Recurs null for failure to substantiate grounds under Art. 486-489 C. proc. civ. in foreign judgment recognition proceedings

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. pronunţarea unei hotărâri prin care să se recunoască, pe teritoriul României, sentinţa pronunţată pe data de 30 aprilie 2014 de Tribunalul Olanda Mijlocie (Midden - Nederland), locaţia Lelystad, prin care pârâta datorează reclamantului suma de 11.778,74 $ majorată cu dobândă de 3% de la data de 25 ianuarie 2013 până în ziua plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1094-1101 C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1748 din 11 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu pârâta B..

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1190 A din 24 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1748/11.11.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata – pârâtă B. şi a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, a dispus recunoaşterea pe teritoriul României a sentinţei din 30.04.2014 (pronunţată în dosarul nr. x ZA 13-264 de Tribunalul Olanda Mijlocie Midden- Nederland), locaţia Lelystad.

4. Recursul

Împotriva deciziei civile nr. 1190 A din 24 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul motivelor de recurs expuse, recurenta-pârâtă face referire la acuze privind încheierea protocoalelor cu CSM-ul şi Inspecţia Judiciară prin comanda politică a unui clan din nucleul CSAT, susţine că nu s-a aplicat legea indiferent de probele şi cererile cerute de C. şi D.. A mai arătat că a fost arestată la 28 noiembrie 2008 pe teritoriul Olandei fără a exista un mandat în acest sens. De asemenea, a arătat că E. şi F., copiii săi, au fost separaţi în mod incorect, menţionând indicativele de dosar x/2007 şi y/2008, care s-au aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti; a susţinut că aceştia au fost grav vătămaţi prin protocoalele încheiate de Serviciul Român de Informaţii. A mai arătat recurenta că lui E. şi F. nu li s-a comunicat nici decizia civilă, nici sentinţa civilă pronunţate în dosar, nefiind introduşi în prezenta cauză.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 iulie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 18 iulie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs.

Recursul a fost comunicat intimatului A. la data de 07 iulie 2022. Aceasta a depus întâmpinare la dosarul cauzei la data de 17 august 2022, arătând că recursul este nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta a susţinut nelegalitatea protocoalelor încheiate cu CSM-ul şi Inspecţia Judiciară, a criticat măsura arestării sale pe teritoriul Olandei în anul 2008, faptul că nu au fost introduşi în cauză copiii săi, E. şi F.. Totodată, recurenta a criticat că aceştia au fost separaţi în mod incorect şi a menţionat numerele de dosare în care s-au pronunţat hotărâri de care este nemulţumită.

Or, fără a fi expusă vreo critică de nelegalitate a deciziei prin care s-a dispus admiterea apelului formulat de reclamantul A., simpla împrejurare că recurenta nu este de acord, prin exercitarea prezentei căi de atac, cu soluţia contestată, menţionând doar critici străine de cauză, nu determină incidenţa vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În cauză, aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. întrucât nu privesc, în concret, măsura dispusă de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea deciziei atacate, iar memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele deciziei atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 1190 A din 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.