Exclusion of attorney fee proportionality from cassation review as a merits issue

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13.08.2020, în dosarul nr. x/2020, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., a solicitat repararea integrală a prejudiciului pentru care s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2016, după cum urmează: A. - 1.267.426 08 RON, B. - 391.597,45 RON, C. - 130.151,30 RON, D. - 69.761,06 RON, E. 74.241 RON, F. -67.907,12 RON, G. - 56.799,28 RON, H. - 53.285,37 RON, I. -69.033,02 RON, J. - 66.650,16 RON, K. - 36.784,00 RON, L. - 54.354,62 RON, M. - 50.029,56 RON, N. - 56.841,18 RON, O. - 60.242,55 RON, P. - 49.614,87 RON, Q. - 68.512,33 RON, R. - 66.442,15 RON, S. -69.366,87 RON, T. - 69.637,85 RON, U. - 69.637,85 RON, V. - 73.461,39 RON şi W. 60.784,43 RON.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 380 din 08.06.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a respins acţiunea împotriva pârâtului V., ca fiind formulată faţă de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă;

s-a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată din oficiu, şi în consecinţă: s-a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.; reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului Q. suma de 2.000 RON, pârâtului C. suma de 2.500 RON, pârâtului S. suma de 5.000 RON, pârâtului J. suma de 2.500 RON, pârâtului B. suma de 2.500 RON, pârâtei P. suma de 2.190 RON, pârâtei L. suma de 1.000 RON, pârâtei R. suma de 2.500 RON, pârâtului N. suma de 2.000 RON, pârâtului D. suma de 3.899,04 RON, toate sumele reprezentând cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâţilor O. şi A. de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a luat act de declaraţia pârâţilor F., G., H., I. de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia nr. 212/A din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 380 din 08.06.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2020; a fost obligată apelanta să plătească intimatului C. suma de 1.000 RON, intimatei X. suma de 4.760 RON, intimatului Q. suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în apel; a fost respinsă cererea intimatului D. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a formulat recurs reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj prin care a solicitat admiterea recursului şi reducerea cheltuielilor de judecată în acord cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Arată că instanţa de fond şi instanţa de apel trebuiau să fi ţinut cont de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.. Raportat la complexitatea redusă a cauzei, în afară de formularea întâmpinării nefiind necesar întocmirea altor acte, cuantumul sumei acordate de instanţă cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare, impunându-se reducerea acesteia.

5. Apărările efectuate în cauză

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor care au formulat întâmpinări.

i). Intimataţii-pârâţi C. şi A. au formulat întâmpinare, fiecare, în termen legal, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât recurenta nu a indicat, în mod concret, cazul de casare incident. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, onorariile percepute de către avocaţi fiind proporţionale cu activitatea desfăşurată în cauză.

ii). Intimataţii-pârâţi F., G., H. şi I. au formulat întâmpinare, în termen legal, solicitând: admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimaţilor I. şi F., ca urmare a decesului acestora, respingerea ca nul a recursului declarat în cauză, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimaţilor I. şi F. au arătat că la data de 16 iulie 2022 a intervenit decesul intimatului-pârât F., iar la data de 1 august 2022 a intimatului-pârât I., astfel încât aceştia şi-au pierdut aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de recurs, au arătat că nu este îndeplinită condiţia reglementată de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recurenta nedezvoltând critici de nelegalitate în cuprinsul cererii de recurs.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât apreciază că în mod corect a dispus instanţa de apel cu privire la cheltuielile de judecată, articolul 451 alin. (2) C. proc. civ. fiind un text de lege facultativ pentru instanţă şi nu obligatoriu.

iii). Intimatul-pârât W. a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.

Arată că recursul este inadmisibil în forma în care a fost redactat, fiind îndreptat împotriva unor părţi care nu au figurat ca parte în etapa apelului.

Cu privire la motivul de recurs invocat, arată că hotărârea nu a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, cheltuielile de judecată fiind aspecte ce ţin de normele de procedură.

iv). Intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului, având în vedere nemotivarea cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

v). Intimata-pârâtă X. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, acesta nefiind motivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Intimaţii-pârâţi A., W. şi C. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că îşi menţin poziţia procesuală exprimată prin întâmpinare şi achiesează la apărările celorlalţi intimaţi.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, având în vedere data iniţială a dosarului (13 august 2020), ulterioară datei de 21 decembrie 2018 când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 10 februarie 2023 s-a stabilit termen la 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiilor nulităţii şi inadmisibilităţii, iar în ipoteza respingerii acestora, pe fondul recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

Analizând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, este necesar a se menţiona că, în lumina exigenţelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia analiza ce urmează a se realiza constituie efectuarea controlului judiciar asupra judecăţii realizate de instanţa de apel prin decizia recurată, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., pe baza criticilor formulate de titularul căii de atac prin cererea de recurs.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel prin raportare la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că prin demersul judiciar iniţiat, recurenta-reclamantă nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi nici nu a expus critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată şi să permită încadrarea într-unul dintre motivele de casare prevăzute de norma imperativă invocată.

Astfel fiind, afirmaţia recurentei potrivit căreia raportat la "complexitatea redusă a cauzei, în afară de formularea întâmpinării nefiind necesară întocmirea altor acte, cuantumul sumei acordate de către instanţă cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare, impunându-se reducerea lor" sunt aspecte ce vizează netemeinicia soluţiei dispunse şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că nu se circumscriu noţiunii de critici de nelegalitate a actului procedural atacat, care să permită instanţei de recurs exercitarea controlului judiciar.

Prin decizia pronunţată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 05 martie 2020, Partea I, s-a statuat, în mod obligatoriu, conform prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În pronunţarea acestei decizii, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi a arătat că pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.