Priority of mandatory suspension for absent parties over request to postpone proceedings

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 410 din 25 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

2. Încheierea de suspendare a judecăţii:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de apel, pentru lipsa părţilor.

3. Încheierea de menţinere a suspendării:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus menţinerea măsurii suspendării apelului formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 410 din 25 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pentru lipsa părţilor.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 iunie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a arătat că instanţa a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 13 alin. (3) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că a făcut dovada interesului în continuarea judecării litigiului prin depunerea cererii de amânare a cauzei faţă de imposibilitatea medicală de prezentare la termenul de judecată din 26 noiembrie 2021.

Recurenta-reclamantă a arătat, de asemenea, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de amânare pe care a formulat-o în cauză.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

5. Apărările părţilor:

Intimatul-pârât Municipiul Bucureşti nu a depus întâmpinare.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 februarie 2023 recursul a fost admis în principiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, învestită cu soluţionarea apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 410/25.05.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a Civilă în dosarul nr. x/2017, a dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a proceda astfel, instanţa a constatat lipsa părţilor care au fost legal citate, precum şi împrejurarea că niciuna dintre părţi nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă. În ce priveşte cererea de amânare formulată de reprezentantul convenţional al reclamantei, instanţa de apel a reţinut în cuprinsul încheierii de şedinţă că măsura suspendării cauzei pentru lipsa părţilor are prioritate, operând de drept, faţă de cererea de amânare formulată.

Prin cererea înaintată prin e-mail în 19 iulie 2021, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 20 iulie 2021 şi respectiv prin cererea formulată prin poştă, înregistrată la 23 iulie 2021, reclamanta prin reprezentant convenţional a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin rezoluţie, s-a fixat termen la 26 noiembrie 2021 în vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol, pentru când părţile au fost legal citate.

La 25 noiembrie 2021, ora 21:45, reprezentantul convenţional al reclamantei a solicitat acordarea unui alt termen în vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

La termenul din 26 noiembrie 2021, observând că nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsa părţilor, precum şi împrejurarea că părţile nu s-au prezentat la apelul nominal făcut în şedinţă publică, la ora stabilită pentru strigarea cauzei, curtea de apel a rămas în pronunţare asupra menţinerii măsurii suspendării cauzei, aspect care are prioritate faţă de cererea de amânare formulată de reprezentantul convenţional al reclamantei, reţinând că dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. sunt imperative, iar suspendarea operează de drept.

Prin recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 26 noiembrie 2021 prin care a fost menţinută măsura suspendării cauzei, reclamanta arată că s-ar fi impus ca instanţa de apel să se pronunţe cu prioritate asupra cererii de amânare a judecăţii cauzei, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recursul fiind încadrat în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul este obligat să suspende judecata dacă niciuna dintre părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu s-a cerut, de cel puţin una dintre acestea, judecarea cauzei în lipsă, dispoziţia legală fiind imperativă, din formularea va suspenda reieşind că judecătorul nu are un drept de apreciere în acest sens.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a avut în vedere cererea de amânare a judecăţii formulată de către reprezentantul său convenţional, însă, în mod corect a reţinut că în lipsa părţilor legal citate, observând că nu a fost formulată cerere de judecare a cauzei în lipsă, are prioritate aspectul menţinerii suspendării, având în vedere caracterul imperativ al art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru ca instanţa să se pronunţe asupra cererii de amânare formulate în cauză de către reclamantă, s-ar fi impus ca cel puţin una dintre părţi să fi fost prezentă în şedinţă publică, ori să fi solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cum însă reclamanta nu a solicitat judecarea în lipsă nici prin cererea de repunere a cauzei pe rol şi nici prin cererea de amânare formulată în cauză, ori printr-o cerere distinctă, instanţa de a apel nu s-ar fi putut pronunţa asupra cererii de amânare, fiind necesar a fi întrunite, pentru discutarea acesteia, aceleaşi condiţii pentru a evita oprirea cursului judecăţii, respectiv menţinerea măsurii suspendării.

Este de asemenea neîntemeiată critica vizând încălcarea dreptului la apărare reglementat de art. 13 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege."

Înalta Curte reţine că dreptul la apărare reprezintă unul din principiile fundamentale ale procesului civil, art. 13 reprezentând consacrarea sa generală, în vreme ce prin o serie de alte dispoziţii legale este detaliată aplicabilitatea sa practică. Deşi recurenta nu a indicat care din tezele evidenţiate de art. 13 ar fi fost încălcată de către instanţa de apel, din motivarea căii de atac reiese că vizată ar fi prima teză, respectiv că părţii i s-a refuzat posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului prin aceea că instanţa de apel nu s-a pronunţat în ce priveşte cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul său convenţional.

Astfel cum reiese din analiza realizată supra, pentru ca instanţa de apel să se poată pronunţa asupra cererii de amânare formulată de către reprezentantul convenţional al reclamantei, s-ar fi impus ca, fie să se fi cerut judecarea cauzei în lipsă, fie ca cel puţin partea adversă să fi fost prezentă la termen, de vreme ce părţile au fost legal citate pentru termenul din 26 noiembrie 2021.

Aşadar, observând că măsura menţinerii suspendării judecăţii reprezintă rezultatul neîndeplinirii de către partea reprezentantă convenţional, a rigorilor de ordin procedural, impuse de lege sub aplicarea sancţiunilor specifice, nu se poate reţine în cauză că reclamantei nu i-ar fi fost recunoscut dreptul de a participa la soluţionarea cererii de repunere a cauzei pe rol.

Asigurarea principiilor fundamentale ale procesului civil trebuie citite corelat şi cu dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., ce instituie obligaţia părţilor de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Reiese aşadar că atitudinea procesuală a părţilor este de natură să influenţeze modul de desfăşurare a procesului civil, art. 10 C. proc. civ. fiind instituit în scopul responsabilizării părţilor şi al asigurării disciplinei care trebuie să guverneze procesul civil.

În consecinţă, întrucât din considerentele anterior expuse reiese că nu se confirmă nici încălcarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi nici înfrângerea dreptului la apărare de către instanţa de apel, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2023.