Recourse dismissed due to loss of legal capacity after company deregistration
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as filed by a legal entity without legal capacity for action, thereby leaving the appellate court’s decision intact, which had ordered two defendants to pay joint compensation of 5,000 euros each for personal data security violations. The dispute originated from a civil action where a plaintiff alleged that an insolvency practitioner and a consultancy firm illicitly accessed her personal data via public portals and sent unsolicited service offers, violating data protection principles, a claim the defendants contested by arguing the data was public and no causal link existed between their actions and the alleged non-patrimonial harm. The decisive legal basis for the Supreme Court’s decision was not the merits of the data protection claim, but rather procedural law: the appellant company had been deregistered from the Trade Register nearly a year before the appeal was filed, and under Articles 32 and 56 of the Code of Civil Procedure, a legal entity’s capacity for legal proceedings ceases upon deregistration, rendering the appeal null and void due to the absolute nullity of procedural acts performed by a party without legal capacity.
Legislator headnote
AI generatedart. 253 alin. (1) lit. c) C. civ, art. 253 alin. (4) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 74 alin. (1) lit. i) C. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (2) C. proc. civ; Recourse dismissed due to loss of legal capacity after company deregistration: În cuprinsul cererii de recurs, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 677/2001 şi de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. i) C. civ., susţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 22 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii AA Total Insolvency IPURL şi Confirm Consiliere S.R.L, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa: (i) să se constate caracterul ilicit al faptelor săvârşite de cei doi pârâţi în conformitate cu art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ. (ii) să fie obligaţi cei doi pârâţi, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii care constată încălcarea de către aceştia a principiului securităţii datelor sale cu caracter personal, în conformitate cu art. 253 alin. (3) lit. a) şi b) C. civ. (iii) obligarea pârâtului AA Total Insolvency IPURL, exclusiv in calitatea acestuia de practician în insolvenţă, ca pe cheltuiala acestuia sa fie obligat să publice faptul ca operatorul de date cu caracter personal ONRC i-a restricţionat accesul la serviciul RECOM online, fiindu-i blocată accesarea datelor cu caracter personal ale profesioniştilor înregistraţi în registrul comerţului, întrucât pârâtul AA Total Insolvency IPURL a preluat în data de 07.11.2017 datele cu caracter personal ale administratorului scietăţii B. S.R.L. cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001; (iv) obligarea în solidar a pârâţilor la reparaţia patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost cauzat, reprezentat de încălcarea principiului securităţii datelor sale cu caracter personal, respectiv obligarea în solidar să îi achite prejudiciul material de 100.000 euro, în conformitate cu art. 253 alin. (4) C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2075/02.04.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10 mai 2018 sub nr. x/2018.
2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 241/13.02.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2018.
3. Decizia pronunţată în apel:
Prin decizia civilă nr. 46A din 20 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 241/13.02.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AA Total Insolvency IPURL şi Confirm Consiliere S.R.L.. A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 5000 Euro fiecare.
4. Calea de atac exercitată în cauză:
Pârâta Confirm Consiliere S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 46A din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 iulie 2022.
În cuprinsul cererii de recurs, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile Legii nr. 677/2001 şi de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. i) C. civ., susţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, a arătat că aceasta nu există, întrucât serviciile ofertate se refereau exclusiv la servicii de consultanţă de specialitate înaintea şi în timpul desfăşurării procedurii de insolvenţă, obiect al dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, unde debitor figura societatea B. S.R.L. şi nu persoana fizică A., recurenta-pârâtă fiind înregistrată în registrul de evidenţă a prelucrării datelor cu caracter personal al A.N.S.D. C. pen. în scop de "reclamă, marketing şi publicitate".
Recurenta-pârâtă a susţinut că, în îndeplinirea obiectului său de activitate, a accesat site-ul portal.just.ro, site public, cu informaţii publice, unde a fost observată existenţa mai multor dosare de insolvenţă, inclusiv a dosarului de insolvenţă nr. x/2017, iar în vederea obţinerii datelor de contact constând în numele şi adresa administratorului societăţii, a fost accesat site-ul www.x.ro, site ce conţine informaţii publice, pe care se regăseau numele şi adresa administratorului A..
Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. i) C. civ. nu sunt aplicabile în cauză dat fiind faptul că acestea se referă la ipoteza în care o persoană difuzează datele privind domiciliul unei persoane către terţi şi nu situaţia din speţă, în care s-a transmis o ofertă pe servicii exclusiv intimatei-reclamante.
În continuare, arată că în cauză nu a fost demonstrată şi dovedită existenţa şi întinderea prejudiciului imputat recurentei-pârâte. Primirea ofertei de servicii nu justifică, în opinia recurentei-pârâte, o temere care să conducă la schimbarea domiciliului şi a actului de identitate. Pretinsa schimbare de domiciliu şi implicit a actului de identitate de către intimata-reclamantă ţine strict de alegerea sa personală şi nu poate fi corelată cu primirea prin poştă a unei oferte de servicii.
Privitor la condiţia existenţei unei legături de cauzalitate, recurenta-pârâtă a precizat că este evident că în cauză nu există o legătură de cauzalitate între presupusele fapte ilicite şi presupusul prejudiciu. Referitor la existenţa unei culpe, recurenta-pârâta a arătat că aceasta trebuie dovedită, având în vedere temeiul acţiunii - răspunderea civilă delictuală. Or, în cauză nu s-a demonstrat existenţa unei fapte culpabile care să fi cauzat în mod direct vreun prejudiciu intimatei-reclamante.
5. Apărările părţilor:
Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, atât prin prisma faptului că motivele invocate prin cererea de recurs nu pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât şi a faptului că motivele sunt invocate pentru prima dată în faţa instanţei de recurs cu nerespectarea prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei recurate.
Recurenta-pârâtă Confirm Consiliere S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-reclamantă, invocându-se cu titlu de practică judecătorească, decizia civilă nr. 1929 din 6 octombrie 2022 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
6. Procedura de filtru:
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 februarie 2023 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A., recursul fiind admis în principiu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
În data de 19 mai 2023, având în vedere că întreaga corespondenţă transmisă recurentei-pârâte de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu dosarul nr. x/2018 la adresa indicată în cererea de recurs, a fost restituită cu menţiunea destinatar mutat, s-a dispus interogarea bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului vizând societatea Confirm Consiliere S.R.L. cu sediul în Bucureşti.
Potrivit Referatului nr. 10 din 19.05.2023 întocmit de grefierul responsabil, în urma verificării bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a rezultat că aferent codului unic de identificare x şi numărului unic de înregistrare în Registrul Comerţului x figurează societatea cu denumirea C. S.R.L., cu ultimul sediu la adresa din Şoseaua x, Bucureşti, iar în data de 9 iulie 2021 a fost radiată.
Având în vedere că recursul a fost promovat în cauză la data 1 iulie 2022, de către societatea Confirm Consiliere S.R.L., cu sediul în Bucureşti, prin avocat D., cu împuternicire avocaţială nr. x din 7.11.2022, aflată în original la dosarul de recurs, s-a dispus efectuarea unei note telefonice şi emiterea unei adrese.
Prin nota telefonică din data de 19 mai 2023, i s-a pus în vedere domnului avocat D. ca într-un termen de 10 zile anterior termenului din 8 iunie 2023, să depună la dosar precizări vizând situaţia juridică a societăţii Confirm Consiliere S.R.L., în numele căreia a exercitat calea de atac a recursului, referatul întocmit cu această ocazie aflându-se la dosarul de recurs.
Prin adresa emisă la 22 mai 2023 şi comunicată la 29 mai 2023 la sediul profesional al avocatului D. din str. x, Bucureşti, i s-a pus în vedere acestuia ca până la termenul din 8 iunie 2023 să ataşeze la dosar un istoric eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului vizând denumirea, sediul, reprezentanţii legali şi starea societăţii Confirm Consiliere S.R.L, în numele căreia a formulat calea de atac a recursului.
Prin notele scrise depuse prin poşta electronică, avocatul D. a învederat instanţei de recurs că urmare a demersurilor întreprinse a putut constata că societatea în numele căreia a formulat calea de atac a recursului, Confirm Consiliere S.R.L. şi-a schimbat denumirea în C. S.R.L., schimbându-şi totodată şi sediul, iar din data de 9 iulie 2021, aceasta a fost radiată. Totodată, a depus o copie a raportului de furnizare informaţii nr. x eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, serviciul online, de unde rezultă aceste aspecte.
Prin notele scrise înaintate la dosar de către avocat, acesta arată că societatea în numele căreia a formulat calea de atac a recursului nu mai avea capacitate procesuală de folosinţă cu aproape un an înainte de promovarea căii de atac, astfel că solicită instanţei de recurs să dispună în consecinţă. Pentru ipoteza în care se vor comunica acte de procedură în dosar, solicită a fi avută în vedere adresa din Bucureşti, str. x.
În raport de împrejurarea că societatea recurentă nu mai era în fiinţă la momentul formulării căii de atac a recursului de către avocat D., fiind radiată la data de 9 iulie 2021, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, rămânând în pronunţare, după ce în prealabil a pus în discuţie acest aspect.
Cu privire la această excepţie, trebuie menţionat că, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei".
Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, iar în ceea ce priveşte folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale, în special cu referire la capacitatea procesuală de folosinţă, art. 56 C. proc. civ. statuează că "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că "pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".
Conform art. 25 alin. (3) C. civ., "persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile".
De asemenea, potrivit art. 188 C. civ., "sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187, respectiv au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general".
Ca atare, pentru persoanele juridice, capacitatea procesuală de folosinţă începe de la data înregistrării lor, iar pentru persoanele juridice, nesupuse înregistrării, de la data îndeplinirii cerinţei prevăzute de lege şi încetează prin comasare, divizare totală sau dizolvare, la încheierea operaţiunilor de lichidare.
Astfel cum reiese din Referatul nr. 10 din 19.05.2023 aflat la dosar, precum şi din raportul de furnizare informaţii nr. x eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat la dosarul de recurs, în privinţa societăţii Confirm Consiliere S.R.L. au intervenit modificări în ce priveşte denumirea acesteia şi sediul social, iar începând cu data de 9 iulie 2021, societatea a fost radiată din Registrul Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului şi dispunerii radierii debitorului.
Potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
În cauză, calea de atac a recursului a fost declarată de avocat în numele societăţii Confirm Consiliere S.R.L. la o dată la care persoana juridică îşi încetase existenţa, în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat la debutul procedurilor judiciare, fără a întreprinde în prealabil verificări privind existenţa societăţii şi interesul clientului de a acţiona, astfel cum reiese din notele scrise înaintate de acesta, nesocotind astfel dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. 109 alin. (2), art. 135 alin. (2) şi (3) din Statul profesiei de avocat din 3 decembrie 2011.
Din economia dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., care prevăd că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitatea procesuală, rezultă că aceste condiţii trebuie să se menţină pe tot parcursul procesului, până la soluţionarea definitivă a litigiului.
Ca atare, se constată că recursul a fost formulat de o persoană fără capacitate de folosinţă, urmând a fi admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, excepţie de fond, peremptorie şi absolută.
Întrucât în prealabil recursul a parcurs procedura filtrului reglementată de art. 493 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea pronunţată în 9 februarie 2023 recursul fiind admis în principiu, nemaifiind aşadar posibilă anularea recursului la acest moment procesual, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta Confirm Consiliere S.R.L. ca fiind formulat de o persoană juridică fără capacitate de folosinţă, devenind astfel inutilă examinarea criticilor dezvoltate prin memoriul de recurs, ce vizează fondul raportului juridic litigios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Confirm Consiliere S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 A din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, ca fiind formulat de o persoană juridică fără capacitate de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2023.