Appeals against maintenance of judicial control with bail in influence trafficking and money laundering case dismissed

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă, deliberând asupra măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune menţinută faţă de inculpaţii A. şi B., în conformitate cu dispoziţiile art. 362 raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 49 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 şi 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenţei pe care C. urma să o exercite asupra funcţionarilor responsabili din cadrul acestei Direcţii, atât în mod direct, cât şi prin intermediul primarului Sectorului 1 Bucureşti, A., pentru a asigura buna desfăşurare a contractului, atât sub forma plăţii la timp a facturilor, cât şi sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum şi suma de 8.640 RON sub forma plăţii unor facturi fiscale fictive emise de societatea E..

Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său şi că trebuie să ţină legătura cu acesta pentru buna desfăşurare a contractului, confirmând caracterul real al influenţei acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preţ al traficării influenţei;

în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care convieţuieşte şi cu care are un copil minor, şi a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele fostei soţii, în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul fostei soţii; achiziţionarea tot prin intermediul fostei soţii de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată şi care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziţionarea, pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;

- B., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi convieţuind şi având un copil minor, şi prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul acesteia; achiziţionarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H., a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziţionarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro şi restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională.

Prin ordonanţa din 03.12.2020, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune, cu un cuantum al cauţiunii de 1.000.000 de euro, faţă de inculpatul A. şi au fost instituite obligaţii pe durata acesteia. La aceeaşi dată, prin ordonanţă, a fost luată măsura controlului judiciar pe cauţiune, cu un cuantum al cauţiunii de 200.000 de euro, faţă de inculpata B. şi au fost instituite obligaţii pe durata acesteia. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale şi apoi pe toată perioada camerei preliminare, care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii A., C. şi B..

Ulterior, prin încheierea din 24 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispuse faţă de inculpaţii A. şi B., iar prin încheierea din data de 26 octombrie 2022, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B. a fost menţinută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023 şi 22 martie 2023.

Prin încheierea din 19 aprilie 2023, definitivă, s-a modificat conţinutul măsurii controlului judiciar pe cauţiune luate faţă de inculpata B., prin ordonanţa din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în Dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligaţiei impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. şi F..

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor invocate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208.

Potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (...) (5) În tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Pentru a se dispune luarea şi menţinerea controlului judiciar pe cauţiune, măsura trebuie să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv al asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, precum şi proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.), iar inculpatul să depună o cauţiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Aceste cerinţe trebuie să subziste pe tot parcursul duratei pentru care măsura preventivă rămâne în fiinţă.

Deopotrivă, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., "măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză".

În ceea ce priveşte conţinutul cauţiunii, art. 217 din C. proc. pen. stipulează că, pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2). Dispoziţiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplică în mod corespunzător. (4) Cauţiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin. (3).

Raportând dispoziţiile legale enunţate anterior dispoziţiilor legale incidente şi temeiurilor care au stat la baza măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, sub imperiul căreia se află inculpaţii şi, în acelaşi timp, efectuând o analiză cu privire la subzistenţa acestora la momentul procesual actual, instanţa de fond a constatat că nu au fost invocate şi nici identificate împrejurări din care să rezulte nelegalitatea acesteia.

De altfel, s-a remarcat că aspectele invocate de inculpaţi vizează doar temeinicia măsurii, solicitându-se revocarea acesteia, apreciindu-se că au încetat temeiurile care au determinat, iniţial, luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive. Aşadar, în mod efectiv, analiza poartă asupra subzistenţei temeiurilor evaluate la momentul luării şi menţinerii măsurilor preventive.

Sub acest aspect, al revocării măsurii, inculpata B., prin apărător ales, a susţinut oral şi prin concluziile formulate în scris că măsura preventivă nu mai subzistă prin prisma caracterului de noutate constând în administrarea, în etapa cercetării judecătoreşti, a tuturor probelor cuprinse în rechizitoriu, fiind audiaţi 16 dintre cei 20 de martori încuviinţaţi prin încheierea din data de 21.02.2023, marea majoritate a acestora fiind dintre martorii propuşi de către acuzare, a respectării pe întreaga perioadă a obligaţiilor impuse în sarcina sa, a perioadei de timp de aproximativ 2 ani şi jumătate de la luarea măsurii, ceea ce face ca eventuala stare de pericol pentru ordinea publică pentru care s-a dispus măsura să nu mai subziste şi nici nu s-au identificat indicii care să releve posibilitatea apariţiei unui risc de influenţare a procedurii judiciare.

Solicitarea de revocare a măsurii preventive a fost susţinută şi de inculpatul A. raportat la momentul procesual actual, în care cercetarea judecătorească a avansat, fiind administrat aproape în integralitate probatoriul propus de acuzare. Pe de altă parte, s-a solicitat înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu măsura controlului judiciar, sens în care să fie înlăturată obligaţia de a nu părăsi teritoriul ţării fără încuviinţarea prealabilă a organului judiciar sau a instanţei de judecată, prin prisma calităţii de deputat în Parlamentul României şi a activităţii pe care inculpatul o desfăşoară, a lipsei antecedentelor penale şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie.

Faţă de referirea inculpaţilor că probatoriul a fost administrat aproape în integralitate şi că acesta ar reprezenta un caracter de noutate, instanţa de fond a subliniat că stadiul în care se află în prezent cauza, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, cu administrarea mijloacelor probatorii ce au fost încuviinţate şi urmează a fi administrate, obligaţiile ce se impun a fi respectate pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, în scopul derulării în bune condiţii a procesului penal şi de a garanta soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, face ca măsura să fie apreciată, în continuare, ca fiind necesară din perspectiva prezervării probatoriului şi a lămuririi cauzei sub toate aspectele.

Examinând şi durata măsurii preventive, de la momentul luării, 3 decembrie 2020 şi până în prezent, instanţa de fond a apreciat că nu a fost depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen. şi nici nu s-a atins limita maximă, nu au existat perioade în care organele judiciare să fi stat în pasivitate şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia, astfel că s-a constatat necesitatea menţinerii faţă de inculpaţi a măsurilor dispuse în conţinutul controlului judiciar pe cauţiune, în scopul prezervării probatoriului, măsura fiind în continuare rezonabilă şi proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor.

S-a constatat că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, respectiv prezervarea probatoriului şi buna desfăşurare a procesului penal, iar perioada scursă de la data luării măsurii controlului judiciar pe cauţiune şi până în prezent nu justifică revocarea acesteia, nefiind depăşit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei şi nici nu se impune înlocuirea măsurii dispuse cu măsura controlului judiciar.

Deopotrivă, s-a constatat că măsura controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi este, în continuare, proporţională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, ce rezultă din natura acestora (infracţiunile de trafic de influenţă şi de spălarea banilor), din limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare (cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi între 3 şi 10 ani închisoare în cazul infracţiunii de spălarea banilor), precum şi din urmarea reţinută în actul de sesizare. De asemenea, a fost avută în vedere multitudinea tranzacţiilor imobiliare, valoarea împrumuturilor acordate, precum şi folosirea mai multor carduri care au fost alimentate cu depunere de numerar.

De altfel, s-a reţinut că revocarea măsurii presupune dispariţia oricărui temei pentru a subzista vreo măsură preventivă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Referitor la imposibilitatea exercitării depline a mandatului de deputat şi a prerogativelor de a-şi îndeplini atribuţiile conferite de această calitate, instanţa de fond a constatat că aspectul în discuţie nu constituie un motiv suficient pentru revocarea măsurii. Deopotrivă, s-a constatat că atunci când se invocă un motiv întemeiat, instanţa poate încuviinţa permisiunea de părăsire temporară a teritoriului României. Pe de altă parte, s-a apreciat că solicitarea inculpatului de înlăturare a obligaţiei de a nu părăsi teritoriul ţării fără încuviinţarea prealabilă a organului judiciar sau a instanţei de judecată prin prisma atribuţiilor pe care le implică calitatea deţinută, de membru în Comisia de Politică Externă, nu reprezintă un motiv temeinic care să justifice înlăturarea acestei obligaţii, care alături de celelalte, asigură un grad de restrângere minimal privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale inculpatului, în limitele stabilite pentru desfăşurarea normală a procesului penal.

Prin urmare, s-a constatat subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive faţă de inculpaţi, caracterul necesar şi proporţional al acesteia în raport cu gravitatea acuzaţiilor şi scopul urmărit, precum şi faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii.

Împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, în termen legal, au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 22 mai 2023, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat, aleatoriu, pentru 12 iunie 2023, când a fost admisă cererea de amânare a judecăţii, pentru imposibilitate de prezentare, formulată de apărătorul ales al contestatorului inculpat A., avocat J. şi s-a acordat termen la 15 iunie 2023, dată la care au avut loc dezbaterile. Susţinerile apărătorilor aleşi ai contestatorilor inculpaţi şi cele ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatorii inculpaţi, prin apărători, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază contestaţiile ca fiind nefondate, urmând a le respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208.

Conform art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cât priveşte condiţiile generale care justifică luarea unei măsuri preventive, acestea sunt reglementate de art. 202 din C. proc. pen.

Astfel, dispoziţiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd obligativitatea existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acuzatul a săvârşit o infracţiune, dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol prevăd proporţionalitatea măsurii cu gravitatea faptelor penale ce îi sunt imputate acestuia şi caracterul necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, iar dispoziţiile alin. (2) impun inexistenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

În cauză, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune a fost dispusă de prima instanţă, prin încheierea în prezent contestată, din data de 10 mai 2023, iar ulterior acelui moment, nu au intervenit elemente apte să determine reconsiderarea măsurii respective, sub aspectul legalităţii sau al temeiniciei sale, în sensul revocării acesteia sau al înlocuirii cu măsura similară a controlului judiciar.

Se observă că instanţa de fond a constatat, în mod just, că temeiurile care au determinat luarea faţă de inculpaţi a măsurii controlului judiciar pe cauţiune nu au încetat şi nu există împrejurări din care să rezulte nelegalitatea sa - nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii - întrucât, pe lângă menţinerea suspiciunii rezonabile de comitere a infracţiunilor cu privire la care se desfăşoară judecata, obligaţiile ce compun controlul judiciar pe cauţiune impus inculpaţilor îşi păstrează caracterul necesar şi proporţional, în raport cu scopuri legitime - asigurarea prezenţei acestora la judecată, împiedicarea sustragerii, evitarea influenţării probatoriului cauzei, respectiv prevenirea săvârşirii unor alte infracţiuni.

Raportând criticile de netemeinicie formulate de contestatorii inculpaţi în calea de atac promovată la dispoziţiile legale menţionate în cele ce preced, precum şi la gravitatea faptelor de care aceştia sunt acuzaţi, şi anume complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor (A.) şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de spălarea banilor (B.), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele invocate nu sunt de natură să modifice ori să infirme concluzia la care a ajuns, în mod justificat, prima instanţă când a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpaţilor, instanţa de fond a apreciat în mod corect că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune este în continuare necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere particularităţile cauzei, stadiul cercetării judecătoreşti, probatoriile care urmează a mai fi administrate şi complexitatea dosarului, examinând cu precădere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a realizat o corectă evaluare a acestora, apreciind că se impune menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune (cu obligaţiile legale inerente), măsură care garantează în mod adecvat derularea în bune condiţii a procesului, dar şi prezervarea probatoriului, în vederea stabilirii adevărului.

În plus, se observă că nu au fost indicate, de către contestatorii inculpaţi, împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuţie caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acestora în activităţile presupus ilicite, pentru care au fost deduşi judecăţii, suspiciune pe care s-a grefat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanţa la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

Deopotrivă, se apreciază că măsura preventivă actuală, cea mai puţin severă dintre cele prevăzute de lege, nu are un caracter împovărător, interdicţiile impuse inculpaţilor constituind ingerinţe minime în viaţa lor privată, dar care se menţin proporţionale cu scopurile ce au determinat plasarea sub control judiciar pe cauţiune şi necesare pentru realizarea acestora.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatorilor inculpaţi, în condiţiile în care în cauză mai urmează a fi administrate probatorii (audierea mai multor martori), nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune. Pe de altă parte, conduita acestora, de respectare a obligaţiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăşi, revocarea controlului judiciar pe cauţiune.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar constată că măsura preventivă actuală are o durată legală, prin prisma dispoziţiilor art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen., durată care, deşi semnificativă, nu poate fi apreciată drept nerezonabilă şi excesivă, având în vedere gravitatea acuzaţiilor, complexitatea cauzei şi stadiul procesual în care se află în prezent cercetarea judecătorească în fond.

De asemenea, cu referire la solicitarea formulată în teză subsidiară de apărătorul contestatorului inculpat A., se apreciază că, în speţă, nu au apărut împrejurări din care să rezulte necesitatea înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune cu măsura similară a controlului judiciar ori a modificării conţinutului actualei măsuri, în sensul înlăturării interdicţiei de părăsire a teritoriului României, partea având posibilitatea, pentru motive întemeiate, să solicite instanţei încuviinţarea permisiunii de părăsire temporară a teritoriului ţării.

Prin urmare, în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu jurisprudenţa CEDO, apreciind că asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal poate fi realizată, la acest moment procesual, doar prin menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, prin raportare şi la natura interesului public ocrotit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2023.

GGC - NN