Convict’s challenge to execution of Italian life-sentence recognition rejected as disguised appeal

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 57 din 21 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 297/A din 05 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a stabilit ca plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, în sumă de 340 RON, să se facă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 17 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 297/A din 05 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând, în esenţă, că prin hotărârea contestată nu a fost făcută o corectă adaptare a pedepsei la infracţiunea săvârşită şi pentru care s-a dispus condamnarea sa de către autorităţile judiciare italiene, fiindu-i reţinută infracţiunea de omor calificat, în loc de omor simplu, deşi nu a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat de către autorităţile judiciare străine.

Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, curtea de apel a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetăţeanului român A., condamnat de către autorităţile judiciare din Italia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare parţială a Sentinţei nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor, prevăzută de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 628 alin. (1) şi (3) din C. pen. italian, având corespondent în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din C. pen. român.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată prin Sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.

S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aplicată persoanei transferabile A. prin sentinţa sus-menţionată, perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

În acest context, analizând motivele contestaţiei la executarea, curtea de apel a constatat că acestea nu se circumscriu temeiurilor de drept invocate, persoana condamnată contestând, în realitate, dispozitivul hotărârii judecătoreşti care a intrat în puterea lucrului judecat şi care nu reprezintă un incident legat de punerea în executare a hotărârii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie persoana condamnată A..

În motivarea contestaţiei, persoana condamnată a criticat, în esenţă, stabilirea corespondentului în legislaţia penală română a infracţiunii pentru care acesta a fost condamnat de autorităţile judiciare din Italia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, arătând că, în mod greşit, s-a apreciat că dispoziţiile art. 575 şi 576 din C. pen. italian sunt incriminate de legea penală română în infracţiunea de omor calificat, deşi nu a fost condamnat de autorităţile judiciare italiene pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023 şi repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 6, cu prim termen de judecată fixat la data de 22 iunie 2023.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, recunoscută de instanţa română în cadrul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., criticând, în concret, soluţia instanţei care a recunoscut hotărârea străină în privinţa modului în care a realizat corespondenţa între faptele pentru care a fost condamnat şi norma de incriminare din legea română şi a arătat că s-a realizat o greşită calificare a acestora.

Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Analizând, în acest context, contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare ori unei cauze de stingere sau micşorare a pedepsei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., ci pun în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică însăşi Sentinţa penală nr. 55 din 17 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care instanţa a recunoscut, condamnarea acestuia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată de autorităţile judiciare din Italia, sub aspectul corespondenţei dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat şi încadrarea juridică a acestora potrivit legii române, solicitând, în esenţă, reevaluarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Or, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen. nu se poate proceda la reevaluarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări a faptelor penale pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului de către autoritatea judiciară străină, această chestiune fiind de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu recunoaşterea hotărârii pronunţate de statul de condamnare.

Prin urmare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării şi constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a contestatorului condamnat în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN