Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 437/2023 AI generated

Domestic enforcement of European Arrest Warrant rejected in favor of direct execution of foreign criminal conviction under mutual recognition

Case Number Decizia nr. 437/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the requested person, upholding the Court of Appeal’s decision to refuse execution of a European Arrest Warrant (EAW) and instead recognize and enforce a foreign conviction domestically. The dispute involved a Romanian national sentenced to two years in prison in Germany for the crime of harboring stolen goods (classified as concealment under Romanian law), whose conditional suspension was subsequently revoked for non-payment of an associated fine. The German authorities issued the EAW to enforce the imprisonment, but the lower court found that the requested person resided in Romania and explicitly refused to serve the sentence in the issuing state, triggering the discretionary ground for refusal under Article 99(2)(c) of Law No. 302/2004. Consequently, the court initiated the recognition and enforcement of the German conviction based on the principles of mutual recognition and trust, verifying that the conditions for enforcement under Articles 142 and 162–163 of Law No. 302/2004 were met, including dual criminality and the absence of prior convictions or immunity. The Supreme Court rejected the appellant’s argument that he was unaware of the proceedings due to his incarceration in Romania, clarifying that such facts do not constitute grounds for non-recognition, and ordered the state to bear the defense costs while the appellant was liable for 300 RON in judicial expenses.

Legislator headnote

AI generated

art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, art. 259 alin. (1) C. pen, art. 270 alin. (1) C. pen, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 259 alin. (1) din C. pen, art. 84 din Legea nr. 302/2004; Domestic enforcement of European Arrest Warrant rejected in favor of direct execution of foreign criminal conviction under mutual recognition: The dispute involved a Romanian national sentenced to two years in prison in Germany for the crime of harboring stolen goods (classified as concealment under Romanian law), whose conditional suspension was subsequently revoked for non-payment of an associated fine. The German authorities issued the EAW to enforce the imprisonment, but the lower court found that the requested person resided in Romania and explicitly refused to serve the sentence in the issuing state, triggering the discretionary ground for refusal under Article 99(2)(c) of Law No. 302/2004. Consequently, the court initiated the recognition and enforcement of the German conviction based on the principles of mutual recognition and trust, verifying that the conditions for enforcement under Articles 142 and 162–163 of Law No. 302/2004 were met, including dual criminality and the absence of prior convictions or immunity. The Supreme Court rejected the appellant’s argument that he was unaware of the proceedings due to his incarceration in Romania, clarifying that such facts do not constitute grounds for non-recognition, and ordered the state to bear the defense costs while the appellant was liable for 300 RON in judicial expenses.

Keywords

AI generated
European arrest warrant foreign law enforcement decision grounds for cassation recognition of a state criminal sentence

Cited Legislation

AI generated
art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004
109 raportat la art. 99 alin.
art. 259 alin. (1) C. pen
a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen.
art. 270 alin. (1) C. pen
german, având corespondent în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.
art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a emis la data pronunţării prezentei sentinţe.
art. 259 alin. (1) din C. pen
x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) din C. pen.
art. 84 din Legea nr. 302/2004
Potrivit art. 84 din Legea nr.
art. 87 din Legea nr. 302/2004
În prezenta cauză, instanţa constată că mandatul european de arestare emis în baza mandatului naţional de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.
art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
Persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta şi i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Cited in the dispositive to impose the obligation for the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state.

art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Cited in the dispositive to determine that the fees for the ex officio defense counsel remain the responsibility of the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.02.2023, de judecătorul supervizor din cadrul Judecătoriei Bayern, Bavaria - Germania, emis pe numele persoanei solicitate A. cetăţean român în dosarul având referinţa x.

În baza art. 99 alin. (3) din rap.la art. 162 şi urm. din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pe cale incidentală sentinţa pronunţată în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. german.

În acest sens, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. german, având corespondent în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

Astfel, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare durata privării de libertate în Germania, cuprinsă între 24.11.2019 şi 14.04.2020, precum şi durata măsurii preventive a reţinerii de 24 de ore, din 23.02.2023 şi, totodată, a fost revocată măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată prin Încheierea nr. 18/2023 pronunţată la 24.02.2023 în Dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a emis la data pronunţării prezentei sentinţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) din C. pen. german, infracţiune care în C. pen. român constituie infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Prin hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, motivat de faptul că persoana solicitată a avut obligaţia de a plăti suma de 2.000 euro, în rate lunare de câte 100 euro, iar începând cu data de 31.08.2020, acesta nu mai efectuat plăţi şi nici nu a dovedit imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia.

Prin sentinţa de condamnare, autorităţile germane a reţinut în fapt că la data de 23.10.2019, în intervalul orar 13:30 - 23.45, persoana solicitată a transportat de la Wiesbaden, până în parcarea B., autostrada federală A3 direcţia Passau/Linz, tronson 1300 - Km 2.391, 94491 Hengersberg, cele 11 biciclete menţionate în tabelul ataşat sentinţei, biciclete despre care persoana solicitată avea cunoştinţă că fuseseră sustrase anterior de autori necunoscuţi, la datele menţionate, din Wiesbaden şi Leipzig, precum şi dintr-un loc ce nu se cunoaşte cu exactitate.

S-a mai reţinut prin sentinţa de condamnare că persoana solicitată a încărcat bicicletele de la Wiesbaden în autoturismul x, având numărul de înmatriculare de Bulgaria x, cu remorca având numărul de înmatriculare de România x, persoana solicitată recunoscând integral fapta.

În vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A., a cărei suspendare condiţionată a fost revocată, la data de 08.02.2023, judecătorul supervizor din cadrul Judecătoriei Bayern, Bavaria - Germania, a emis pe numele acesteia, în dosarul având referinţa x, mandatul european de arestare a cărui executare s-a solicitat în prezenta cauză.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În prezenta cauză, instanţa constată că mandatul european de arestare emis în baza mandatului naţional de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta şi i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.

Având în vedere poziţia exprimată de persoana solicitată, care este cetăţean român, locuieşte în România şi a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, Curtea a constatat că este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004:

"când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".

Prin urmare, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanţa a solicitat autorităţii judiciare de emitere copia certificată a hotărârii de condamnare, fiind astfel comunicate sentinţa pronunţată în dosarul x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020, precum şi hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare, respectiv: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată şi de legislaţia română, regăsindu-se în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă; c) persoana condamnată are cetăţenie română;

De asemenea, s-a mai reţinut că nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Astfel: a) persoana solicitată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale; b) persoana solicitată nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale; c) persoana solicitată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; d) persoana solicitată răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală; f) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; g) persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost citată personal la toate termenele şi a fost informată cu privire la termenul la care au avut loc dezbaterile în prima instanţă.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la 6 iunie 2023.

Examinând sentinţa penală atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, astfel, că s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte recunoaşterea sentinţei pronunţate în Dosarul nr. x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. german, care este incriminată şi de legislaţia română, regăsindu-se în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Verificând condiţiile prevăzute de art. 142, art. 162 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.

În ceea ce priveşte motivul contestaţiei invocat de către contestator, în sensul că a fost judecat în lipsă, neavând cunoştinţă de existenţa dosarului penal pe rolul instanţelor germane prin care pedeapsa cu amenda a fost transformată în pedeapsa cu închisoare, întrucât se afla încarcerat într-un penitenciar din România, Înalta Curte reţine că acestea nu se regăsesc printre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că persoana solicitată a fost condamnată prin sentinţa pronunţată în dosarul x de Judecătoria Deggendorf - Germania, definitivă şi executorie începând cu 22.04.2020 şi nu prin hotărârea Judecătoriei Wiesbaden din 08.06.2022, prin care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din data de 04 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - NN