Drunk driving conviction: temporal reference for blood alcohol threshold under unconstitutional "sample collection" clause

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 653 din 27.05.2022 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 şi 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Cluj.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 88 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi a săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a menţionat că judecarea cauzei în primă instanta s-a făcut potrivit procedurii de drept comun întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei sub aspectul vinovăţiei.

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a audiat martora B. şi inculpatul A., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal din perspectiva prevederilor art. 103 şi art. 396 din C. proc. pen., s-a reţinut:

Probele legal şi loial administrate în cursul urmăririi penale în Dosar nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca necontestate de către inculpatul A. constând în: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; înştiinţare; protocol etilotest; proces-verbal exprimare consimţământ, proces-verbal, proces-verbal de recoltare mostre biologice; buletin de analiză toxicologică nr. x proces-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională; declaraţia martorei B.; declaraţiile numitului A. date în calitate de suspect şi mai apoi inculpat; fişa INTERID au relevat dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea stare de fapt:

În data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliţie în timp ce circula cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe Calea x din mun. Cluj-Napoca întrucât acesta circula cu o viteză de 78 km/h în interiorul localităţii. Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliţie i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest.

Organele de poliţie din cadrul Biroului Rutier, au procedat la testarea cu aparatul etilotest marca x a inculpatului, rezultând valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:29. Prin urmare, acesta a fost condus la unitatea medicală, unde i-au fost recoltate probe de sânge.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 15.05.2019 emis de către Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca reiese faptul că inculpatul avea la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge.

Audiata atât în cursul urmăriri penale cât şi mai apoi în faţa instanţei de judecată, martora B., soţia inculpatului, a arătat faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în data de 01.05.2019 la socri, după care la ora 21:00 acesta s-a pus să doarmă, ea fiind cea care l-a trezit la ora 23:00 întrucât nişte prieteni din Polonia care veniseră în România, ajunşi în mun. Cluj-Napoca aveau nevoie de ajutor întrucât li se defectase maşina. Astfel, martora împreună cu inculpatul au pornit cu autoturismul marca x pentru a-i prelua pe amicii din Polonia pe varianta Mănăştur - Zorilor, fiind ulterior opriţi de organele de poliţie(dosar UP, dosar judecătorie).

În cursul urmăririi penale audiat în calitate de suspect şi mai apoi inculpat, A. a recunoscut săvârşirea faptei şi a descris împrejurările în care a avut loc. Astfel, inculpatul a precizat faptul că a consumat alcool în data de 01.05.2019, în intervalul orar 14:30 - 16:00, în jurul orei 21:00 a adormit, iar în jurul orei 23:45 a fost sunat de nişte prieteni din Polonia, care l-au rugat să vină după ei, pentru a-i prelua şi a-i duce la C. de pe Calea x a apreciat că nu a realizat la acel moment că ar mai fi fost sub influenţa alcoolului, motiv pentru care s-a urcat în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x şi a condus autoturismul de la domiciliul său până pe strada x, în parcarea hotelului D., iar pe strada x a fost oprit de un echipaj de poliţie(fila x, dosar UP).

Ulterior, în fata instanţei de judecată inculpatul a arătat că deşi înţelege învinuirea care i se aduce nu recunoaşte comiterea faptei, apreciind că s-a aflat într-un caz de forţă majoră, întrucât a sărit efectiv în ajutorul prietenilor polonezi care se deplasau la un Summit în mun. Sibiu şi cărora li s-a stricat maşina pe drum. A menţionat că a acţionat fără intenţie şi regretă comiterea faptei.

Instanta nu a primit apărările inculpatului, apreciind, în primul rând, că inculpatul nu s-a aflat în noaptea de 01/02.05.2019 într-un caz de forţă majoră, astfel cum a susţinut în faţa instanţei de judecată, împrejurare care să determine lipsa caracterului ilicit al faptei, respectiv lipsa de vinovăţie a inculpatului, în opinia acestuia. Mai mult decât atât în cauză nu se poate reţine existenţa nici a unei alte cauze de neimputabilitate sau chiar justificative. În acest sens, raportat la starea de fapt reţinută instanţa apreciază că situaţia ivită, constând în deplasarea sa în condiţiile în care anterior consumase băuturi alcoolice pentru a-şi ajuta prietenii nu reprezintă o împrejurare pe care inculpatul nu o putea prevedea sau evita, iar, pe de altă parte, nu s-a aflat nici pe departe în stare de necesitate atâta timp cât persoanele pe care a intenţionat să le ajute nu se aflau într-un pericol imediat şi iminent, care nu putea fi înlăturat altfel.

Deopotrivă, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a comis fapta cu forma de vinovăţie cerută de textul legal, respectiv cu intenţie (directă sau indirectă) întrucât nu şi-a amintit la momentul la care s-a urcat la volan că în cursul acelei zile a consumat băuturi alcoolice, apărare care va fi de asemenea înlăturată. Astfel, atâta timp cât infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului se poate comite cu intenţie indirectă este suficient ca inculpatul să accepte din punct de vedere subiectiv, că nivelul de alcool în sânge este superior limitei legale, chiar dacă nu doreşte sau urmăreşte o asemenea urmare.

Or, ansamblul probelor administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în data de 01.05.2019, constând în 200 - 250 ml vin , 300 ml vin (consum declarat la momentul depistării în trafic- f. x verso dosar UP) până în jurul orei 16:00 - 16,30 şi chiar dacă inculpatul a invocat că a consumat şi alimente (grătar şi prăjituri) şi ulterior a adormit, acestea nu reprezintă în opinia instantei împrejurări de natura a-l determina pe inculpat să aprecieze în mod justificat că nu mai are alcool în organism, având în vedere, intervalul relativ scurt de timp scurs de la momentul ingerării băuturilor alcoolice până la momentul conducerii autovehiculului. În acelaşi sens instanţa a reţinut că, din analiza efectuată a probelor ştiinţifice administrate rezultă un trend descendent al alcoolemiei, testarea acestuia cu aparatul alcooltest efectuându-se ulterior momentului depistării sale în trafic, ora 00, 29, test care a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,53 mg/l în aerul expirat, pentru care ulterior, la ora 01:07 valoarea alcoolemiei în sânge să fie de 1,35 gr ‰, respectiv de 1,12 gr ‰ la ora 02:07, fiind evident că alcoolul se afla încă în faza de eliminare din organism.

De asemenea, apărarea inculpatului în sensul în care a uitat că a consumat băuturi alcoolice anterior în cursul zilei nu poate fi reţinută în favoarea sa, în realitate inculpatul invocându-şi prin argumentele aduse propria sa culpă pentru a nu răspunde penal.

În acelaşi sens faptul că inculpatul la momentul la care s-a urcat la volan nu a resimţit efectele consumului de alcool nu este relevant atâta timp cât din modalitatea în care este incriminată infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. nu rezultă cerinţa legală ca o persoană să fie efectiv sub influenţa băuturilor alcoolice, ci doar ca îmbibaţia alcoolică să depăşească limita legală (0,80 gr ‰ alcool pur în sânge), limita legală peste care legiuitorul prezumă în mod absolut că o persoană resimte efectele consumului de băuturi alcoolice, conştient sau nu, că îi sunt afectate atenţia şi reflexele, astfel încât prezintă un pericol pentru securitatea şi siguranţa circulaţiei rutiere, infracţiunea fiind una de pericol abstract, nu concret sau condiţionată de producerea vreunui rezultat.

Atâta timp cât fapta şi vinovăţia inculpatului au rezultat fără putinţă de tăgadă din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate reieşind din probe certe de vinovăţie instanţa a apreciat că solicitarea inculpatului prin apărătorul său ales de achitare întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege apare ca total neîntemeiată.

Aşadar, în drept: fapta inculpatului A. care în data de 02.05.2019 în jurul orei 00:29, a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie peste limita legală respectiv, la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În procesul de individualizare judiciara şi dozare a pedepsei ce s-a stabilit în sarcina inculpatului pentru infracţiunea comisă instanţa s-a raportat la gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului urmând a avea în vedere în mod plural criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen.

Referitor la gradul de pericol social al infracţiunii, instanţa a apreciat că în concret este unul mediu chiar dacă infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este una de pericol abstract, legiuitorul prezumând pericolul acesteia, în contextul în care inculpatul s-a deplasat la volanul autovehiculului pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, pe o distanta relativ mare, însă în condiţii de noapte, când traficul rutier şi pietonal nu este unul aglomerat dar când gradul de oboseală este ridicat, iar aptitudinile conducătorului auto de a conduce în condiţii de siguranţă şi securitate sunt diminuate, pe o arteră intens circulata a mun. Cluj-Napoca. Inculpatul se mai afla cu soţia sa în vehicul însă nu a fost implicat în producerea vreunui eveniment rutier fiind depistat în trafic întrucât circula cu o viteza mai mare decât cea regulamentară în interiorul localităţii (78 km/h). Nivelul alcoolemiei în sânge nu a fost unul extrem de ridicat, respectiv de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, ceea ce denota un consum mediu de băuturi alcoolice anterior urcării la volan, recunoscut de altfel de către inculpat.

Un alt criteriu care a fost avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei este cel legat de persoana inculpatului. Instanţa a apreciat că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârşirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziţie spre adoptarea unui comportament infracţional, cât şi aspectele care rezultă în privinţa inculpatului din modul de săvârşire al faptei şi conduita ulterioară a acestuia, pentru că, atât cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancţionator şi preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcţiilor pedepsei.

Or, în acest sens, instanţa a constatat că inculpatul este o persoană matură, în vârsta de 51 de ani în prezent (48 de ani la data comiterii faptei), căsătorit, având situaţia militară satisfăcută, absolvent de studii superioare, de profesie consilier diplomatic. Astfel cum rezultă din susţinerile inculpatului coroborate cu înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale (fila x, 57-59 dosar UP) pe plan social inculpatul este o persoană pe deplin integrată cu o conduita ireproşabilă cu o carieră de zeci de ani în domeniul diplomatic. Începând cu data de 01.11.1997 este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe pe durată nedeterminată, iar în perioada 01.03.2002 - 28.02.2005 a fost detaşat la Centrul Român de Comerţ Exterior.

Se află la prima confruntare majoră cu legea penală având un comportament corespunzător în societate, aspect ce rezultă din lipsa antecedentelor, atât anterior comiterii faptei cât şi ulterior (cazier judiciar - f.6 dosar judecătorie), împrejurare ce denotă faptul că activitatea infracţională comisă în data de 02.05.2019 a reprezentat un eveniment izolat şi accidental în viata acestuia.

Pe de altă parte, conduita procesuală a inculpatului a fost una loială pe întreaga desfăşurare a procesului, întrucât acesta a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut starea de fapt, negând însă doar faptul că ar fi comis fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei.

II. Prin Decizia penală nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost desfiinţată, în parte, în latură penală, sentinţa penală atacată, şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 396 alin. (2) şi 10 din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 şi 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizare în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la Parohia Ortodoxă Română a "Tuturor Sfinţilor" sau la Primăria Municipiului Cluj-Napoca.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 13.12.2022, iar, inculpatului A., la data de 21.12.2022 (conform art. 260 alin. (2) lit. g) din C. proc. pen.).

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat că judecata în faţa primei instanţe a avut loc în procedura abreviată prev. de art. 375 din C. proc. pen., inculpatul solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, instanţa de fond a reţinut o starea de fapt corectă, dovedită temeinic de întreg probatoriul administrat.

În drept, fapta inculpatului A., care în data de 02.05.2019 în jurul orei 00:29, a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie peste limita legală respectiv, la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Infracţiunea comisă de inculpat este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii (8 luni la 3 ani şi 4 luni, ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.).

Instanţa fondului a stabilit o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă pe care a apreciat-o judicios individualizată în raport cu gravitatea faptei.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una in abstracto periculoasă, întrucât consumul de alcool afectează semnificativ capacitatea de a conduce autovehicule. Iar dacă luăm în considerare şi faptul că prin masa avută şi viteza dezvoltată autovehiculele reprezintă mijloace cu risc mortal pentru ceilalţi participanţi la trafic, nu facem decât să întărim această concluzie.

Efectele consumului de alcool sunt de notorietate, fiind evidenţiate în lucrările de specialitate din domeniul medicinei legale: la 0,2 la mie: relaxare, uşoară încălzire a corpului, stare alterată; pentru şofer înseamnă afectarea vederii (scade capacitatea de a urmări obiecte în mişcare rapidă) şi inabilitatea de a face două lucruri în acelaşi timp (atenţie distributivă); la 0,5 la mie: comportament exagerat, pierderea controlului asupra muşchilor mici (dificultăţi de focalizare), judecată afectată, pierderea inhibiţiei, nivel scăzut de atenţie; pentru şofer, înseamnă o lipsă de coordonare a mişcărilor, dificultatea de a manevra volanul şi un răspuns întârziat la situaţiile din trafic; la 0,8 la mie: coordonarea muşchilor devine slabă (echilibrul, vorbirea, vederea, timpul de reacţie sunt afectate), autocontrolul, discernământul şi luarea deciziilor devin dificile; pentru cel de la volan, înseamnă imposibilitatea concentrării, pierderi scurte de memorie, control dificil al vitezei, capacitate redusă de procesare a informaţiilor şi o percepţie deformată a realităţii; la 1,0 la mie: deteriorare clară a timpului de reacţie şi control, vorbire îngreunată şi gândire întârziată; pentru şofer apare inabilitatea de a menţine banda de circulaţie şi de a frâna corect.

S-a observat că inculpatul a condus autovehiculul pe un tronson de drum circulat, chiar şi noaptea, pe Calea x din Mun. Cluj-Napoca, cu o alcoolemie cu mult peste limita legală (a avut la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge), având o viteză superioară celei permise în interiorul localităţii (avea 78 km/h), acesta fiind şi motivul pentru care inculpatul a fost oprit de către organele de poliţie. Prin urmare, conchidem că ingerarea de alcool i-a afectat semnificativ capacitatea de a conduce autovehicule, punând în pericol major pe ceilalţi participanţi la trafic, precum şi ceilalţi doi pasageri de cetăţenie poloneză, care se aflau în maşină, alături de dânsul.

Curtea a reţinut că susţinerile inculpatului referitoare la faptul că a fost nevoit să se deplaseze în acea noapte la volanul autoturismului său pentru a-şi ajuta nişte prieteni polonezi cărora li se defectase maşina, nu diminuează în nici un fel gravitatea faptei, existând numeroase soluţii legale pentru astfel de situaţii (taximetre, aplicaţii de ride sharing, societăţi de depanare auto mobilă). De asemenea, nici o probă nu relevă că interacţiunea alcoolului cu medicaţia ingerată, ar fi atras încetinirea ritmului de metabolizare a alcoolului. Este adevărat că în cuprinsul prospectului se arată că utilizarea medicamentului E. este interzisă dacă se ingerează cantităţi mari de alcool. Cu toate acestea, nu se arată că efectele ar fi cele relevate de către inculpat - metabolizarea mai lentă a alcoolului. Oricum, chiar şi dacă ar fi fost aşa, inculpatul avea obligaţia de a citi prospectul, şi de a respecta indicaţiile producătorului medicamentului. În plus de aceasta, nu puteam să nu observăm că alcoolemia avută de către inculpat a scăzut cu 0,23 g/l în decurs de o oră, ceea ce indică o metabolizare normală a alcoolului.

Circumstanţele personale ale inculpatului sunt, în principiu, favorabile acestuia, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă. Inculpatul a avut o conduită sinceră pe tot parcursul procesului penal, nu are antecedente penale, este căsătorit, are situaţia militară satisfăcută, absolvent de studii superioare, de profesie consilier diplomatic. Acelaşi circumstanţe personale îl încadrează pe inculpat în categoria celor care, prin pregătirea şi dezvoltarea lor intelectuală, pot anticipa cu uşurinţă consecinţele propriilor fapte, mai ales când acestea sunt de natură penală. În aceste condiţii, este greu de găsit o scuză a comportamentului său.

Faţă de toate aceste aspecte, apreciem că pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, stabilită de către instanţa de fond, reflectă gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului pentru ordinea publică. Tot astfel, gravitatea faptei impune aplicarea art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 03.04.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 mai 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivare, inculpatul a arătat că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. a fost declarată neconstituţională, iar Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei anterior menţionate, în acord prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. cu dispoziţiile legii fundamentale.

În acest context, a arătat că, în mod greşit, instanţele de fond şi apel au apreciat că, declararea neconstituţională a sintagmei anterior menţionate, nu reprezintă o formă de dezincriminare a infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Făcând trimitere la considerentele deciziei anterior menţionate, s-a arătat că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.

Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor.

Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale anterior menţionate.

Prin urmare, s-a menţionat că, în speţă, nu au fost administrate probe care să ateste alcoolemia inculpatului la momentul opririi în trafic, în condiţiile în care acesta s-a supus recoltării ambelor probe biologice de sânge.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte constată că, de esenţa, reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel.

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (M. Of. nr. 69/27.01.2015), instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, reţinând în acest sens că "îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu ulterior şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale".

Astfel, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârşirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto, iar nu cel al prelevării mostrelor biologice.

Astfel, contrar criticilor inculpatului care susţine că, deoarece Parlamentul nu a pus, în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 732/2014, în acord prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen. cu dispoziţiile legii fundamentale, infracţiunea ar fi fost dezincriminată; Înalta Curte constată că prin considerentele deciziei s-a clarificat faptul că îmbibaţia alcoolică relevantă pentru existenţa sau inexistenţa infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul săvârşirii faptei (al depistării în trafic a conducătorului vehiculului), optică consacrată, de altfel, şi de practica juridică constantă în materie.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, ambele instanţe au reţinut că în data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliţie în timp ce circula cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe Calea x din mun. Cluj-Napoca. Deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliţie i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:29. Ulterior, a fost condus la unitatea medicală, unde i-au fost recoltate probe de sânge iar conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 15.05.2019 emis de către Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca a reieşit faptul că inculpatul avea la ora 01:07 o alcoolemie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02:07 o alcoolemie de 1,12 g/l alcool pur în sânge.

În cursul urmăririi penale atât inculpatul, cât şi soţia acestuia, ce a fost audiată ca martoră, au declarat că, în data 01.05.2019, inculpatul a consumat băuturi alcoolice.

Or, ambele instanţe au reţinut că inculpatul a condus autoturismul la data de 02.05.2019, în jurul orei 00:29. pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, având în sânge o alcoolemie mai mare decât limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Aceasta a reieşit din buletinul de analiză toxicologică nr. x din care a rezultat un trend descendent al alcoolemiei, inculpatul aflându-se în faza toxicocinetică de eliminare a alcoolului la momentul recoltării, astfel că este evident că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale.

Deşi, nu se menţionează, în mod explicit, care era îmbibaţia alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, faptul că la momentul opririi în trafic nivelul de alcool în sânge era superior limitei legale rezultă cu claritate din situaţia de fapt reţinută de instanţe. Or, pentru a reţine infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanţele au dat relevanţă gradului de îmbibaţie alcoolică de la momentul depistării în trafic a inculpatului, conformându-se, astfel, deciziei instanţei de contencios constituţional sus-menţionată, care a stabilit că acesta este reperul temporal la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii analizate.

Invocând lipsa unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic, inculpatul A. solicită, în actualul cadru procesual, în realitate, nu cenzurarea unor chestiuni de drept circumscrise conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ci reevaluarea materialului probator sub aspectul particular menţionat, negând, astfel, concluzia definitivă la care au ajuns instanţele cu privire la această chestiune de fapt.

Or, reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator nu sunt posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.

Instanţa de casaţie este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanţă cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, fără a putea reevalua ea însăşi, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configuraţia faptică a acuzaţiilor.

Or, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanţei de apel cu privire la valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul săvârşirii infracţiunii, care, aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, pe baza elementelor factuale menţionate anterior şi care nu mai pot cenzurate în recurs în casaţie, a fost stabilită neechivoc ca depăşind limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1544/A din 8 decembrie 2022, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.

GGC - NN