Whether the requirement for a "specially arranged and authorized" entertainment venue in the offense of carrying dangerous objects is satisfied by general business registration or requires specific licensing at the exact location.

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 1427/02.09.2022 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2021, Judecătoria Braşov a hotărât următoarele:

În baza art. 372 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase (faptă din data de 20.12.2020).

În baza art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani, ce se execută de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei principale de 1 an închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a menţionat că, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Predeal sau în cadrul DGASPC Braşov ori în cadrul altei instituţii din subordinea Consiliului Local Predeal sau a Consiliului Judeţean Braşov pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, precum şi în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., prin echivalent a macetei folosite la săvârşirea faptei, prin confiscarea sumei de 140 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 363,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 63,5 RON este aferentă fazei de urmărire penală şi suma de 300 RON este aferentă fazei de cameră preliminară şi fazei de judecată).

II. Prin Decizia penală nr. 39/AP din data de 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1427/02.09.2022 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosar nr. x/2021, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii penale.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 372 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 61 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 de RON, reprezentând 100 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 30 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 din C. pen. şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi reţinută de prima instanţă a fost stabilită în mod corespunzător, pe baza unei analize complete a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care instanţa de control judiciar şi-a însuşit-o.

De altfel, s-a constatat că inclusiv inculpatul, prin declaraţia dată la termenul din data de 24.02.2022, a recunoscut în materialitatea sa acţiunea ce i se reproşează de către acuzare - respectiv că în noaptea de 20.12.2019 a purtat fără drept în interiorul sălii de jocuri x din oraşul Predeal, bd. x, o macetă, în timp ce în localul de agrement erau mai multe persoane.

În plus, s-a menţionat că această stare de fapt nu face obiectul dezbaterilor în calea de atac, obiectul dezbaterilor fiind îndeplinirea condiţiilor de tipicitate a faptei de port fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen., respectiv, dacă locul comiterii infracţiunii deduse judecăţii îndeplinea cerinţa autorizării ca loc de agrement.

Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere că, într-adevăr, norma de incriminare prevede cerinţa comiterii faptei într-un loc special amenajat şi autorizat pentru distracţie sau agrement.

S-a constatat că, la dosarul cauzei, există mijloace de probă care atestă că locul în care inculpatul A. a purtat maceta în noaptea de 19/20.12.2020 era un loc special amenajat şi autorizat pentru distracţie, la dosarul cauzei regăsindu-se plângerea penală formulată de reprezentantul legal al S.C. B. S.R.L., declaraţiile martorilor C., D. şi E. şi înregistrările video realizate de camerele de supraveghere montate în incinta locaţiei unde inculpatul a pătruns având asupra sa maceta. Din toate aceste mijloace de probă reiese fără dubiu că în incinta respectivă funcţiona o sală de jocuri, fiind amplasate aparate de jocuri de noroc, în interior aflându-se mai multe persoane, iar cu puţin timp înainte de comiterea faptei, la faţa locului a sosit inclusiv un echipaj mix de poliţie şi jandarmerie a cărui vizită nu s-a soldat cu închiderea localului, acesta rămânând deschis până la ora 01:46, când a intrat inculpatul în local cu maceta.

În ceea ce priveşte cerinţa autorizării locaţiei respective pentru desfăşurarea de jocuri de noroc, Curtea a avut în vedere că, din chiar extrasul ONRC depus de inculpat la dosarul cauzei reiese că S.C. B. S.R.L. are ca obiect de activitate, între altele, şi desfăşurarea de jocuri de noroc, iar la data interogării bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, acest agent economic avea înregistrate mai multe puncte de lucru autorizate pentru activităţi de jocuri de noroc.

Curtea a apreciat că extrasul ONRC depus de inculpat nu este în măsură să confirme teza apărării, potrivit căreia punctul de lucru din oraşul Predeal, bd. x, nu ar fi fost autorizat pentru desfăşurarea acestui tip de activităţi. Astfel, s-a constatat că extrasul ONRC datează din 15.11.2021, iar fapta dedusă judecăţii a fost comisă în 19/20.12.2020. Prin urmare, extrasul depus la dosar nu dovedeşte care era situaţia punctelor de lucru ale S.C. B. S.R.L. la data comiterii faptei, ci numai la data interogării portalului ONRC, şi nici nu poate înlătura concluzia care se desprinde din mijloacele de probă enumerate mai sus, care demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că în locaţia respectivă funcţiona o sală de jocuri de noroc, că în seara comiterii faptei sala respectivă era deschisă publicului, fiind prezente mai multe persoane, inclusiv un echipaj de poliţie şi jandarmerie, cu puţin timp înainte de comiterea faptei de către inculpat.

Raportat la cele expuse, Curtea a concluzionat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. (1) din C. pen., fiind corect stabilite atât încadrarea juridică a faptei, cât şi vinovăţia inculpatului.

Analizând în continuare sentinţa apelată, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată.

Astfel, mai întâi, s-a constatat că, raportat la declaraţia oferită de inculpat la termenul din data de 24.02.2022, instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în favoarea inculpatului. Chiar dacă inculpatul nu a dorit să urmeze procedura simplificată (aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din 11.11.2021 - dosar fond), s-a constatat că starea de fapt recunoscută de acesta cu ocazia audierii este identică cu cea reţinută de prima instanţă, respectiv că în noaptea de 19/20.12.2019 a intrat în sala de jocuri x din oraşul Predeal având asupra o macetă.

În atare condiţii, ţinând seama şi de faptul că textul normei mai sus evocate nu lasă la aprecierea instanţei reducerea limitelor de pedeapsă atunci când, deşi judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii de drept comun, totuşi instanţa reţine aceeaşi stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat, Curtea a constatat că, în cauză, trebuiau reduse cu o treime limitele de pedeapsă, în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

În al doilea rând, Curtea a constatat că, faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei deduse judecăţii (inculpatul a pătruns în incinta sălii de jocuri având o macetă asupra sa, pe care a purtat-o un timp foarte scurt, de câteva secunde, abandonând-o apoi pe barul din sala de jocuri, fără a crea o stare de panică persoanelor care se aflau în local în momentul respectiv), şi raportat la circumstanţele personale ale inculpatului (care nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară şi a recunoscut comiterea faptei), pedeapsa închisorii este excesivă.

În opinia instanţei de apel, pedeapsa amenzii este suficientă pentru a asigura atât prevenirea comiterii de noi infracţiuni, cât şi descurajarea inculpatului de a mai reitera un astfel de comportament în viitor.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.03.2023, când s-a stabilit termen la data de 27 aprilie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a menţionat că fapta reţinută în sarcina inculpatului este aceea că "în noaptea de 20.12.2019 a purtat fără drept în interiorul sălii de jocuri x din oraşul Predeal, Bd. x, o macetă, în timp ce în localul de agrement erau mai multe persoane."

A arătat că fapta reţinută în sarcina nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite condiţiile imperative cumulative ca locul săvârşirii faptei (sala de jocuri) să fie amenajat şi autorizat ca loc de distracţie ori agrement.

Or, aşa cum s-a reţinut în considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 21/2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), cerinţa privind săvârşirea faptei într-un loc special amenajat şi autorizat pentru distracţie ori agrement este imperativă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. (1) teza a III-a (portul), numai în cazul infracţiunii prevăzute de alin: (2) (folosirea) fiind suficient ca fapta să fie săvârşită într-un loc de distracţie sau agrement, indiferent dacă este autorizat sau nu.

Astfel, comiterea faptei într-un loc care nu se încadrează în enumerarea limitativă cuprinsă în dispoziţiile art. 372 alin. (1) din C. pen. conduce la neîndeplinirea condiţiei privitoare la loc şi, în consecinţă, la inexistenţa unei corespondenţe între fapta concretă şi norma de incriminare, fapta nefiind incriminată de legea penală.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de port fără drept de obiecte periculoase, este o infracţiune comisivă, iar tipul de conduită incriminată este definit în mod clar prin verbum regens.

Conform intenţiei legiuitorului, ceea ce s-a dorit a se incrimina prin art. 372 alin. (1) teza a III-a din C. pen., este portul de obiecte periculoase (enumerate în textul de lege) în anumite locuri care sunt amenajate şi autorizate ca loc de distracţie ori agrement, legiuitorul urmărind să asigure protecţie numai activităţilor care se derulează cu respectarea normelor de autorizare (astfel cum rezultă acestea din legile speciale incidente fiecărei activităţi).

Logica reglementării rezultă din faptul că dacă în cazul simplului "port" al unui obiect periculos (alin. (1) se justifică cerinţa săvârşirii faptei într-un loc special amenajat şi autorizat tocmai pentru a fi atins nivelul de gravitate care impune includerea faptei în sfera ilicitului penal, în ipoteza "folosirii" unui obiect periculos (alin. (2) nivelul de gravitate care impune includerea faptei în sfera ilicitului penal este atins, per se, indiferent de existenţa sau inexistenţi unei speciale amenajări şi autorizări a locului săvârşirii faptei.

Instanţa de apel, deşi a apreciat în mod corect că "norma de incriminare prevede cerinţa comiterii faptei într-un loc special amenajat şi autorizat pentru distracţie sau agrement", a dat o interpretare greşită normelor legale care reglementează "autorizarea" activităţii la un anumit punct de lucru al unei persoane juridice, în speţă a activităţii de jocuri de noroc şi pariuri, cod CAEN 9200.

Dovada autorizării desfăşurării activităţii de jocuri de noroc şi pariuri se face conform legilor speciale, respectiv Legea nr. 31/1990, art. 43 şi Legea nr. 359/2004 (prin înregistrarea în Registrul comerţului a punctului de lucru şi a activităţilor (identificate prin cod CAEN) care se vor desfăşura la acel punct de lucru, înregistrare care reprezintă parte din autorizarea cerută de legea penală).

Având în vedere că activitatea de jocuri de noroc şi pariuri intră şi sub incidenţa unei altei legi speciale, respectiv a O.U.G. nr. 77/2009, sala de jocuri reprezentând punctul de lucru al societăţii B. trebuia să facă şi dovada deţinerii licenţei pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi.

Din cuprinsul extrasului ORC aflata la dosar fond, rezultă că activitatea de jocuri de noroc şi pariuri - CAEN 9200 este prevăzută în obiectul de activitate al societăţii B. S.R.L., iar la fila x figurează activităţile autorizate, la fiecare punct de lucru. Punctul de lucru din Predeal, Bd. x nr. 36 - sala de jocuri unde s-a săvârşit fapta - nu apare în extrasul ORC, or condiţia prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen. este ca acesta să fie nu numai înregistrat legal dar şi ca activitatea de jocuri de noroc să fie autorizată în sensul legii speciale, la acea locaţie, astfel că autorizarea activităţii, cerută de lege, trebuie să existe la locaţia -punctul de lucru unde s-a săvârşit fapta.

A solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu este prevăzuta de legea penală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

Potrivit art. 372 alin. (1) din C. pen., portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase constă în: Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun: a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire.

În susţinerea cererii, în esenţă, s-a argumentat că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen., nefiind îndeplinită condiţia referitoare la locul săvârşirii infracţiunii sub ambele aspecte, respectiv locul să fie autorizat.

Înalta Curte constată că, de esenţa, reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel.

În acest sens, se observă, în raport cu critica invocată, că instanţa de apel, din analiza probelor aflate la dosar, a constatat că, din chiar extrasul ONRC depus de inculpat reiese că S.C. B. S.R.L. avea ca obiect de activitate, între altele, şi desfăşurarea de jocuri de noroc, iar la data interogării bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, acest agent economic avea înregistrate mai multe puncte de lucru autorizate pentru activităţi de jocuri de noroc. Totodată, s-a constatat că extrasul ONRC depus de inculpat datează din 15.11.2021, iar fapta dedusă judecăţii a fost comisă în 19/20.12.2020, astfel că extrasul depus la dosar nu a dovedit care era situaţia punctelor de lucru ale S.C. B. S.R.L. la data comiterii faptei, ci numai la data interogării portalului ONRC. Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că nu s-a probat că punctul de lucru din oraşul Predeal, bd. x nr. 36 nu ar fi fost autorizat pentru desfăşurarea acestui tip de activităţi.

Având în vedere că, în calea extraordinară a recursului în casaţie, nu se pot reexamina probele administrate de instanţa de apel, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.

GGC - NN