Scope of deduction from recognized foreign life sentence: exclusion of detention for unrelated domestic conviction and non-custodial supervision periods

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, cu privire la nelămurirea cuprinsă în această hotărâre, în sensul de a se stabili care este perioada efectiv executată de intimatul A. din pedeapsa principală şi a lămurit astfel:

S-a constatat că intimatul A. a executat din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, următoarele perioade:

- de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, reprezentând durata reţinerii de 24 de ore, aplicată prin Ordonanţa nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- de la 11.06.2015 până la zi, reprezentând arest în vederea predării, dispus prin Mandatul de arestare nr. x/18.06.2014, emis de Curtea de Apel Bacău, precum şi detenţie.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aplicată intimatului A. prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, durata reţinerii, arestării şi detenţiei persoanei condamnate, deja executate, de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, precum şi de la 11.06.2015 până la zi.

Conform art. 599 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, să se realizeze o nouă punere în executare conform acestei hotărâri, în sensul că se va emite un nou M.E.P.Î. şi alte forme noi de executare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin contestaţia la executare formulată de Compartimentul Executări Penale al Curţii de Apel Bacău, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi teza II C. proc. pen., s-au solicitat lămuriri cu privire la mandatul de executare al pedepsei, emis în baza Sentinţei penale nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, în ce îl priveşte pe condamnatul A., în sensul de a se stabili care este perioada efectiv executată de acesta.

S-a mai reţinut că, la dosar, au fost ataşate adrese de la penitenciar şi locul de arest, cazier judiciar, adresă de la autorităţile italiene, Dosarul nr. x/2021.

De asemenea, s-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi s-a recunoscut Decizia penală nr. 16/2019, pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Bologna la data de 10.07.2019, definitivă la data de 18.05.2020, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru comiterea infracţiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) şi 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) şi art. 577 alin. (3) şi (4) din C. pen. italian, având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188, 189 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen.

Totodată, s-a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată şi să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, durata arestării şi detenţiei persoanei condamnate deja executate, de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, precum şi începând cu data de 18.06.2015 până la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Deopotrivă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional prin care se tinde înlăturarea nelămuririlor sau a impedimentelor ivite la momentul punerii în executare al pedepsei ori pe parcursul executării pedepsei, astfel că nu este o cale de atac ordinară/extraordinară, neputându-se aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă. În plus, a subliniat că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face când se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Verificând perioada ce a fost dedusă intimatului din pedeapsa ce o execută, anume "de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, precum şi începând cu data de 18.06.2015 până la zi", Curtea a observat că, într-adevăr, există o nelămurire, dat fiind că din adresa emisă de I.P.J. Bacău - C.R.A.P., precum şi din cazierul judiciar al intimatului rezultă că acesta nu a fost arestat/deţinut continuu în perioada de la 17.06.2014 până la zi.

Astfel, s-a constat că, din înscrisurile ataşate la dosar (adrese de la penitenciar, locul de arest şi cazier judiciar), rezultă că intimatul A. a fost reţinut de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, măsura reţinerii de 24 de ore fiind aplicată prin Ordonanţa nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

De asemenea, intimatul a fost pus în libertate la data de 18.06.2014 prin Sentinţa penală nr. 76/MEA/18.06.2014 a Curţii de Apel Bacău (Dosar nr. x/2014), prin care s-a dispus arestarea în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile italiene pentru 30 zile şi amânarea predării până la soluţionarea Dosarului nr. x/2014 Ulterior, în data de 11.06.2015, intimatul a fost arestat în baza mandatului de arestare nr. x/MEA/18.06.2014, emis de Curtea de Apel Bacău, în baza Sentinţei penale nr. 76/MEA/18.06.2014 a Curţii de Apel Bacău, reprezentând arest în vederea predării.

Curtea a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, doar acest perioade de reţine şi arest, de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, precum şi de la 11.06.2015 până la zi, trebuiau deduse din pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

S-a observat că, deşi intimatul a fost deţinut în România în perioada 12.12.2014 - 11.06.2015, aceasta durată nu trebuie dedusă din pedeapsa detenţiunii pe viaţă ce o execută intimatul, întrucât nu are vreo legătură cu cauza prin care s-a recunoscut hotărârea penală străină prin Sentinţa penală nr. 1 din 05.01.2022 a Curţii de Apel Bacău şi nici cu aceea prin care s-a dispus executarea şi predarea în baza unui mandat european de arestare prin Sentinţa penală nr. 76/MEA din 18.06.2014 a Curţii de Apel Bacău, pentru că reprezintă detenţiune în vederea executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2295/2014, definitivă la 10.12.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău.

Deşi în conţinutul adresei emisă de autorităţile italiene s-a menţionat că intimatul a executat pedeapsa de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, Curtea a considerat că această perioadă nu poate fi dedusă, întrucât există dovezi certe că intimatul a fost pus în libertate la data de 18.06.2014, apoi deţinut în România, în perioada 12.12.2014 - 11.06.2015, în executarea pedepsei aplicate în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău, şi rearestat începând cu data de 11.06.2015.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat contestaţie intimatul condamnat A., solicitând, în esenţă, în temeiul art. 156 din Legea nr. 302/2004, deducerea, din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, şi a perioadei cuprinsă între 18 iunie 2014 şi 11 iunie 2015, menţionată în cuprinsul adresei înaintate la dosar de către autorităţile judiciare italiene, din care în intervalul iunie 2014 - decembrie 2014 s-a aflat sub control judiciar.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul din 21 martie 2023.

În urma demersurilor efectuate, Judecătoria Bacău a transmis copia Sentinţei penale nr. 2295 din 10 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, însoţită de un referat cu privire la data şi modalitatea rămânerii definitive, precum şi relaţii referitoare la executarea hotărârii, iar Curtea de Apel Bacău a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Sentinţa penală nr. 76/MEA din 18 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, cu menţiunea datei rămânerii definitive, relaţii cu privire la data încarcerării contestatorului în baza Mandatului de arestare nr. x/MEA din 2014 emis în dosarul menţionat, dar şi cu privire la data predării contestatorului către autorităţile italiene.

Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, prin raportare la dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. şi art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, în mod corect prima instanţă admiţând contestaţia formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bacău şi dispunând deducerea din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a aceleiaşi instanţe, doar a perioadelor de la 17 iunie 2014 la 18 iunie 2014 şi de la 11 iunie 2015 la zi.

Premergător, Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, sunt prevăzute mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar este exclusă posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii. Prin limitarea cazurilor în care poate fi folosită contestaţia la executare, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-un instrument prin care să fie împiedicată procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Unul din cazurile în care se poate face contestaţie la executare este cel prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci când se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În speţă, se constată că, invocând acest caz de contestaţie la executare, Compartimentul Executări Penale al Curţii de Apel Bacău a solicitat lămurirea perioadei efectiv executate de condamnatul A. din pedeapsa detenţiunii pe viaţă recunoscută prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, în a cărui executare se află acesta.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi s-a recunoscut Decizia penală nr. 16/2019, pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Bologna la data de 10 iulie 2019, definitivă la data de 18 mai 2020, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru comiterea infracţiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) şi 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) şi art. 577 alin. (3) şi (4) din C. pen. italian, ce are corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188, 189 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., dispunându-se ca acesta să fie transferat şi să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă într-un penitenciar din România.

Totodată, în temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, durata arestării şi detenţiei persoanei condamnate deja executate, de la 17 iunie 2014 până la 17 iulie 2015, precum şi începând cu data de 18 iunie 2015 până la zi.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

În plus, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 72 şi art. 73 C. pen., perioada care se deduce dintr-o pedeapsă cu închisoarea aplicată printr-o hotărâre definitivă este cea în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de liberate, nu şi intervalul de timp în care aceasta s-a aflat sub puterea unei altfel de măsuri preventive (cum sunt cele privative de drepturi reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) C. proc. pen.).

Rezultă, aşadar, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, că, în procedura de recunoaştere a unei hotărâri străine, ceea ce se deduce din pedeapsa recunoscută este perioada privării de libertate executată, în baza acelei hotărâri, în statul emitent şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă conform legislaţiei din acel stat, precum şi intervalul în care persoana a fost arestată în vederea predării în baza unui mandat european de arestare emis în cauză, iar nu orice perioadă de detenţie executată de condamnat în temeiul unei alte hotărâri ori durata de timp în care acesta s-a aflat, de exemplu, sub control judiciar.

Verificând, în aceste context, înscrisurile de la dosar, se constată, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, că în cuprinsul respectivei sentinţe exista, într-adevăr, o nelămurire cu privire la perioada dedusă, din adresa Penitenciarului Iaşi nr. x/08.11.2022, reieşind că, în perioada 17 iunie 2014 - 08 noiembrie 2022 numitul A. nu s-a aflat continuu în stare de detenţie, pentru că în intervalul 19 iunie 2014 - 11 decembrie 2014 a fost în stare de libertate.

Sub acest aspect, se observă că, în cauză, în privinţa cetăţeanului român A., la data de 16 aprilie 2014, autorităţile judiciare din Italia au emis un mandat european de arestare în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) şi 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) şi art. 577 alin. (3) şi (4) din C. pen. italian, mandat pentru a cărui punere în executare au fost sesizate organele judiciare competente din România.

Ca urmare, prin Ordonanţa nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, intimatul A. a fost reţinut pe o perioadă de 24 ore de la 17 iunie 2014 până la 18 iunie 2014, dată la care a fost pus în libertate prin Sentinţa penală nr. 76/MEA din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Bacău (Dosar nr. x/2014), prin care s-a dispus arestarea în vederea predării pentru 30 zile în baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile italiene şi amânarea predării până la soluţionarea Dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău.

După executarea pedepsei în cauza care a justificat amânarea predării, şi anume la data de 11 iunie 2015, intimatul A. a fost arestat în baza Mandatului de arestare nr. x/MEA din 18 iunie 2014, emis de Curtea de Apel Bacău, în baza Sentinţei penale nr. 76/MEA/18.06.2014 a aceleiaşi instanţe, reprezentând arest în vederea predării. Prin adresa din 22 iunie 2015, Biroul Sirene a comunicat faptul că persoana solicitată A. a fost predată autorităţilor judiciare din Italia la data de 18 iunie 2015.

Prin urmare, în acord cu judecătorul de la fond, Înalta Curte constată că perioadele de timp cât intimatul condamnat s-a aflat, în cauză, sub puterea unor măsuri preventive privative de libertate ori în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă ce a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău sunt cele de la 17 iunie 2014 până la 18 iunie 2014 (reprezentând reţinerea de 24 ore) şi de la data de 11 iunie 2015 la zi (reprezentând arestarea în vederea predării şi perioada executată din pedeapsă).

Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte apreciază că, raportat la dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 72 şi art. 73 C. pen., în mod corect, prima instanţă a dispus deducerea doar a perioadelor anterior menţionate, câtă vreme, potrivit actelor de la dosar, în intervalul de timp 18 iunie 2014 - 11 decembrie 2014 acesta nu s-a aflat sub puterea unei măsuri preventive privative de libertate, aşa cum impune textul de lege, iar în perioada 12 decembrie 2014 - 11 iunie 2015 a executat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2295 din 10 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2014, dosar ce nu are nicio legătură cu cauza în care s-a aplicat, de către autorităţile judiciare italiene, pedeapsa detenţiunii pe viată, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, a cărei lămurire s-a solicitat în prezenta procedură.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând că, sub aspectul criticilor formulate, hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar, din oficiu, nu s-a identificat nicio nelegalitate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de intimatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de intimatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2023.

GGC - NN