Drunk driving conviction: Proportionality of driving ban supervision measure and eligibility for penalty waiver under Article 80

Asupra apelului de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 13/F din 17 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Piteşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Piteşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, în toate aceste cazuri instanţa urmând a revoca amânarea şi a dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 510 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 310 RON, aferentă fazei de urmărire penală şi suma de 200 RON, aferentă procedurii de cameră preliminară şi judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bulevardul x din municipiul Braşov (din direcţia str. x în direcţia str. x) având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibaţie alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II).

După înregistrarea dosarului pe rolul Curţii de Apel Braşov, prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.12.2022, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând săvârşirea faptei, iar, în faza de judecată s-a prezentat personal în faţa instanţei şi a solicitat judecarea cauzei conform procedurii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 375 C. proc. pen.

După ce, în prealabil, a pus în discuţie cererea inculpatului, instanţa de fond a admis solicitarea acestuia, soluţia fiind pronunţată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală şi a probei cu înscrisuri, încuviinţată pentru inculpat în condiţiile art. 377 alin. (1) C. proc. pen.

La dosar, au fost ataşate, din dispoziţia instanţei: fişa de cazier judiciar, actualizată şi extras din aplicaţia B., privind situaţia patrimonială a inculpatului .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, lucrătorii de poliţie din cadrul Biroului Rutier Braşov, în timpul efectuării unui control de trafic rutier au oprit pe bd-ul. Iuliu Maniu din mun. Braşov, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa din direcţia str. x în direcţia str. x, prilej cu care au solicitat actele conducătorului auto, stabilind că acesta se numeşte A., procedând, totodată, la testarea alcoolscopică, rezultatul alcooltestului indicând o concentraţie de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov unde i s-au recoltat două probe de sânge, iar, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 06.06.2022, acesta prezenta la ora 0052 o alcoolemie de 1,37 g/l alcool pur în sânge, iar, la ora 0152 o alcoolemie de 1,02 g/l alcool pur în sânge .

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, însuşit de către inculpat, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., respectiv: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; rezultat alcooltest 0,46 mg/l; Buletin de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022; proces-verbal de recoltare mostre biologice; examen clinic; declaraţiile martorei C.; declaraţiile oferite de inculpat.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante se coroborează sub aspectul condiţiilor de timp şi loc în care a fost comisă fapta dedusă judecăţii cu declaraţiile oferite de martora C. şi cele oferite de inculpat, care confirmă că în data de 05.06.2022, inculpatul a fost cel care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe str. x din municipiul Braşov, în jurul orei 00:30, fiind oprit de organele de poliţie pentru control.

În ceea ce priveşte consumul de băuturi alcoolice, s-a constatat că menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante se coroborează atât cu declaraţiile martorei C., cât şi cu cele oferite de inculpat, atestând că, anterior conducerii autoturismului, în noaptea respectivă, acesta a consumat 2 - 3 pahare de x, în jurul orelor 23:30 - 00.00.

În ceea ce priveşte nivelul alcoolemiei, instanţa de fond a-a raportat la rezultatul alcooltest, potrivit căruia, inculpatul prezenta, la ora 00:31, o alcoolemie de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat şi la Buletinul de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022, care atestă că inculpatul avea o alcoolemie de 1,37 g/l alcool pur în sânge, la ora 00:52, respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge, la ora 1:52.

Astfel, în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bld. Iuliu Maniu din municipiul Braşov, din direcţia str. x, în direcţia str. x, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibaţie alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice, având în sânge o concentraţie a alcoolului ce depăşeşte limita legală prevăzută de lege, iar, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos, rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, întrucât, conducând un autovehicul pe drumurile publice, în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, acesta a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Instanţa de fond a constatat întrunită şi circumstanţa topografică, în sensul că acţiunea de conducere a vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice s-a realizat pe str. x din mun. Braşov, sector de drum care constituie drum public, în înţelesul dispoziţiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La alegerea şi individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, instanţa a reţinut că inculpatul a condus un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, în timpul nopţii, când vizibilitatea este diminuată, şi pe un sector de drum din municipiul Braşov care, de regulă, este intens circulat, atât de către pietoni, cât şi de către alte autoturisme, în timpul verii, când traficul rutier şi pietonal se menţine până în cursul nopţii.

S-a reţinut, totodată, că valoarea alcoolemiei a fost medie, iar, în urma examinării clinice a inculpatului, s-au constatat elemente clinice sugestive, consecutive consumului recent de băuturi alcoolice (tulburări de echilibru static şi dinamic, imprecizie în mişcări), ceea ce confirmă diminuarea capacităţii sale psihofizice de a desfăşura această activitate în condiţii de siguranţă.

În favoarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta nu a provocat niciun eveniment rutier, fiind oprit cu ocazia unui control de rutină.

Totodată, s-a avut în vedere că pe parcursul procesului penal, inculpatul şi-a asumat responsabilitatea pentru conduita infracţională încă din momentul depistării de către organele de poliţie, poziţie pe care a menţinut-o pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanţele personale pozitive ale inculpatului care nu are antecedente penale, este bine integrat în societate, are studii superioare, este avocat în Baroul Olt, din caracterizarea depusă la dosar, rezultând că este apreciat de colegii săi.

Pe baza acestor elemente, instanţa de fond a apreciat că inculpatul are un nivel de instruire care îi permite să înţeleagă atât importanţa valorilor sociale încălcate prin conduita infracţională, cât şi necesitatea corijării comportamentului şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care mai comite alte infracţiuni, în raport de care nu este necesară aplicarea unui tratament sancţionator prea sever.

Deşi, din coroborarea declaraţiilor martorei C. cu cele ale inculpatului, rezultă că, prealabil conducerii pe drumurile publice, concubinei acestuia i s-a făcut rău şi a leşinat, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare nu poate fi avută în vedere ca o situaţie deosebită, aptă a diminua semnificativ gravitatea concretă a faptei deduse judecăţii.

În acest sens, s-a reţinut că, din declaraţia martorei C. şi din înscrisurile medicale depuse la dosar, rezultă că această împrejurare nu a avut un caracter excepţional, de natură a-i justifica opţiunea, concubina acestuia manifestând frecvent crize ce culminau cu pierderea cunoştinţei.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă s-a reţinut că, la data comiterii faptei deduse judecăţii, inculpatul, fiind familiarizat cu stările concubinei sale, a părăsit restaurantul şi a mers cu aceasta în autoturism pentru a se aşeza mai comod, unde a aşteptat aproximativ 20 minute până când şi-a revenit, după care a plecat spre locul de cazare.

Prin urmare, instanţa a apreciat că inculpatul avea la dispoziţie suficiente mijloace legale pentru a ajunge la cazare fără a pune în pericol sănătatea sa şi a concubinei sale, iar, prin opţiunea de a conduce în starea în care se afla, şi-a asumat crearea unei stări de pericol pentru siguranţa rutieră.

Având în vedere toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., considerând că este un cuantum suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Procedând la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a considerat că faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut săvârşirea faptei, precum şi faţă de conduita avută anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile art. 83 C. pen.

Totodată, în raport de nivelul alcoolemiei şi de uşurinţa cu care inculpatul a adoptat conduita infracţională, instanţa de fond a apreciat că nu se justifică o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei, astfel cum acesta a solicitat.

De asemenea, raportat la nivelul alcoolemiei, care a fost apreciat ca nefiind deosebit de ridicat, la faptul că acţiunea inculpatului nu a produs alte urmări mai grave (nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, a fost oprit cu ocazia unui control de rutină), la atitudinea procesuală a acestuia (a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală), precum şi la circumstanţele personale pozitive ale acestuia, s-a considerat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 91 C. pen., astfel cum a solicitat parchetul.

Având în vedere valoarea alcoolemiei depistate la data incidentului, care denotă consumul unei cantităţi suficient de mari de alcool, prealabil conducerii vehiculului pe drumul public, instanţa de fond, în baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei.

Astfel, prin motivele scrise de apel, susţinute cu prilejul dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a învederat, în esenţă, că, instanţa de fond nu a evaluat, într-o manieră obiectivă, prin raportare la faptă şi la persoana sa, dispoziţiile art. 80 - 82 C. pen., care, în opinia sa, îi erau aplicabile, având în vedere că sunt întrunite toate condiţiile pentru renunţarea la aplicarea pedepsei.

În situaţia în care va fi menţinută soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a solicitat înlăturarea obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv obligaţia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, raportat la consecinţele pe care o astfel de obligaţie le produce asupra dreptului de muncă al inculpatului.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator existent la dosar (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultat alcooltest 0,46 mg/l, buletin de analiză toxicologică nr. x, 903/T din 06.06.2022, proces-verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, declaraţiile martorei C., declaraţiile oferite de inculpat), Înalta Curte constată dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii supuse controlului judiciar şi, implicit, vinovăţia apelantului inculpat în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, a cărui conduită se circumscrie sferei ilicitului penal, în forma şi încadrarea juridică reţinută de prima instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, fapta inculpatului A., care, la data de 05.06.2022, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe bld. Iuliu Maniu din mun. Braşov (din direcţia str. x în direcţia str. x) având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar, la momentul prelevării mostrelor biologice a avut o îmbibaţie alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,02 g/l alcool pur în sânge (proba II), realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La termenul de judecată din data de 17 februarie 2023, anterior începerii cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, inculpatul a declarat că recunoaşte, în totalitate, săvârşirea faptei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Raportat la situaţia de fapt reţinută şi la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că, în mod corect, curtea de apel a reţinut vinovăţia acestuia şi a constatat incidenţa dispoziţiilor privind procedura simplificată prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, şi anume faptul că inculpatul a ales să conducă un autoturism pe drumurile publice cu toate că a consumat băuturi alcoolice (având o îmbibaţie alcoolică de 1,37 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv de 1,02 g/l alcool pur în sânge, la cea de-a doua probă - conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 06.06.2022), împrejurare ce a fost de natură a-i cauza dificultăţi în manevrarea în condiţii de siguranţă a autoturismului, dar şi că acţiunile sale nu au avut ca urmare producerea vreunui accident de circulaţie, nu au adus atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor şi nici nu au cauzat prejudicii materiale.

Deopotrivă, au fost valorificate corespunzător şi aspectele care circumstanţiază persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, este bine integrat în societate, are studii superioare şi ocupaţia de avocat, având astfel, un nivel de instruire care îi permite să înţeleagă atât importanţa valorilor sociale încălcate prin conduita infracţională, cât şi necesitatea corijării comportamentului şi a consecinţelor la care se expune, în cazul în care ar mai comite alte infracţiuni.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, este adecvată necesităţii unei juste individualizări, fiind suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al sancţiunii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen. pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, având în vedere că aceasta este mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii şi de posibilităţile sale de îndreptare (aşa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar în circumstanţiere), nu este necesară aplicarea imediată a sancţiunii, fiind suficientă supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă de 2 ani, cu respectarea obligaţiilor instituite prin sentinţa penală atacată, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor apelantului inculpat, Înalta Curte consideră că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, având în vedere, în acest sens, gravitatea infracţiunii săvârşite, care este una moderată, fapta comisă având aptitudinea de a produce consecinţe grave dacă inculpatul ar fi condus pe o porţiune mai mare de drum, căci, potrivit probatoriului administrat, în urma ingerării băuturii alcoolice, acesta a avut dificultăţi (tulburări de echilibru static şi dinamic, imprecizie în mişcări) în a manevra în siguranţă autoturismul, iar, împrejurarea invocată privind starea de sănătate a concubinei sale nu a avut un caracter excepţional, de natură a-i justifica opţiunea, aceasta manifestând frecvent crize care culminau cu pierderea cunoştinţei.

Referitor la solicitarea inculpatului A. de a se dispune înlăturarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, apreciind că, în cauză, impunerea acestei obligaţii nu este excesivă, fiind justificată şi proporţională cu scopul urmărit, acţiunea inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice şi împrejurările de comitere a faptei fiind suficiente pentru a forma convingerea instanţei că este necesar a se impune, faţă de acesta, obligaţia de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Totodată, se observă că, motivele invocate de inculpat în susţinerea cererii formulate, respectiv că nu se poate deplasa la fel de uşor, fiind nevoit să îşi restrângă considerabil activitatea profesională şi să refuze să reprezinte clienţi care au dosare pe rolul instanţelor aflate în afara localităţii sale de domiciliu, nu reprezintă impedimente cu caracter permanent, ci temporar, care pot fi complinite prin alte modalităţi de a-şi îndeplini activităţile profesionale, nu numai prin nevoia de deplasare cu autovehiculul.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13/F din 17 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 13/F din 17 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN