Inadmissibility of appeal against final decision in extraordinary appeal procedure regarding statutory limitation under competing penal codes

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/A/3.03.2022 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în Dosar nr. x/2020.

S-a constatat încetarea suspendării executării Deciziei penale nr. 231/A/3.03.2022 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosar nr. x/2020, dispusă prin încheierea penală nr. 23/CA din 10.08.2022 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

S-a dispus continuarea executării pedepsei de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare de către persoana condamnată A. în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573/2021 din 3.03.2022, emis de Tribunalul Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2022 din data de 08.07.2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 421/16.12.2021, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2022 şi a Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2020.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, atât în principiu, cât şi în fond, desfiinţarea hotărârii, şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, anularea formelor de executare emise şi punerea imediată în libertate.

De asemenea, condamnatul a solicitat, în temeiul art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2020, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare.

Prin raportare la prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi Deciziei nr. 358/2022 a CCR, a solicitat a se reţine că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penală a inculpatului A. la data de 20.12.2021.

Contestatorul a apreciat ca în cauza de faţă, sub incidenţa art. 15 alin. (2) Constituţia României şi art. 5 C. pen., inculpatului urmează a i se aplica, ca lege penală mai favorabilă, legea penală din intervalul 2018 - 2022, lege care, urmare a primei decizii CCR (297/2018) a abrogat aliniatul 1 al articolului 155 C. pen., cu rezultatul eliminării tuturor cauzelor întrerupătoare de prescripţie, al curgerii neîntrerupte a prescripţiei generale sub tot intervalul cuprins între data epuizării infracţiunii continuate (2013) şi data condamnării sale definitive (abia în 2022). A apreciat că efectul este ca inculpatul a fost condamnat la 03.03.2022 pentru o infracţiune în legătura cu care procesul penal trebuie să înceteze încă din luna decembrie a anului 2021.

Prin încheierea 23/CA din data de 10.08.2022, pronunţată în acest dosar, în temeiul art. 431 C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/03.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 430 C. proc. pen., a fost suspendată executarea Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020 până la soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei care face obiectul Mandatului de executarea a pedepsei închisorii nr. 573 din 03.03.2022, emis de Tribunalul Arad în baza deciziei de mai sus, dacă nu este reţinut, deţinut sau arestat în altă cauză.

Analizând contestaţia în anulare formulată din prisma motivelor prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În dispozitivul şi considerentele Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, nu a fost examinat cazul de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului general al răspunderii penale, însă în baza art. 5 C. pen. cu aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 s-a reţinut în favoarea inculpatului A., ca lege penală mai favorabilă C. pen. din 1969, prevederi la care deciziile Curţii Constituţionale arătate mai-sus nu se referă.

În cauză, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă, respectiv C. pen. din 1969, se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispoziţiile din materia prescripţiei răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, chiar dacă acestea din urmă au survenit după data de 1 februarie 2014.

Prin urmare, în condiţiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanţei cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, aceste aspecte nu mai pot fi reiterate sub nicio formă pe calea unei căi extraordinare de atac pentru a se obţine schimbarea soluţiei pronunţate.

Aşadar, odată ce persoana condamnată a invocat în faţa instanţei incidenţa dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă, iar instanţa de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiaşi împrejurări pe calea contestaţiei în anulare cu trimitere la dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. echivalează cu o critică a raţionamentului judiciar al instanţei cu prilejul soluţionării apelului şi ar determina o reevaluare a fondului cauzei.

În această situaţie, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare din una de anulare şi retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinţei legiuitorului.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanţei cu privire la legea penală mai favorabilă şi la efectele produse de trecerea timpului, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi incidenţa prescripţiei generale sau speciale se poate realiza numai în condiţiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1969, însă, prin prezenta contestaţie în anulare, contestatorul a invocat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în condiţiile noului C. pen., invocând efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 518/25.06.2018) şi nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 565/9.06.2022).

În aceste condiţii, alegaţiile apărătorului contestatorului cu privire la faptul că s-ar impune admiterea contestaţiei în anulare, deoarece în speţa de faţă s-a produs o eroare de procedură nu au niciun fundament juridic, întrucât prin decizia pronunţată în apel s-a stabilit în mod definitiv ca fiind lege penală mai favorabilă inculpatului la acea data, vechiul C. pen., cu toate instituţiile acestuia, inclusiv termenele de prescripţie, întreruperea acestora şi prescripţia specială, nefiind aplicabile în speţă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. şi nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în Dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A., acesta susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată nu este definitivă.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare, după procedura de examinare a admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Se reţine că, în cauză, condamnatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, pronunţată în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, hotărâre care este definitivă, fiind pronunţată de o instanţă de apel, în soluţionarea unei contestaţii în anulare declarate împotriva unei decizii pronunţate în apel.

Aşadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - NN