Tardive revision request: Email filed after court hours on the final deadline day fails under pre-2018 procedural rules

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 490 din 15 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul-reclamant A., ca nefondată, s-au admis recursurile declarate de pârâtul B. şi de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 şi a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au casat deciziile şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Prin încheierea din data de 15.06.2021, pronunţată anterior în acelaşi dosar, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 682A/25.04.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 9.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 9.11.2021, Înalta Curte a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2021, în sensul că dispoziţia de admitere în principiu priveşte şi hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin aceeaşi încheiere, au fost respinse atât cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, cât şi cererea de solicitare a Hotărârii nr. 32/2005 pronunţată de Comisia de Examinare Mărci din cadrul OSIM şi a dosarului în care a fost pronunţată această hotărâre, cereri formulate de către recurentul - reclamant A.

La data de 21.04.2023 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub numărul de dosar x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii din 15 iunie 2021 şi a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că decizia nr. 490/2022 evocă fondul iar instanţa supremă s-a pronunţat plus petita, întrucât recursul pârâtului B. a vizat exclusiv decizia civilă nr. 682A/25.04.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu şi hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 a aceleiaşi instanţe, însă instanţa de recurs a admis recursul şi a casat ambele hotărâri.

În ceea ce priveşte încheierea din 9.11.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, revizuenta a arătat că instanţa de recurs a reţinut existenţa unei erori materiale în încheierea din 15.06.2021, în sensul că nu s-a menţionat că recursul vizează cele două hotărâri. A considerat că, astfel, analiza recursului s-a realizat cu un cadru procesual care a depăşit voinţa părţilor.

De asemenea, revizuenta a arătat că, prin cererea de recurs, reclamanta A. a solicitat casarea în parte a hotărârii intermediare, însă instanţa supremă a casat în întregime decizia civilă nr. 1491/27.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Revizuenta a susţinut că instanţa supremă nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la invocarea în recurs a excepţiei lipsei de interes, astfel cum a fost formulată prin întâmpinare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de tardivitate a formulării acesteia, excepţie a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii din 15 iunie 2021 şi a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, revizuentul invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere şi dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

În acest caz, termenul de exercitare a revizuirii este de o lună de la data comunicării hotărârii atacate, conform art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2017, decizia nr. 490 din 15 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, atacată pe calea revizuirii, a fost comunicată la sediul cabinetului avocatului C., apărătorul revizuentului, la data de 20 martie 2023.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 511 alin. (1) pct. 1 coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii a început să curgă la data de 20 martie 2023 şi s-a împlinit la 20 aprilie 2023.

Prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 20 aprilie 2023, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, fiind transmisă prin poşta electronică după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la data de 20 aprilie 2023, ora 20:25.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

Această din urmă decizie nu este aplicabilă în cauză. Astfel, în considerentele acestei decizii, se precizează expres, în par. 83, că litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În sensul arătat, în decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost expuse considerente teoretice referitoare la efectele în timp ale hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din C. proc. civ.: "dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător". Potrivit acestei ultime dispoziţii legale, hotărârea pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: "24. La articolul 183, alin. (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Art. 183. - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Înalta Curte a constatat că acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., astfel că, în prezenţa acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menţionate în cuprinsul art. 518 din C. proc. civ., efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.

Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24 - 27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, concluzia este aceea că sunt sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept doar litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

În cauza de faţă este incidentă această ipoteză, raportat la data începerii prezentului proces, 03 aprilie 2017, acesta fiind astfel supus normelor de procedură civilă în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Concluzionând, în cazul proceselor iniţiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Conform acestei decizii, astfel cum s-a arătat mai sus, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii, s-a arătat că regula de calcul al termenelor este stabilită de art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că ele se împlinesc la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, în cazul termenelor socotite pe zile, săptămâni, luni sau ani. Excepţia de la această regulă este prevăzută la alin. (2) al art. 182 din C. proc. civ. şi se referă la actele ce trebuie depuse la instanţă sau într-un alt loc, când termenul se împlineşte la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Astfel, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, actul trebuie depus la instanţă până la ora închiderii registraturii instanţei. Pentru persoanele care nu pot ajunge la sediul instanţei în vederea depunerii actelor de procedură, art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. a instituit o facilitate şi a prevăzut că acestea pot fi depuse şi în alte locuri, respectiv la oficiul poştal, la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. În mod evident, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., la ora închiderii oficiului poştal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare.

Pentru situaţiile în care actul de procedură se depune prin poşta electronică, în considerentele deciziei s-a arătat că posibilitatea transmiterii actelor prin metode rapide, instantanee, respectiv faxul şi poşta electronică este prevăzută de C. proc. civ. în art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1),art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3), art. 471 alin. (3) din C. proc. civ..].

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat că dispoziţiile art. 183 din C. proc. civ., norme speciale, care nu pot fi aplicate prin analogie, nu fac referire şi la aceste două metode de transmitere a actelor procedurale.

În această situaţie, în considerentele deciziei s-a constatat că problema care s-a ridicat a fost aceea dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul procedural introdus prin fax ori poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care încetează activitatea instanţei, este socotit a fi făcut în termen.

În prezenta cauză, termenul este stabilit pe luni, însă principiile expuse în decizia menţionată îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, date fiind coordonatele stabilite de instanţa supremă privind dovada datei depunerii actului de procedură prin poştă electronică, coordonate care trebuie avute în vedere în toate situaţiile în care actul de procedură a fost trimis instanţei în această modalitate.

Referindu-se la această situaţie, Înalta Curte a statuat că dispoziţiile prevăzute de art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cazul cererilor trimise prin poşta electronică sau prin fax, având în vedere şi prevederile art. 183 alin. (3) din acelaşi act normativ, care prevăd, în mod expres, că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică, nu există o prevedere similară.

În acest sens au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 199 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, operaţiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.

Cu toate acestea, legea permite ca, în cazul în care un act de procedură nu a fost depus la instanţă de parte personal sau prin reprezentant sau nu a fost transmis instanţei prin poştă, curier, fax sau scanat şi transmis prin poşta electronică ori prin înscris în formă electronică, până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal, astfel că nu a fost înregistrat şi nu a primit dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ., să fie socotit depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, dacă a fost depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege.

S-a arătat expres în considerentele deciziei că, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.

Concluzia argumentelor expuse este aceea că toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanţei sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ.. Aşadar, în situaţiile supuse analizei, ceea ce produce consecinţe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanţă, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poşta electronică sau prin fax, chiar şi după închiderea activităţii instanţei.

Aplicând aceste principii în prezenta cauză, rezultă concluzia că actul de procedură expediat prin poşta electronică după ora încheierii programului de lucru al instanţei şi înregistrat a doua zi, este considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ. şi cu interpretările obligatorii date în decizia nr. 34/2007.

În cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poşta electronică după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la data de 20 aprilie 2023, ora 20:25. Programul de funcţionare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începe, de regulă, la ora 8:00 şi se termină la ora 16:00, conform art. 172 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 din 14 martie 2023 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, în cauză, nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă, în condiţiile alin. (2) al articolului menţionat, în sensul că programul de lucru în cadrul instanţei supreme nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile anterior menţionate.

În situaţia expusă, cererea de revizuire depusă la această instanţă prin poşta electronică, în ultima zi a termenului, după ora 1600, şi înregistrată a doua zi, 21 aprilie 2023, este considerată depusă la data înregistrării. Dată fiind împlinirea termenului de depunere a cererii de revizuire la data de 20 aprilie 2023, în cauză se constată nerespectarea termenului legal reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de o lună de la comunicarea hotărârii, cererea fiind înregistrată în evidenţa instanţei după împlinirea termenului menţionat.

În consecinţă, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii decăderii, reglementate de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, şi va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să admită excepţia de tardivitate invocată şi să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii de şedinţă din 15 iunie 2021 şi a încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii de şedinţă din 15 iunie 2021 şi a încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pronunţate în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.