Peremption of cassation appeal in administrative litigation: interruption of limitation period and admissibility of preliminary reference to CJEU

Şedinţa publică din data de 20 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 4178 din 22 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 4310 din 24 octombrie 2018 şi împotriva încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., fără a-şi încadra criticile în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a constatat perimarea recursului, întrucât judecata cauzei a fost suspendată până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, la care este ataşat dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dosar format ca urmare a cererii de chemare în judecată formulate de recurent, trimisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 413 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea tuturor înscrisurilor folosite de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dosarul nr. x/2016.

Recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în temeiul ar. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu următoarele întrebări preliminare:

"(1) Este posibil ca, într-un stat membru al Uniunii Europene, instanţele să judece fără administrarea probelor necesare şi utile aflării adevărului? (2) Este posibil ca, într-un stat membru al Uniunii Europene, judecătorii să fie selectaţi pe sistemul vechii structuri comuniste şi promovaţi în magistratură pentru aplicarea protocoalelor secrete Justiţie-SRI; (3) Este posibil ca, într-un stat membru al Uniunii Europene, instanţele, prin discriminare, să nu analizeze o cerere referitoare la modalitatea de recuperare a demnităţii, onoarei şi prejudiciului moral?"

Subsecvent, recurentul solicită suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea CJUE cu privire la întrebările preliminare formulate.

3. Considerentele Înaltei Curţi

3.1. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii recursului aflat pe rolul Completului de 5 judecători, se reţine că, în cauză, instanţa este învestită, în temeiul art. 421 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., cu verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii prin care s-a constatat perimarea, analiză care se efectuează în raport cu actele dosarului nr. x/2016 şi care nu depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru a fi incident cazul de suspendare facultativă prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În consecinţă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurentul A..

3.2. Referitor la cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în temeiul ar. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, se reţine inadmisibilitatea acestei cereri, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

"Art. 267. - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen."

În legislaţia naţională, conform art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană:

"Art. 2. - (1) Instanţa de judecată, din oficiu ori la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene să se pronunţe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză."

Raportat la condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare a CJUE prevăzute de dispoziţiile citate, în sensul că întrebare preliminară ce formează obiectul sesizării trebuie să fie necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză, se reţine că întrebările propuse de recurent nu au legătură cu obiectul învestirii instanţei, care se limitează la verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii prin care s-a constatat perimată o cerere de recurs în raport cu dispoziţiile procedurale din dreptul intern.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 340/2009, va fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

3.3. Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 421 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a constatat perimată o cerere de recurs.

Criticile din recurs se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În dosarul nr. x/2016, prin Încheierea şedinţei publice din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând lipsa nejustificată a părţilor legal citate şi faptul că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Contrar susţinerilor din recurs, se constată că judecata cauzei în dosarul nr. x/2016 a fost suspendată pentru motivul arătat, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar nu până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, la care este ataşat dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ipoteză care se circumscrie cazului de suspendare facultativă a judecăţii reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora "Instanţa poate suspenda judecata 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

În raport cu actele dosarului nr. x/2016, prin decizia atacată cu recurs, în mod corect instanţa a reţinut că judecata cauzei a fost suspendată la 28 octombrie 2021, încheierea de la termenul respectiv fiind ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menţionată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., text procedural conform căruia "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni".

Termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. s-a împlinit la 28 aprilie 2022.

Potrivit art. 417 din C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

În acord cu cele reţinute în hotărârea atacată, se constată că, după comunicarea încheierii de suspendare, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 2 din C. proc. civ. şi nu a fost îndeplinit niciun act de procedură, iar în cauză nu a fost incident niciunul dintre motivele de întrerupere sau suspendare a cursului perimării prevăzute de art. 417 şi art. 418 din C. proc. civ.

În concluzie, prin decizia recurată, în mod temeinic şi legal s-a reţinut că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, fiind incidentă sancţiunea perimării prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurentul A..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4178 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.