Res judicata requirements for judicial fee consistency across distinct civil proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 195 din 1 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-revizuent invocă incompatibilitatea membrilor completului de judecată care a pronunţat hotărârea atacată, pentru incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât au pronunţat încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, în Dosarul nr. x/2019. În susţinere, se invocă încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se susţine că, în hotărârea atacată, nu se motivează cum trebuia aplicată Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, considerentele hotărârii referitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru de către instanţă în temeiul normelor legale fiind contradictorii cu soluţia din dispozitiv şi cu decizia menţionată.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul-revizuent susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019 se bucură de autoritate de lucru judecat.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din C. proc. civ. pentru criticile expuse anterior cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Criticile invocate în susţinerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. sunt nefondate pentru considerentele arătate în continuare.

În susţinerea criticilor din recurs, recurentul-revizuent invocă încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 şi, cu titlu de practică judiciară, încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de abţinere formulată de un judecător în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, reţinându-se incidenţa motivului de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât judecătorul a făcut parte din compunerea completului care a pronunţat decizia ce forma obiectul revizuirii în Dosarul nr. x/2021.

Susţinerile recurentului nu pot fi primite, având în vedere că încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020 a fost pronunţată de un complet compus din alţi judecători decât judecătorii care au făcut parte din compunerea completului care a pronunţat decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, motiv pentru care nu se ridică problema existenţei cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. şi nu prezintă relevanţă încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, invocată cu titlu de practică judiciară.

Cu titlu prealabil, se constată că, prin criticile invocate în susţinerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 din C. proc. civ., recurentul-revizuent susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa nu a reţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti indicate în cererea de revizuire.

În cauză, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, a Sentinţei civile nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, şi a Deciziei nr. 1272 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2015, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în cauze cu obiect similar.

Prin Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 164 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza curţii de apel, spre o nouă judecată curţii de apel, şi a obligat pe intimata-pârâtă SC B. SA, în temeiul art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferenţă de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului.

Prin Decizia nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 7 din 26 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, a respins excepţia nulităţii recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 491 din 20 octombrie 2020, a admis recursul declarat de C. SA împotriva deciziei recurate, a casat în parte hotărârea atacată şi a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel, spre o nouă judecată a apelului promovat de C. SA, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei atacate. Prin încheierea nr. 7 din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis cererile de reexaminare formulate de apelantele C. SA şi B. SA, stabilind că, pentru soluţionarea căii de atac, fiecare apelantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON.

Prin Decizia nr. 1272 din 7 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de A., B. SA şi C. SA (fostă D.) împotriva Deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În acord cu instanţa de revizuire, se reţine că, în realitate, recurentul-revizuent invocă, în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în cauze în care a avut calitatea de parte.

În privinţa cauzelor invocate în revizuire, se constată că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect şi cauză, în condiţiile în care taxa judiciară de timbru se stabileşte de instanţă în fiecare cauză în parte, funcţie de obiect, de stadiul procesual şi de particularităţile litigiului dedus judecăţii.

Astfel, chiar dacă, atât în Dosarul nr. x/2019, cât şi în Dosarul nr. x/2015, revizuentul a solicitat obligarea societăţilor intimate la plata unor daune morale, despăgubirile privesc perioade, prejudicii şi fapte diferite, nefiind îndeplinită cerinţa identităţii de obiect, din perspectiva dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 195 din 1 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED