Revision for contradictory decisions rejected where prior rulings lacked procedural identity and did not resolve the merits

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Motru la data de 16 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 190.000 RON, pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, în perioada 01.01.2018 - 10.06.2018.

Prin sentinţa nr. 127 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Motru şi s-a dispus declinarea soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la data de 16 februarie 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa nr. 38 din 29 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a respins cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 509 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 38 din 29 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, pe care a anulat-o şi a reţinut cauza pentru soluţionare.

Prin Decizia nr. 695 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 695/2021 din 16 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2533 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1073 din 10 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În motivare, s-a arătat că deciziile invocate pentru contrarietate au fost pronunţate în dosarul nr. x/2021, în care a fost dată şi decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia atacată cu revizuire, s-a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost admisă întrucât în perioada 1.01.2018 - 10.06.2018 pârâta nu a fost parte a raportului juridic dedus judecăţii, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

Având în vedere că această decizie este pronunţată în recurs, iar Deciziile nr. 509 din 21.09.2021 şi 695 din 16 noiembrie 2021 sunt pronunţate în acelaşi dosar în faza procesuală a apelului, respectiv dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiţia privind pronunţarea deciziilor pretins contradictorii în cauze diferite.

Revizuentul a indicat şi alte hotărâri potrivnice deciziei atacate, respectiv Decizia nr. 308 din 15.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 158 din 10 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 117 din 24.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi Decizia nr. 989/2.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de aceiaşi instanţă.

Înalta Curte reţine că în aceste dosare cauza este diferită de cea a dosarului pendinte deoarece privesc perioade diferite pentru care reclamantul a solicitat daune morale, pentru care a fost administrat un probatoriu distinct care a fundamentat deciziile pronunţate.

Ca urmare, instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii sunt diferite, motiv pentru care soluţiile pronunţate în aceste dosare nu pot avea caracter potrivnic.

Pe de altă parte, în dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, cauza a fost soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar nu pe fond, prin urmare şi din această perspectivă nu este întrunită condiţia privind existenţa unor decizii pretins contradictorii, atât timp cât fondul cauzei nu a fost soluţionat în mod diferit.

Având în vedere aceste chestiuni, s-a constatat că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate anterior amintită.

Recursul

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, indicând ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

A susţinut motivarea contradictorie a deciziei recurate, precum şi competenţa instanţei de a soluţiona cererea sa de chemare în judecată pe fondul litigiului.

Cu privire la incidenţa pct. 7 al art. 488 C. proc. civ., a susţinut şi că deciziile invocate în cererea de revizuire sunt contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

Instanţa apreciază că se impune a analiza criticile recurentului din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât acesta susţine că instanţa de revizuire a soluţionat greşit autoritatea de lucru judecat invocată.

Având în vedere criticile expuse în cuprinsul motivelor de recurs, se reţine că pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. a fost formal indicat, câtă vreme recurentul nu arată în ce anume constă contradictorialitatea motivării sau care ar fi motivele străine de natura cauzei.

Recurentul consideră că instanţa de revizuire a aplicat şi interpretat greşit normele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiindcă hotărârile menţionate în cererea de revizuire erau contradictorii.

Înalta Curte reţine, în primul rând, că instanţa a fost învestită cu o cerere de revizuire, prin care recurentul de astăzi a invocat contrarietatea Deciziilor nr. 509 din 21 septembrie 2021 şi nr. 695 din 16 noiembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2021; totodată, indică şi alte hotărâri potrivnice deciziei atacate, respectiv Decizia nr. 308 din 15.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 158 din 10 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 117 din 24.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 989/2.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de aceiaşi instanţă.

Susţinerile revizuentului, în sensul că a fost greşit aplicată autoritatea de lucru judecat, întrucât în deciziile indicate s-a statuat definitiv asupra existenţei faptelor ilicite şi asupra calităţii procesuale a părţilor, sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: ... există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Din interpretarea logică, teleologică şi sistematică a celor două norme procedurale, rezultă că, pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menţionat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunţate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părţi, obiect şi cauză).

Examinând prin prisma acestor consideraţii teoretice speţa, se constată, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentului au fost pronunţate în dosarul nr. x/2021, în care a fost dată şi Decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 a acestei instanţe, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire.

Prin această hotărâre judecătorească, s-a reţinut că motivul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a fost acela că, în ceea ce priveşte perioada 1.01.2018 - 10.06.2018, pârâta nu a fost parte a raportului juridic dedus judecăţii, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

Având în vedere că această hotărâre judecătorească este pronunţată în recurs, iar Deciziile nr. 509 din 21 septembrie 2021 şi 695 din 16 noiembrie 2021 sunt pronunţate în acelaşi dosar, dar în faza procesuală a apelului, respectiv dosarul nr. x/2021, în mod legal a reţinut instanţa de revizuire că nu este îndeplinită condiţia privind pronunţarea deciziilor pretins contradictorii în cauze diferite.

Cu privire la restul deciziilor indicate de revizuent, se reţine că în aceste dosare cauza este diferită de cea a dosarului de faţă; deşi reclamantul solicită daune în toate dosarele, acestea privesc perioade diferite, ceea ce înseamnă că faptele deduse judecăţii sunt diferite.

Înalta Curte are în vedere şi că dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită a fost soluţionat prin admiterea unei excepţii de procedură civilă, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; ca urmare, nu este întrunită condiţia privind existenţa unor decizii pretins contradictorii, atât timp cât fondul cauzei nu a fost soluţionat în mod diferit.

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate de cauză şi obiect, cum s-a arătat în decizia recurată.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2533 din 24 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2023.