Security measures: automatic expiration for missed verification deadlines under Article 2502 C. proc. pen. and proportionality of seizure duration

Asupra contestaţiilor de faţă, constată:

Prin încheierea penală din 13 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, privind măsurile asigurătorii instituite de procuror, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017, formulată de apelanţii-persoane interesate A. şi B.

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, preliminar, că prin Sentinţa penală nr. 47 din 24.03.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

"1. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. (decesul inculpatului) încetează procesul penal faţă de inculpatul C., (...) pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.; complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 Coc penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (62 acte materiale).

2. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata D., (...) pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (44 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata D. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. şi sancţionată de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale) în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţii comerciale), pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., anulează liberarea condiţionată dispusă de Judecătoria Craiova prin Sentinţa penală nr. 2287/16.07.2019, faţă de inculpată.

În baza art. 40 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din C. proc. pen., constată că infracţiunea din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpata D. a fost condamnată la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 3 ani închisoare;

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator al unei societăţi comerciale IFN de leasing) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 99/18.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 285/A/31.10.2018 a Î.C.C.J. îndreptată prin încheierea din 02.11.2018 a Î.C.C.J.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap.la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei D. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă stabilită prin Sentinţa penală nr. 99/18.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu privare de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) rap. la art. 66 din C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., scade din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpata D., perioada executată de la 02.11. 2018 până în data de 23.07.2019.

În temeiul art. 72 alin. (1) scade din durata pedepsei aplicată inculpatei perioada reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

3. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 155 alin. (4) din C. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută şi sancţionată de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale), în condiţiile prev. de art. 60 C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi 1357 -1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., reţine că părţile civile se judecă pe cale civilă pentru recuperarea prejudiciului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen. şi art. 50 din Legea nr. 129/2019:

- confiscă de la inculpata D. suma de 12.547.317,81 RON;

- confiscă de la inculpatul E. suma de 4.489.220 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.

Menţine măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x şi construcţia situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 şi asupra imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localităţii Slatina, achiziţionate de inculpaţi pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite. (...)".

În fapt, s-a reţinut că fapta inculpatei D., constând în aceea că, în perioada 09.10.2006 - 20.03.2008, în calitate de asociat şi administrator al SC F. SA, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde şi a disimula originea ilicită a sumei totale de 12.547.317,81 RON, compusă din sumele de 4.510.996,79 RON şi 8.036.321,02 RON, precum şi adevărata natură a proprietăţii bunurilor imobile dobândite, cunoscând provenienţa sumelor de bani, şi anume din infracţiunile de înşelăciune în formă continuată săvârşite de membrii grupului infracţional, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt pentru obţinerea finanţării contractelor de leasing având ca obiect utilaje fictive şi folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii, a acţionat astfel:

a) - în perioada 05.09.2007 - 20.03.2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale de a ascunde şi a disimula originea ilicită a sumei de 4.510.996,79 RON, precum şi adevărata natură a proprietăţii bunurilor imobile dobândite, a primit în contul personal de la H. suma totală de 4.557.030 RON, din care suma de 4.510.780 RON, cu titlul contract cesiune acţiuni SC F. SA, din care:

- suma 1.789.220 RON de la SC ... SRL, transferată de suspectul I., sub coordonarea suspectului J., cu titlul de "contract cesiune acţiuni", la datele de 05.09.2007, 12.09.2007, 13.09.2007, 18.09.2007, sumă încasată de SC ... SRL de la SC F. SA, direct sau prin intermediul SC K. SRL, ori depunere numerar, cu titlu de plată contravaloare utilaje fictive, în baza contractelor de leasing nr. x/01.09.2007, y/12.09.2007, z/12.09.2007;

- suma de 2.721.560 RON de la SC L. SRL (SC K. SRL) în data de 18.09.2007, transferată de suspectul I., sub coordonarea suspectului J., care provine din încasările realizate de SC K. SRL de la SC F. SA în data de 17.09.2007 (2.500.000 RON pe circuitul SC F. SC K. SRL - SC ... SRL - SC K. SRL - D., iar diferenţa de 221.560 RON pe circuitul SC F. SC K. SRL - D.), cu titlu de plată contravaloare utilaje fictive, în baza contractelor de leasing nr. x/2007, y/2007;

- precum şi suma de 46.250 RON de la inculpatul E. (2 operaţiuni în datele de 22.01.2008, 28.01.2008), din care, ulterior, prin 28 operaţiuni, a transferat:

- suma de 782.000 RON către SC M. SA, cu titlul "aport propriu N." şi "aport propriu O." folosită, împreună cu alte sume, pentru achiziţionarea unui imobil situat în Slatina, str. x, jud. Olt, de la SC F. SA (2 operaţiuni efectuate la datele de 13.09.2007, 18.09.2007);

- suma de 91.640 RON la data de 20.09.2007 - 3 operaţiuni către P., O., E.;

- suma de 100.000 RON către SC K. SRL, din care această societate a achitat suma de 100.000 RON către SC F. SA cu titlul de "rate leasing" la contractele de leasing nr. x/2007 şi y/2007 (1 operaţiune la data de 05.10.2007);

- suma de 567.100 RON în contul propriu deschis la Q., (2 operaţiuni la datele de 20.09.2007 şi 08.10.20007), din care a rambursat un credit de 65.736 RON şi a constituit un depozit în sumă de 500.000 RON la această bancă;

- suma de 2.944.866,79 RON, transfer sold din contul deschis de suspecta D. la H. în contul deţinut de aceasta la R., la data de 09.10.2007, cont în care au mai fost transferate sumele de: 509.887,35 RON din contul său de la Q., la data de 21.02.2008, 46.250 RON încasată de la E. şi 65.942 RON dobândă, din care: suma de 1.627.100 RON a fost ridicată numerar de la R. la datele de 10.03.2008, 11.03.2008, 20.03.2008 şi respectiv 195.852,50 euro (echivalent a 725.006,32 RON) au fost ridicaţi numerar de la R. la datele de 22.02.2008 şi 07.03.2008, iar sumele de 10.000 dolari şi 598.860 RON au fost transferate către D. - ... USA, la datele de 28.01.2008 şi 19.02.2008, suma de 20.190 RON a fost transferată către E. la data de 18.02.2008, iar suma de 60.700 RON a fost plătită către alte societăţi şi persoane fizice la datele de 22.01.2008, 22.02.2008, 05.03.2008, suma de 500.000 RON a fost transferată în contul său din S. în data de 26.11.2007, din care suma de 113.387,54 RON a fost retrasă numerar de suspecta D. (3 operaţiuni la datele de 07.03.2008, 10.03.2008, 11.03.2008) şi au fost efectuate plăţi de 394.820 RON către SC T. SRL, cu titlul "aport propriu N." (5 operaţiuni la datele de 31.01.2008, 04.02.2008, 13.02.2008, 14.02.2008, 04.03.2008);

- 25.390 RON transfer sold în contul propriu deschis de D. la G.., sumă care a fost plătită băncii pentru rambursarea anticipată a unui credit, la data de 20.09.2007.

b) - a primit în contul SC F. SA, suma totală de 8.036.321,02 RON, care provine din sumele de bani obţinute prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, transferate iniţial, de multe ori la aceeaşi dată, de SC F. SA către furnizorul fictiv de utilaje şi retransferate finanţatorului cu titlul de avans contract de leasing, rate leasing, sumă care a fost reintrodusă în circuitul financiar prin 41 operaţiuni, astfel:

1. La data de 09.10.2006, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 16.000 RON, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de inculpatul U., din contul SC V. SRL, prin intermediul SC W. SRL, ce reprezintă contravaloarea unei rate la contractul de leasing nr. x/28.07.2006, în care SC W. SRL are calitatea de utilizator, sumă care face parte din creditul în valoare de 991.371,15 RON obţinut în mod fraudulos, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/27.09.2006, sumă transferată iniţial, la aceeaşi dată, de SC F. SA către furnizorul fictiv de utilaje, SC V. SRL (1 operaţiune)

2. La data de 28.11.2006, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 310.723,46 RON, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul U., din contul SC V. SRL, prin intermediul SC X. SRL, cu titlul contravaloare factură, sumă care face parte din creditele în cuantum total de 2.541.184,55 RON, încasate la data de 28.11.2006, de SC V. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, de la SC F. SA, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractelor de leasing nr. x/20.11.2006, y/08.11.2006, z/20.11.2006, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (1 operaţiune)

3. La data de 22.06.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 86.486,02 RON, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC Y. SRL, reprezentând contravaloarea a 8 facturi emise în cadrul contractelor de leasing anterioare (aferente contractelor nr. x/2006, y/2006, z/2007, w/2006, t/2007, s/2006, q/2007, r/2006), sumă care face parte din creditul în valoare de 137.958,4 RON, încasat la data de 21.06.2007, de SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje, de la SC F. SA, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/18.06.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (8 operaţiuni)

4. La data de 08.06.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 102.234,77 RON, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC Y. SRL, reprezentând contravaloarea a 8 facturi emise în cadrul contractelor de leasing anterioare (aferente contractelor nr. x/2006, y/2006, z/2007, w/2006, t/2007, s/2006, q/2007, r/2006), sumă care face parte din suma de 495.635 RON, încasat la data de 06.06.2007, de SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje, de la SC F. SA, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/29.05.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (8 operaţiuni)

5. La data de 27.06.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 121.800 RON (care face parte din suma de 132.839,60 RON), pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC Z. SRL, în numele SC AA. SRL, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/27.06.2007 emisă în cadrul contractului de leasing nr. x/01.06.2007, sumă care face parte din suma de 106.082 RON, trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/20.06.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate, transferată iniţial, la data de 26.06.2007, către SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje. (1 operaţiune)

6. La data de 29.06.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma totală de 85.936,37 RON (31.324 +32.229,37 + 22.383 RON), pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC K. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/01.06.2007 şi y/01.06.2007, nr. z/01.06.2007, s/01.06.07 - utilizator SC X. SRL, aferente mai multor contracte de leasing, sumă care face parte din suma de 468.933,1 RON, trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/01.06.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate, transferată iniţial, la data de 28.06.2007, de SC F. SA către SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje. (3 operaţiuni)

7. La data de 28.08.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma 216.000 RON (care face parte din suma de 218.316,66 RON, diferenţa de 2.316,66 RON provenind de la suspectul J., care în data de 28.08.2007 a depus în contul SC K. SRL suma de 2.397,60 RON) pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC K. SRL, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/23.08.07, respectiv avans la contractul de leasing nr. x/2007, suma trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, fiind de 215.467,71 RON, în vederea finanţării contractului de leasing nr. x/01.06.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate, transferată iniţial, la data de 24.08.2007, de SC F. SA către SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje. (1 operaţiune)

8. La data de 29.08.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma totală de 552.417,64 RON (80.969,21 +471.448,43 RON), pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă transferată de suspectul J., din contul SC ... SRL, prin intermediul SC K. SRL, SC Y. SRL, reprezentând contravaloarea facturilor 01.07.07 şi respectiv avansul la contractul de leasing nr. x/2007, conform f. nr. x/24.08.2007, pentru utilizatorul SC Y. SRL, sumă care face parte din suma de 762.482,3 RON, trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/23.08.2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate, transferată iniţial, la data de 28.08.2007, de SC F. SA către SC ... SRL, în calitate de furnizor de utilaje. (2 operaţiuni)

9. La data de 17.09.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, sumele de 428.508 RON, reprezentând o parte din avansul la contractul de leasing nr. x/12.09.2007, în baza facturii nr. x/13.09.2007, pentru utilizatorul SC K. SRL, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar şi suma de 730.222 RON, prin intermediul SC ... SRL, pe care a restituit-o în data de 18.09.2007 către SC K. SRL, sume transferate de suspectul I. din dispoziţia lui J., din contul SC K. SRL, care fac parte din suma de 8.203.303,18 RON (211.687 + 3.853.419,9 + 3.407.702,9 + 730.222) trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, transferată iniţial, la data de 17.09.2007, de SC F. SA către SC K. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, pentru finanţarea contractelor de leasing nr. x/2007, y/2007, z/2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (2 operaţiuni)

10. La data de 24.09.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, sumele de 232.660 RON, reprezentând o parte din avansul la contractul de leasing nr. x/12.09.2007, în baza facturii nr. x/13.09.2007, pentru utilizatorul SC K. SRL, suma de 274.279,33 RON, ce reprezintă plata parţială a avansului la contractul de leasing nr. x/2007, în baza facturii nr. x/17.09.2007 şi suma de 30.307,84 RON, în baza facturii nr. x/2007, sume transferate de suspectul I. din dispoziţia lui J., din contul SC K. SRL, prin intermediul SC Z. SRL şi SC ... SRL, pe care le-a reintrodus în circuitul financiar, care fac parte din suma de 8.203.303,18 RON (211.687 + 3.853.419,9 + 3.407.702,9 + 730.222) trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, transferată iniţial, la data de 17.09.2007, de SC F. SA către SC K. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, pentru finanţarea contractelor de leasing nr. x/2007, y/2007, z/2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (3 operaţiuni)

11. În perioada 11.12.2006-20.04.2007 inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma totală de 1.317.003,59 RON din contul SC BB. SRL, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă care face parte din suma de 7.690.631,45 RON, din care 6.537.036,68 RON provenind din credite acordate de G., transferate iniţial, la datele de 08.12.2006, 26.01.2007, 16.02.2007, de SC F. SA către SC BB. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, pentru finanţarea contractelor de leasing nr. x/2006, y/2007, z/2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate, şi pentru care utilizatorul SC CC. SRL nu confirmă încheierea contractelor.

Astfel, suma de 1.317.003,59 RON virată din contul SC BB. SRL, în contul SC F. SA, este compusă din:

- 143.523,74 RON transferată la data de 11.12.2006, care reprezintă avansul la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/01.11.2006;

- 23.330,79 RON transferată la data de 11.01.2007 care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/01.01.2007;

- 88.504 RON transferată la data de 23.01.2007, plată efectuată în numele SC CC. SRL, aferentă contractului nr. x/2006 (conform facturii nr. x/01.01.2007);

- 577.726,86 RON transferată la data de 22.02.2007, plată efectuată în numele SC CC. SRL, aferentă contractului nr. x/2007;

- 17.032,41 RON transferată la data de 22.02.2007, care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator (conform facturii nr. x/02.02.2007);

- 16.885,79 RON transferată la data de 13.03.2007, care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator (conform facturii nr. x/01.03.2007);

- 265.132 RON transferată la data de 13.03.2007 transferată către SC DD., care a achitat la aceeaşi dată suma totală de 264.817,44 RON, reprezentând rate pentru contractele nr. x/2006, y/2007 şi 326/2007, conform facturii nr. x/12.03.2007;

- 450.000 RON transferată la data de 03.04.2007, reprezentând avans la contractul de leasing nr. x/2007, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/02.04.2007, sumă care a fost transferată în aceeaşi zi către SC EE. SRL (compusă din suma de 350.000 RON încasată în data de 03.04.2007 de SC BB. SRL de la SC FF. SRL, care i se restituie în data de 05.04.2007 de către SC EE. SRL din suma de 5.762.211,88 RON primită la data de 03.04.2007 de la SC F. SA, în baza contractului de leasing nr. x/2007, împreună cu soldul zilei, de 153.712 RON); (8 operaţiuni)

12. La data de 05.04.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, suma totală de 3.286.742 RON, compusă din suma de 969.171 RON în contul SC F. SA de la G., conform facturii nr. x/02.04.2007, reprezentând contravaloare avans la contractul de leasing nr. x/2007 şi suma de 2.317.571 RON, în contul SC F. SA de la S., reprezentând contravaloare avans la contractul de leasing nr. x/2007, prin care a fost indusă în eroare şi păgubită S., care nu face obiectul prezentului dosar, din contul SC EE. SRL, prin intermediul SC BB. SRL, pe care le-a reintrodus în circuitul financiar, sume care fac parte din suma de 5.762.211,88 RON trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, transferată iniţial, la data de 03.04.2007, de SC F. SA către SC EE. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, aferentă aceluiaşi contract de leasing, nr. x/2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (2 operaţiuni)

13. La data de 12.04.2007, inculpata D. a reprimit prin transfer, în contul SC F. SA, suma de 245.000 RON, reprezentând contravaloare avans şi rate la contractul de leasing nr. x/08.03.2007, din contul SC GG. SRL, pe care a reintrodus-o în circuitul financiar, sumă care face parte din suma de 374.289,50 RON trasă de SC F. SA, din linia de credit de la G. - Sucursala Olt, transferată iniţial, la data de 04.04.2007, de SC F. SA către SC GG. SRL, în calitate de furnizor de utilaje, pentru finanţarea aceluiaşi contract de leasing, nr. x/2007, având ca obiect utilaje care nu au existat în realitate. (1 operaţiune), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii în formă continuată de spălare de bani, faptă prev. şi ped. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale), toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului E., constând în aceea că, în perioada 03.09.2007 - 11.03.2008, având aceeaşi rezoluţie, în calitate de asociat şi director general al SC F. SA, a primit suma totală de 4.489.220 RON, cu titlul cesiune acţiuni SC F. SA, transferată de suspectul I., din dispoziţia suspectului J., din contul SC K. SRL, care a fost transferată iniţial de S.C F. SA, cu titlu de contravaloare a utilajelor fictive achiziţionate în baza contractelor de leasing nr. x/24.08.2007, y/12.09.2007, z/12.09.2007, (4 operaţiuni efectuate la datele de 03.09.2007, 07.09.2007, 10.09.2007, 17.09.2007), cunoscând provenienţa acestei sume de bani, şi anume din infracţiunile de înşelăciune săvârşite de membrii grupului infracţional, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt de către inculpata D., cu ajutorul altor persoane, pentru obţinerea finanţării contractelor de leasing având ca obiect utilaje fictive şi respectiv folosirea bunurilor societăţii în scop contrar intereselor acesteia, sumă pe care, ulterior, în scopul ascunderii şi disimulării originii ilicite a acesteia şi disimulării adevăratei naturi a proprietăţii bunurilor imobile dobândite, a transferat-o, prin 16 operaţiuni, astfel: a transferat suma de 2.711.000 RON către SC HH.

SRL, cu titlul "aport propriu N." - SC II. SRL, reprezentând preţul imobilului situat în mun. Rm. Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, cumpărat în numele SC II. SRL de la SC HH. SRL (2 operaţiuni la datele de 19.09.2007, 27.09.2007), suma de 1.489.000 RON către SC M. SA, cu titlul "aport propriu N.", folosită, împreună cu alte sume, pentru achiziţionarea unui imobil situat în Slatina, str. x, jud. Olt, de la SC F. SA în numele SC M. SA (1 operaţiune efectuată la data de 13.09.2007), suma de 16.286 RON către BNP JJ. cu titlul de "onorariu", suma de 273.121,51 RON, în contul său deschis la R.., din care a efectuat plăţi către mai multe persoane fizice şi către SC KK.

SRL (10 operaţiuni la datele de 16.01.2008, 16.01.2008, 22.01.2008, 25.01.2008, 28.01.2008, 29.01.2008, 31.01.2008, 31.01.2008, 18.02.2008, 18.02.2008), retrăgând în numerar suma de 1.462 RON, pe care şi-a însuşit-o. (1 operaţiune efectuată la data de 11.03.2008), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii în formă continuată de spălare de bani, faptă prev. şi ped. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale), în condiţiile prev. de art. 60 C. pen.

Asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele nr. 66/P/2008 din 21.07.2017 şi din 24.07.2017, formulată de apelanţii-persoane interesate A. şi B., Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

Apelanţii-persoane interesate au arătat că măsura sechestrului a fost verificată de instanţa de fond, prin sentinţa criticată, pronunţată în data de 24 martie 2021 şi se impune a se constata că a încetat de drept ca urmare a faptului că nu a fost verificată în interiorul termenului de un an, care s-a împlinit în data de 23.03.2022, astfel cum a fost stabilit prin art. 2502 din C. proc. pen.

Astfel, s-a susţinut că, în raport cu prevederile art. 2502 din C. proc. pen., instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii. Una dintre raţiunile instituirii acestui text de lege a fost tocmai aceea de a asigura că durata măsurilor asigurătorii este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei şi obiectul acesteia, aspecte care pot fi respectate mai uşor dacă organele judiciare au obligaţia de a verifica asemenea măsuri, şi nu doar posibilitatea ridicării lor la cerere ori, eventual, din oficiu.

Apelanţii au arătat că termenul de 1 an instituit de art. 2502 din C. proc. pen. este un termen substanţial, motiv pentru care sancţiunea nerespectării acestuia nu poate fi alta decât încetarea de drept a măsurii, iar în raport cu acest aspect este evident că dispoziţiile legale impun o obligaţie, şi nu o recomandare în sarcina instanţei de judecată de a efectua o verificare a măsurii în termenul impus.

A fost invocată literatura de specialitate şi Minuta adoptată la nivelul parchetelor - 27 - 28 mai 2021, în vederea unificării practicii neunitare.

Curtea a constatat că prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017, în faza de urmărire penală s-a dispus de către procuror instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra imobilului situat în Râmnicu Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x şi construcţia situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 şi asupra imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localităţii Slatina, achiziţionate de inculpaţi pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite.

Prin Sentinţa penală nr. 47/24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017, criticată în prezenta, instanţa de fond a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x şi construcţia situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 şi asupra imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localităţii Slatina, achiziţionate de inculpaţi pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite.

Cererea de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017, formulată de apelanţii-persoane interesate A. şi B., este neîntemeiată.

Adoptarea dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), a fost generată de practica CEDO, care a sancţionat lipsa analizării proporţionalităţii menţinerii măsurii pentru durate de timp extrem de lungi, însă nu a impus niciodată termene în care să se efectueze verificarea din oficiu, aprecierea aparţinând organelor judiciare. Legiuitorul român a optat pentru o soluţie mai puţin permisivă şi a impus termene-limită printr-o reglementare incompletă.

Contextul legislativ a determinat practică neunitară şi opinii diferite în literatura de specialitate, apelanţii-persoane interesate invocând opinia minoritară exprimată.

Curtea a constatat că legislaţia procesual penală nu prevede o sancţiune similară celei reglementate în materia măsurilor preventive reglementată de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., aceea a încetării de drept a măsurii în cauză.

În lipsa unui text de lege care să prevadă expres că neverificarea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării/menţinerii măsurilor asigurătorii conduce la încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, o atare sancţiune nu poate fi presupusă şi, pe cale de consecinţă, nici constatată a fi intervenit. Dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie o atare sancţiune în cazul măsurilor asigurătorii, ar fi reglementat-o expres, astfel cum este situaţia măsurilor preventive. Or, în lipsa unei atari dispoziţii exprese sancţionatoare, este nepermis a se face analogic cu sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenelor de verificare a măsurilor preventive.

În plus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 38 din 9 iunie 2022 (prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării vizând natura juridică a termenelor instituite de art. 2502 C. proc. pen.), a făcut trimitere la constatarea că instanţele judecătoreşti, în opinie majoritară, au apreciat că termenele instituite de prevederile art. 2502 C. proc. pen. sunt termene de recomandare.

Ca un argument în plus, cu referire exactă la măsurile asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres un caz de încetare a măsurilor asigurătorii, respectiv cel instituit de prevederile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit căruia măsurile asigurătorii încetează de drept în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., iar persoana vătămată nu a introdus acţiune civilă la instanţe. Or, este lesne de observat că în situaţiile în care legiuitorul a dorit să instituie o astfel de sancţiune, precum cea a încetării de drept, a reglementat-o în mod expres.

Verificând măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

Sechestrul a fost instituit prin ordonanţa procurorului pentru asigurarea măsurii confiscării speciale, întrucât procurorul a susţinut că inculpaţii D. şi E. ar fi achiziţionat bunurile imobile cu banii obţinuţi în urma unor infracţiuni de spălare de bani, pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite.

Prin sentinţa criticată a fost menţinută măsura asiguratorie dispusă de procuror.

Hotărârea criticată conţine şi măsuri de siguranţă, fiind dispusă confiscarea specială faţă de suma de 12.547.317,81 RON, de la inculpata D. şi suma de 4.489.220 RON, de la inculpatul E.. Acest aspect justifică, în acest moment procesual, menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispus de procuror, în vederea confiscării speciale.

Deşi prin sentinţă, în considerente, se face referire la menţinerea măsurii asigurătorii, nu în vederea confiscării extinse, ci pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi care va fi stabilit de instanţele civile, curtea a subliniat că prin dispozitiv s-a menţinut măsura sechestrului în varianta dispusă de procuror prin cele două ordonanţe anterior indicate.

Este adevărat că prin motivele de apel formulate de procuror, sunt criticate considerentele sentinţei (prin care se menţionează că măsurile asigurătorii vor fi avute în vedere pentru repararea prejudiciului), însă acest aspect urmează a fi analizat prin decizia pe care curtea urmează să o pronunţe în cauză.

Măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept "măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile".

Prin instituirea lor se blochează orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile care urmează să fie supuse confiscării.

Aceste activităţi pot consta în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor.

Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea acoperirii despăgubirilor civile), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Curtea a constatat că, în speţă, sechestrul asigurător este legal aplicat în condiţiile art. 249 din C. proc. pen., această măsură fiind instituită în vederea unei eventuale confiscări speciale a bunurilor sechestrate.

În consecinţă, ţinând cont că scopul şi condiţiile legale sunt îndeplinite pentru aplicarea şi menţinerea sechestrului asigurător, că măsura este proporţională cu scopul pentru care ab initio s-a dispus şi necesară derulării în continuare a judecăţii şi că instituirea şi menţinerea sechestrului asigurător nu se constituie într-o judecată asupra acuzaţiei, ci este doar o măsură provizorie, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., curtea a menţinut măsura sechestrului asigurător.

Totodată, a reţinut că durata efectivă a măsurii nu este exagerată în raport de durata şi evoluţia procedurii şi consecinţele pe care le produce.

Împotriva încheierii penale din 13 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, contestatorii B., A., E. şi D. au formulat contestaţie, calea de atac vizând dispoziţiile privind măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017.

Motivele contestaţiilor au fost susţinute de apărătorii aleşi ai contestatorilor, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

În esenţă, s-a susţinut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii, solicitându-se, totodată, să se constate încetate de drept măsurile asigurătorii.

Contestatorii au invocat şi depăşirea termenului rezonabil al ingerinţei în dreptul lor de proprietate asupra bunurilor sechestrate.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate, pe baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate contestaţiile formulate de contestatorii B., A., E. şi D., în considerarea celor ce succed:

În Dosarul nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin ordonanţele din 21.07.2017 şi 24.07.2017, în faza de urmărire penală s-a dispus de către procuror instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra imobilului situat în Râmnicu Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x şi construcţia situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 şi asupra imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localităţii Slatina, achiziţionate de inculpaţi pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite.

În fapt, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii au vizat obligativitatea luării lor, raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor E. şi D., precum şi necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi confiscării speciale.

Prin Sentinţa penală nr. 47 din 24 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanţele din 21.07.2017 şi din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x şi construcţia situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 şi asupra imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localităţii Slatina, achiziţionate de inculpaţi pe numele A. şi B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienţei banilor cu care au fost dobândite.

În prezent, cauza privind pe inculpaţii E. şi D. şi persoanele interesate A. şi B. se află pe rolul Curţii de Apel Piteşti în faza judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, A., B. şi inculpaţii D. şi E. împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 24.03.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, Înalta Curte reţine că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Conform art. 249 alin. (1), (4) şi (41) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deşi dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată, în principiu, la aprecierea organelor judiciare, există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri.

Astfel de excepţii sunt reglementate prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (în prezent art. 50 din Legea nr. 129/2019), art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secţiunea a 5-a a Capitolului III al legii), conform cărora, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în aceste legi, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Aceasta înseamnă că, în cazul anumitor infracţiuni, având în vedere natura, gravitatea şi consecinţele acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, situaţie în care, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 C. proc. pen. instituie o obligaţie procedural pozitivă de verificare periodică a temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al acestora, existând posibilitatea restrângerii sau ridicării măsurii dispuse, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface cerinţa proporţionalităţii.

Verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii trebuie efectuată atât din perspectiva criteriilor menţionate, cât şi a celor ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii. Sub acest aspect, în jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza Ooo Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 şi 87).

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în prezenta cauză, inculpaţii D. şi E. sunt trimişi în judecată, printre altele, pentru infracţiuni de spălarea banilor.

Or, infracţiunile de spălare a banilor reţinute în sarcina inculpaţilor intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 656/2002 (actual art. 50 din Legea nr. 129/2019) care, aşa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de legea specială.

Ca atare, în speţă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate îşi găseşte izvor chiar în lege, context în care, controlul instanţei este limitat la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanelor acuzate.

Astfel, procedând la evaluarea în limitele menţionate a măsurile asiguratorii instituite în cauză, prealabil, faţă de solicitările contestatorilor, Înalta Curte constată, implicit, că susţinerile acestora în sensul încetării de drept a măsurilor asiguratorii, ca urmare a depăşirii termenului prevăzut de art. 2502 C. proc. pen., nu pot fi primite, acestea nefiind întemeiate.

Raportat la aspectul invocat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen. instituie în sarcina organelor judiciare obligaţia de a verifica, din oficiu, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 (un) an în camera preliminară ori în cursul judecăţii.

Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor prevederi legale a fost acela de a crea o obligaţie pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii lor raportat la ingerinţa adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată şi de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Legiuitorul nu a instituit însă, în mod expres, şi o consecinţă, în sens de sancţiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potenţial neverificate în intervalul de timp impus.

În speţă, nu se poate discuta de aplicabilitatea, prin analogie, în materia măsurilor asiguratorii, a prevederilor art. 241 din C. proc. pen., care reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive.

Natura juridică şi consecinţele fundamental distincte ale celor două categorii de măsuri procesuale asupra drepturilor individuale se repercutează şi asupra temeiurilor şi regimurilor juridice ale celor două instituţii şi exclud posibilitatea aplicării prin analogie a instrumentelor proprii unei instituţii în cadrul celeilalte.

De aceea, câtă vreme o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală şi în privinţa măsurilor asigurătorii, situaţiile de încetare de drept a măsurilor preventive prevăzute de art. 241 din C. proc. pen. nu pot fi extinse, prin analogie, şi în privinţa celor dintâi.

Pentru cele două categorii de măsuri procesuale legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor. Astfel, în cazul măsurilor asigurătorii nu a fost prevăzut un termen pe durata căruia pot fi luate şi menţinute şi nici nu este reglementată o durată maximă a acestora pe parcursul procesului penal.

În plus, textul în discuţie (art. 241 din C. proc. pen.) nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare.

Mai mult, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 din C. proc. pen. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Or, în condiţiile în care textul de lege analizat nu reglementează consecinţele pe care le-ar antrena o conduită contrară conţinutului lui, este evident că termenele de 6 luni şi de 1 an instituite prin acesta pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala lor depăşire nefiind de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancţiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive şi nu poate fi aplicată prin analogie şi în cazul măsurilor asigurătorii.

O atare concluzie este susţinută şi de constatarea că, în cazul măsurilor asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres o singură situaţie în care acestea încetează de drept, respectiv, în cazul în care în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., persoana vătămată nu a introdus acţiune la instanţa civilă [art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.].

De altfel, aceeaşi opinie a exprimat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa recentă (încheierea din 21 martie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Completului de 5 Judecători penal, încheierea din 24 martie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021 al secţiei penale, Decizia nr. 382 din 14 iunie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al secţiei penale).

Totodată, Înalta Curte constată că, în ipoteza examinată, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât această dispoziţie legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul măsurilor asigurătorii legiuitorul nu a stabilit un termen maxim pe durata căruia pot fi luate/menţinute, astfel că dispoziţiile legale precitate nu-şi găsesc aplicabilitate în materia de referinţă.

În ceea ce priveşte temeiurile măsurilor asiguratorii, Înalta Curte reţine că acestea se menţin în continuare şi nu a intervenit niciun element de noutate care să aibă aptitudinea de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

În acest sens, Înalta Curte constată că măsurile luate în cauză de procuror şi menţinute prin hotărârea instanţei de fond sunt proporţionale cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi valoarea prejudiciului reţinut prin rechizitoriu, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, aşa încât, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri în cursul urmăririi penale.

Se constată, aşadar, în acord cu judecătorul de la instanţa de fond, că măsurile asigurătorii analizate satisfac în continuare exigenţele de necesitate (decurgând din lege) şi proporţionalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de netemeinicie invocate de contestatori fiind, deopotrivă, neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte cerinţa proporţionalităţii măsurilor asigurătorii, se constată îndeplinită în continuare această exigenţă, atât prin raportare la scopul urmărit prin dispunerea lor, cât şi, în mod particular, la valoarea estimată a sumelor ce s-ar impune a face obiectul confiscării speciale.

Totodată, Înalta Curte nu poate primi susţinerile contestatorilor, prin care aceştia invocă, în actuala procedură, caracterul disproporţionat al restrângerii dreptului lor de a se folosi de bunurile sechestrate, faţă de scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale, raportat la durata acestora.

Evaluând actele dosarului, raportat la data luării măsurilor asigurătorii, cuantumul prejudiciului, valoarea bunurilor sechestrate, precum şi la complexitatea cauzei - cu efecte asupra duratei procedurilor, notând şi stadiul procesual în care se află cauza (faza judecăţii în apel), dar şi aspectul că, faţă de inculpaţi, pe fondul cauzei s-a pronunţat o soluţie de condamnare în ceea ce priveşte infracţiunile de spălarea banilor, la acest moment se poate aprecia rezonabil că, în privinţa măsurilor asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale şi menţinute prin sentinţa instanţei de fond, se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Prin urmare, din perspectiva dispoziţiilor art. 2501 C. proc. pen., în contextul factual al cauzei, Înalta Curte apreciază că sarcina impusă, respectiv restrângerea temporară a dreptului de dispoziţie al contestatorilor cu privire la bunurile lor, nu este una excesivă, fiind justificată de existenţa unui interes general legitim.

Sub acelaşi aspect, se mai reţine, că, deşi, într-adevăr, în cauză, măsurile asigurătorii contestate sunt instituite de aproximativ 5 ani şi 5 luni, timpul scurs de la dispunerea acestora nu este singurul element de analiză ce se impune a fi avut în vedere în evaluarea proporţionalităţii lor, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu şi la elementele specifice privind complexitatea cauzei şi etapa procesuală în care se află aceasta. Neîndoielnic că, raportat la amploarea activităţii infracţionale investigate, cauza are o complexitate ce s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal.

Ca atare, faţă de critica privind nerezonabilitatea termenului scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte aminteşte că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care acestea le produc asupra contestatorilor nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale.

Relativ la susţinerile inculpaţilor ce ţin de fondul cauzei, Înalta Curte aminteşte că, în această procedură, se analizează doar legalitatea şi oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzaţiilor aduse şi al scopului măsurilor, şi nicidecum situaţia de fapt care rezultă din probe sau vinovăţia inculpaţilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii B., A., E. şi D. împotriva dispoziţiilor privind măsurile asigurătorii instituite de procuror din cuprinsul încheierii penale din 13 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii B., A., E. şi D. împotriva dispoziţiilor privind măsurile asigurătorii instituite de procuror din cuprinsul încheierii penale din 13 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 decembrie 2022.

GGC - ED