Refusal of European Arrest Warrant execution based on mandatory domestic execution rights of Romanian citizens for foreign prison sentences

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 111 din data de 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului Rovigo, irevocabilă la data de 22.04.2022.

A fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani şi 27 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022.

A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30.06.2023 până la data de 29.07.2023, inclusiv.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 25.05.2023, la zi.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că la data de 25.05.2023 a fost înregistrată adresa din 25.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/GD, din data de 12.05.2023, efectuată în baza mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo - în Dosarul nr. x/2022 SIEP, pe numele persoanei solicitate pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani, 27 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 din C. pen. italian.

În cuprinsul semnalării se arată că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo - în Dosarul nr. x/2022 SIEP, aceasta fiind condamnat la executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, din care a rămas de executat un rest de 2 ani şi 27 zile de închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare de la Tribunalul din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, pentru comiterea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 din C. pen. italian.

Din descrierea faptei rezultă că în data de 26.11.2019 persoana solicitată A. împreună cu alte persoane, pentru a procura pentru sine sau pentru alţii un profit nejustificat, prin ameninţarea persoanelor cu faţa acoperită a sustras bunurile altei persoane. În concret, după ce au ajuns la punctul de taxare din B., la bordul unui autoturism x, înmatriculat x, au forţat deschiderea bancomatului automat, sustrăgând 54470 euro, cauzând C. o daună patrimonială de gravitate relevantă. În timp ce au întreprins asemenea fapte, au apărut două persoane, respectiv D. şi E. cu intenţia de a plăti taxa de trecere la punctul de taxare, acestea fiind ameninţate de coinculpaţi cu bâte pentru ca astfel să poată rămâne în posesia banilor sustraşi şi pentru a-şi asigura nepedepsirea.

Prin încheierea nr. 35 din 25.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2023 s-a dispus faţă de persoana solicitată arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 25.05.2023 până la data de 08.06.2023, inclusiv.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată persoana solicitată A. prin apărătorul ales a formulat o cerere de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei de condamnare nr. x/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, raportat la prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. dispunându-se prorogarea discutării acestei cereri după depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română.

În cuprinsul cererii de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei de condamnare nr. x/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo persoana solicitată A. a arătat că a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, cu privire la executarea unei pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracţiuni de furt organizat sau armat. Din descrierea faptelor rezultă că acesta a fost solicitat în vederea executării unui rest de pedeapsă de 2 ani şi 27 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021.

La data de 31.05.2023 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat, în limba română, mandatul european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo - în baza sentinţei emisă de Tribunalul din Rovigo la data de 27.04.2021, cu nr. de referinţă 150/2021, confirmată de Curtea de Apel din Veneţia la 06.12.2021, irevocabilă la data de 22.04.222, un exemplar fiind comunicat şi persoanei solicitate.

La acelaşi termen de judecată, în raport de cererea de recunoaştere pe cale incidentală formulată de persoana solicitată, prin apărător ales, s-a dispus emiterea adresei către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, pentru înaintarea copiei certificate a sentinţei de condamnare nr. x/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, perioada executată şi perioada care a rămas de executat, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia.

La data de 16.06.2023 au fost depuse de către autorităţile judiciare din Italia relaţiile solicitate, conform cărora au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023, certificat emis anterior emiterii mandatului european de arestare.

Prin încheierea din data de 21.06.2023, în raport de relaţiile comunicate de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, în sensul că se revocă transmiterea către autorităţile române a sentinţei de condamnare şi a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoaşterii sentinţei şi a executării acesteia în România şi retragerea certificatului prev. de art. 4 din D. Lg. nr. 161 din 07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023, instanţa a dispus revenirea cu adresă către autorităţile judiciare italiene pentru a preciza dacă insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A. şi dacă sunt de acord cu recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare nr. x/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de Tribunalul din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022.

La data de 22.06.2023 autorităţile judiciare din Italia au răspuns solicitării instanţei precizând că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoaşterii sentinţei în baza Decizie-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru săvârşirea infracţiunii de evadare.

Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv ordinul de executare nr. x/2022 SIEP emis în data de 05.04.2023 de Procurorul Republicii din Rovigo şi Sentinţa nr. 150/2021 pronunţată în data de 27.04.2021 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, confirmată de Curtea de Apel din Veneţia la data de 06.12.2021, irevocabilă la data de 22.04.2022, se precizează încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost condamnată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptei şi este specificată pedeapsa aplicată de statul emitent pentru această faptă - 6 ani, rest de executat 2 ani şi 27 de zile închisoare.

S-a constatat, totodată, că infracţiunea menţionată în mandatul european de arestare emis se regăseşte printre infracţiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, furt organizat sau armat, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat din înscrisurile depuse la dosar (semnalarea introdusă în SIS, mandatul european de arestare emis la 14.04.2023, copia cărţii de identitate, răspunsul comunicat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt - Serviciul de Investigaţii Criminale) că persoana solicitată A. este persoana căutată de către autorităţile judiciare din Italia pentru comiterea infracţiunilor indicate în mandatul european de arestare.

Cu privire la cererea de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare formulată de persoana solicitată, instanţa a reţinut că, în cauză, autorităţile judiciare italiene, respectiv Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Rovigo, prin decretul din 29.03.2023, au dispus revocarea hotărârii prin care s-a dispus transmiterea către autorităţile române a sentinţei de condamnare pronunţate de către judecătorul pentru cercetări preliminare prin sentinţa din 27.04.2021, irevocabilă la 22.04.2022 privind persoana solicitată A. şi a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoaşterii sentinţei şi a executării acesteia în România şi retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din D. Lg nr. 161/07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023 .

De asemenea, a reţinut că autorităţile judiciare din Italia prin adresa emisă la data de 22.06.2023 nu şi-au exprimat consimţământul referitor la cererea de recunoaştere având în vedere că deţinutul a evadat la data de 21.03.2023 şi prin urmare a fost emis decretul de revocare a hotărârii în baza art. 6 alin. (8) din D. Lg. nr. 161/2010 nemaifiind îndeplinite condiţiile de emitere prev. de art. 5 lit. a), c) şi d) din acelaşi act normativ .

O altă analiză a instanţei de fond a vizat faptul că persoana solicitată a invocat motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rep.

Curtea a apreciat, în contextul gravităţii infracţiunii comise în Italia de persoana solicitată A., dar şi a împrejurării că acesta s-a sustras executării pedepsei ce formează obiectul mandatului european de arestare, revenind în România de aproximativ două luni (aspect ce rezultă din declaraţia sa şi actele transmise de autorităţile judiciare italiene) că motivele expuse de persoana solicitată, în esenţă că are familie în România şi doreşte să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din România, nu justifică respingerea solicitării autorităţilor italiene.

Sub acest aspect, s-a constatat, însă, că, deşi mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse de 2 ani şi 27 de zile închisoare, persoana solicitată este cetăţean român şi a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, situaţia prevăzută de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 constituie un motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motiv obligatoriu, astfel că instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Având în vedere totodată retragerea certificatului, instanţa de fond a respins cererea persoanei solicitate A. de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, irevocabilă la data de 22.04.2022.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.07.2023 şi repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 13.07.2023. În raport de natura cauzei, s-a dispus preschimbarea termenului din data de 13.07.2023 la 11.07.2023.

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, depuse în şedinţa de judecată din data de 11.07.2023, persoana solicitată a înţeles să critice sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

A apreciat că în situaţia în care persoana în cauză se opune şi solicită executarea pedepsei în România, instanţa română de executare nu va putea da curs cererii de predare, fiind obligată să declanşeze procedura recunoaşterii pe cale incidentală.

În acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă, arătând că motivul opţional de refuz este incident în cazul persoanei solicitate cetăţean român, ca efect direct al refuzului acesteia de a executa pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, nefiind condiţionat de îndeplinirea vreunei alte cerinţe suplimentare. (I.C.C.J. s. pen., dec, nr. 255 din 23 martie 2018. disponibilă pe www.x.ro).

În aceeaşi ordine de idei, a apreciat că principiul recunoaşterii reciproce nu are un caracter absolut, iar instituirea unui astfel de motiv de refuz constituie o exprimare clară a voinţei legiuitorului UE de a lăsa autorităţilor judiciare competente, dacă este cazul, posibilitatea de a realiza a conciliere cu respectivul principiu atunci când se afla şi în prezenţa unei mize atât de importante de apărat, precum cea a reuşitei reinserţiei sociale a persoanei condamnate.

Totodată, a înţeles să critice sentinţa contestată şi cu privire la respectarea regulii specialităţii, regulă la care persoana solicitată nu a renunţat, solicitând instanţei de executare să facă aplicarea acesteia.

În consecinţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi, rejudecând, instanţa de control judiciar să dispună admiterea cererii de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Preliminar, Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecăţii este reprezentat de cererea autorităţilor italiene vizând punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A., pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani, 27 zile închisoare, din pedeapsa iniţial aplicată de 6 ani, pentru comiterea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 din C. pen. italian.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Italia, - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo - în Dosarul nr. x/2022 SIEP, au emis la data de 14.04.2023 un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani, 27 zile închisoare, din pedeapsa iniţial aplicată de 6 ani, pentru comiterea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 din C. pen. italian.

Din descrierea faptei rezultă că în data de 26.11.2019 persoana solicitată A. împreună cu alte persoane, pentru a procura pentru sine sau pentru alţii un profit nejustificat, prin ameninţarea persoanelor cu faţa acoperită a sustras bunurile altei persoane. În concret, după ce au ajuns la punctul de taxare din B., la bordul unui autoturism x, înmatriculat x, au forţat deschiderea bancomatului automat, sustrăgând 54.470 euro, cauzând C. o daună patrimonială de gravitate relevantă. În timp ce au întreprins asemenea fapte, au apărut două persoane, respectiv D. şi E. cu intenţia de a plăti taxa de trecere la punctul de taxare, acestea fiind ameninţate de coinculpaţi cu bâte pentru ca astfel să poată rămâne în posesia banilor sustraşi şi pentru a-şi asigura nepedepsirea.

Rolul instanţei de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, astfel, cum acestea sunt reglementate de art. 87 din aceeaşi lege.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare, constatând că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, Înalta Curte reţine că în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

În mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia sunt indicate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. x/2022 SIEP, emis la data de 05.04.2023 de procurorul Republicii din Rovigo), natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situaţiei de fapt, pedeapsa aplicată de statul emitent pentru această faptă - 6 ani, rest de executat 2 ani şi 27 de zile închisoare. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menţionată. De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba italiană şi tradus în limba română.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi exigenţele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală, referitoare la procedura de emitere a mandatului european de arestare.

Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani.

Raportat la infracţiunea săvârşită de persoana solicitată (jaf organizat armat), Înalta Curte constată că aceasta nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Infracţiunea pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată de autorităţile judiciare din Italia are corespondent şi în legislaţia penală română, fiind incriminată în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa unor motive obligatorii sau opţionale de refuz dintre cele prevăzute la art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că persoana solicitată a invocat motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Verificând incidenţa dispoziţiilor invocate de persoana solicitată, Înalta Curte reţine că art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevede în mod imperativ că:

Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

(...) c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Din interpretarea dispoziţiilor evocate rezultă că, atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepsei cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa în statul solicitant, autoritatea judiciară solicitată poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Aşadar, în acord cu prima instanţă, situaţia prevăzută de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 constituie un motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motiv obligatoriu, astfel că instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Examinând incidenţa acestor prevederi în cauza de faţă, Înalta Curte constată că persoana solicitată a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 07.06.2023 . Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autorităţile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată nu a avut obiecţiuni privind identitatea.

La acelaşi termen de judecată, persoana solicitată a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare nr. x/2021 din 27.04.2021 pronunţată de Tribunalul din Rovigo.

Având în vedere cererea formulată, în raport de dispoziţiile art. 99 alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă a apreciat că se impune ca autorităţile italiene să înainteze copia certificată a sentinţei de condamnare nr. x/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, perioada executată şi perioada care a rămas de executat, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia.

La data de 16.06.2023 au fost depuse de către autorităţile judiciare din Italia relaţiile solicitate, conform cărora au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023 şi că revocă transmiterea către autorităţile judiciare române a sentinţei de condamnare.

Aceste măsuri au fost motivate de faptul că persoana solicitată a evadat la data de 21.03.2023, nemaifiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 lit. a), c) şi d) din D. Lg nr. 161/2010. De asemenea, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (8) din D. Lg. nr. 161/2010 care prevăd că autoritatea judiciară poate revoca hotărârea atunci când, înainte de începerea executării în străinătate, nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile prev. de art. 5. Revocarea conduce la retragerea certificatului.

Din relaţiile înaintate a rezultat şi faptul că persoana condamnată este supusă unei alte proceduri penale, întrucât pe rolul Parchetului Republicii din Padova se află dosarul penal nr. x/2023, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evadare.

La data de 22.06.2023, autorităţile judiciare din Italia au confirmat decizia iniţială şi au precizat că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoaşterii sentinţei în baza Decizie-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru săvârşirea infracţiunii de evadare.

Concluzionând sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea;persoana solicitată este cetăţean român şi are familia în România; aceasta nu şi-a exprimat consimţământul pentru a executa pedeapsa pe teritoriul statului italian, solicitând executarea acesteia în România, chestiuni ce se circumscriu motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Coroborând aceste aspecte cu poziţia autorităţilor italiene care insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare, au revocat transmiterea sentinţei în baza căreia a fost emis mandatul, au retras certificatul emis la data de 08.02.2023, astfel cum s-a prevăzut în decretul din 29.03.2023 şi nu sunt de acord cu recunoaşterea pe cale incidentală a Sentinţei nr. 150/2021, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în Decretul Legislativ nr. 161/2010, având în vedere că, în prezent, se află pe rol dosarul penal pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, Înalta Curte, contrar opiniei instanţei de fond, apreciază că în cauză este incident acest motiv, chiar dacă facultativ, de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare prevăzut de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În raport de chestiunile evocate, instanţa supremă constată că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, se impune a fi refuzată executarea mandatului european de arestare privind persoana solicitată A.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate, de recunoaştere pe cale incidentală a Sentinţei penale nr. 150/2021, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a respins această cerere în raport de precizarea autorităţilor judiciare italiene conform căreia acestea au dispus revocarea hotărârii prin care s-a dispus transmiterea către autorităţile române a sentinţei de condamnare pronunţate de către judecătorul pentru cercetări preliminare prin sentinţa din 27.04.2021, irevocabilă la 22.04.2022 privind persoana solicitată A. şi a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoaşterii sentinţei şi a executării acesteia în România şi retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din D. Lg nr. 161/07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023, considerându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 162 şi următoarele din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele enunţate anterior, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi în rejudecare:

Va respinge sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A.

Va anula mandatul de arestare numărul 27/25.05.2023 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi va dispune punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x/25.05.2023 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei persoanei solicitate A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează sentinţa penală contestată şi în rejudecare:

Respinge sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A. .

Anulează mandatul de arestare numărul x/25.05.2023 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Dispune punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x/25.05.2023 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei persoanei solicitate A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iulie 2023.

GGC - ED