European Arrest Warrant refusal based on optional nationality ground and issuance authority's failure to transmit documents under Framework Decision 2008/909/JAI

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 101/2023 din 19 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea persoanei solicitate A. de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

S-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an, 3 luni şi 27 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

S-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 19 iunie 2023 şi până la data de 18 iulie 2023, inclusiv şi s-a constatat că persoana solicitată A. a fost privată de libertate începând cu data de 25 mai 2023 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 25.05.2023 a fost înregistrată adresa din 25.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/GD din data de 12.05.2023, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în Dosarul nr. x/2022 SIEP, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 3 luni şi 27 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021, pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian.

În fapt, s-a reţinut că în data de 26.11.2019 persoana solicitată A. împreună cu alte persoane, pentru a procura pentru sine sau pentru alţii un profit nejustificat, prin ameninţarea persoanelor cu faţa acoperită a sustras bunurile altei persoane. În concret, după ce au ajuns la punctul de taxare din B., la bordul unui autoturism x, înmatriculat x, au forţat deschiderea bancomatului automat, sustrăgând 54470 euro, cauzând C. o daună patrimonială de gravitate relevantă. În timp ce au întreprins asemenea fapte, au apărut două persoane, respectiv D. şi E. cu intenţia de a plăti taxa de trecere la punctul de taxare, acestea fiind ameninţate de o persoană mascată ce avea în mână o rangă de fier, cu care a lovit parbrizul maşinii şi le-a ordonat să se îndepărteze imediat de bariera autostrăzii.

Prin încheierea nr. 36 din 26.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2023 s-a dispus faţă de persoana solicitată arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 26.05.2023 până la data de 09.06.2023, inclusiv.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată persoana solicitată A. prin apărătorul ales a formulat o cerere de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, raportat la prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi s-a dispus emiterea adresei către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, pentru înaintarea copiei certificate a sentinţei de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia, acordându-se termen şi pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

În cuprinsul cererii de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo persoana solicitată A. a arătat că a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, cu privire la executarea unei pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracţiuni de furt organizat sau armat, rezultând că acesta a fost solicitat în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an 3 luni şi 27 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021.

Invocând dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, a învederat faptul că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent al mandatului european de arestare, invocând în acest sens considerente de ordin socio-familial, respectiv faptul că locuieşte pe teritoriul României unde are familia, părinţii şi copiii, iar pe teritoriul Italiei nu are rude şi nu cunoaşte limba italiană.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, în prezent, este angajat şi obţine venituri în mod licit.

În raport de motivele invocate, coroborate şi cu durata pedepsei aplicată de către autorităţile italiene şi a cărei recunoaştere o solicită şi prin prisma motivului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 republicată, a solicitat să se aprecieze că predarea acestuia în baza mandatului european de arestare ar fi inoportună, fiind în măsură să producă consecinţe negative semnificative în plan social, profesional şi familial.

La data de 06.06.2023 au fost depuse de către autorităţile judiciare din Italia relaţiile solicitate, conform cărora au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023, anterior emiterii mandatului european de arestare, iar la data de 07.06.2023 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul din Rovigo, Dosar nr. x/2022 SIEP, privind pe persoana solicitată A.

Prin încheierea din data de 09.06.2023, în raport de relaţiile comunicate de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, în sensul că se revocă transmiterea către autorităţile române a sentinţei de condamnare şi a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoaşterii sentinţei şi a executării acesteia în România şi retragerea certificatului emis la 08.02.2023, instanţa a dispus revenirea cu adresă către autorităţile judiciare italiene pentru a preciza dacă insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A.

La data de 14.06.2023 autorităţile judiciare din Italia au răspuns solicitării instanţei precizând că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoaşterii sentinţei în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracţiunea de evadare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv ordinul de executare nr. x/2022 SIEP emis în data de 05.04.2023 de Procurorul Republicii din Rovigo şi Sentinţa nr. 150/2021 pronunţată în data de 27.04.2021 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, confirmată de Curtea de Apel din Veneţia la data de 06.12.2021, irevocabilă la data de 22.04.2022, se precizează încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost condamnată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptei şi este specificată pedeapsa aplicată de statul emitent pentru această faptă, respectiv 5 ani şi 4 luni închisoare, rest de executat 1 an, 3 luni şi 27 de zile închisoare.

S-a constatat, totodată, că infracţiunea menţionată în mandatul european de arestare emis se regăseşte printre infracţiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, furt organizat sau armat, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată A. este persoana căutată de către autorităţile judiciare din Italia pentru comiterea infracţiunilor indicate în mandatul european de arestare.

Cu privire la cererea de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare formulată de persoana solicitată, Curtea a constatat că potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 "În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109."

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004 prevăd că instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

De asemenea, potrivit art. 13 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, statul emitent poate să retragă certificatul de la statul de executare atât timp cât executarea pedepsei nu a început încă în statul de executare, justificând această retragere. La retragerea certificatului, statul de executare nu mai dispune executarea pedepsei.

În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea a constatat că, în cauză, autorităţile judiciare italiene, respectiv Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Rovigo, prin decretul din 29.03.2023 au dispus revocarea hotărârii prin care s-a dispus transmiterea către autorităţile române a sentinţei de condamnare pronunţate de către judecătorul pentru cercetări preliminare prin sentinţa din 27.04.2021, irevocabilă la 22.04.2022 privind persoana solicitată A. şi a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoaşterii sentinţei şi a executării acesteia în România şi retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din D. Lg nr. 161/07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023.

De asemenea, s-a reţinut că autorităţile judiciare din Italia, prin adresa emisă la data de 14.06.2023, nu şi-au exprimat consimţământul referitor la cererea de recunoaştere având în vedere că deţinutul a evadat la data de 21.03.2023 şi, prin urmare, a fost emis decretul de revocare a hotărârii în baza art. 6 alin. (8) din D. Lg. nr. 161/2010, nemaifiind îndeplinite condiţiile de emitere prev. de art. 5 lit. a), c) şi d) din acelaşi act normativ.

În concluzie, în lipsa acordului autorităţilor italiene, având în vedere totodată retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, Curtea a respins cererea persoanei solicitate A. de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150/2021 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

Referitor la motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rep. invocat de persoana solicitată, Curtea a apreciat că, în contextul gravităţii infracţiunii comise în Italia de persoana solicitată A., dar şi a împrejurării că în sarcina persoanei solicitate se află pe rol dosarul pentru infracţiunea de evadare, deschis de Parchetul din Padova, motivele expuse de persoana solicitată, în esenţă că are familie în România şi doreşte să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din România, nu justifică respingerea solicitării autorităţilor italiene.

Mai mult, s-a reţinut că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. În aceste condiţii, s-a constatat că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanţa nr. 34/25.05.2023 pentru 24 ore, prin încheierea nr. 36/26.05.2023 s-a dispus măsura arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 26.05.2023 până la data de 09.06.2023 inclusiv, menţinută ulterior prin încheierea nr. 43/12.06.2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2023 pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.06.2023 până la data de 09.07.2023, inclusiv, ce va fi menţinută prin prezenta sentinţă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Astfel, s-a apreciat că, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 30 iunie 2023, având fixat prim termen de judecată la 06 iulie 2023.

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, contestatorul, prin apărător ales, în esenţă, a criticat, sub un prim aspect, soluţia de respingere a cererii de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022, apreciind că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 99 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

În acest sens, a arătat că există un motiv facultativ de refuz în sensul că, în situaţia în care persoana solicitată se opune şi solicită executarea pedepsei în România, instanţa română de executare nu va putea da curs cererii de predare, fiind obligată să declanşeze procedura recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare.

În opinia apărării, în mod eronat, prima instanţă a apreciat că, în lipsa acordului autorităţilor italiene, faţă de retragerea certificatului prev. de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, dar şi caracterul facultativ al motivului de refuz, se impune ca cererea de recunoaştere să fie respinsă.

Eroarea evidentă în care s-a aflat prima instanţă cu privire la condiţiile de incidenţă a motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în cazul persoanei solicitate cetăţean român, conferă examenului său asupra motivelor de refuz la predare invocate de parte şi, pe cale de consecinţă, şi asupra aplicabilităţii corelative a dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, un caracter pur formal.

Un alt motiv invocat de apărare a fost acela privind respectarea regulii specialităţii, regulă la care persoana solicitată nu a renunţat, solicitând instanţei de executare să facă aplicarea acesteia, întrucât o persoană extrădată nu poate fi judecată sau condamnată pentru o altă infracţiune decât cea precizată în cererea de extrădare, fără acordul prealabil al statului solicitat. Principiul reprezintă o veritabilă garanţie pentru persoana extrădată că regulile privind extrădarea nu vor fi eludate, prin formularea unei cereri pentru anumite infracţiune şi, ulterior, tragerea la răspundere penală pentru fapte pentru care nu se îndeplineau condiţiile privind extrădarea.

În Decizia-cadru, regula specialităţii este definită ca unul dintre principiile generale. Astfel, art. 27 alin. (2) stipulează că o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate, pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.

Or, în condiţiile în care în considerentele sentinţei atacate se fac menţiuni cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de evadare, iar prin dispozitiv se dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene cu respectarea regulii specialităţii, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an, 3 luni şi 27 zile închisoare, apărarea a apreciat ca fiind încălcată regula specialităţii.

Având în vedere toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 150 pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

Examinând contestaţia, în raport de criticile formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, rezultă că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent."

Conform art. 99 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege, "(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii."

Înalta Curte constată că prin semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/GD din data de 12.05.2023 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în Dosarul nr. x/2022 SIEP, se solicită predarea persoanei solicitate A. pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 3 luni şi 27 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021, pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian.

Totodată, Înalta Curte constată că, fiind audiată de către instanţa de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Italia, iar anterior audierii sale a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală, a Sentinţei nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022 cu consecinţa executării restului de pedeapsă în România.

În acest context, instanţa de fond a demarat procedura de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare ce face obiectul mandatului european de arestare, solicitând Parchetului de pe lângă Tribunalul din Rovigo înaintarea copiei certificate a sentinţei de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunţată de către judecătorul de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia,

Prin răspunsul furnizat, autorităţile judiciare din Italia au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023, anterior emiterii mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul din Rovigo, Dosar nr. x/2022 SIEP, privind pe persoana solicitată A.

În raport de aceste date, instanţa de fond a solicitat autorităţilor judiciare italiene să precizeze dacă insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A., autorităţile judiciare din Italia precizând că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoaşterii sentinţei în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracţiunea de evadare.

În contextul acestor date, văzând că persoana solicitată A. este cetăţean român şi că aceasta refuză să fie predat autorităţilor judiciare italiene în vederea executării pedepsei închisorii de 1 an şi 3 luni şi 27 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021, pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian, Înalta Curte constată că, în cauză este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare expus de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4 par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.

Înalta Curte reţine, astfel, că motivul de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată, este unul facultativ şi este condiţionat de îndeplinirea mai multor cerinţe, iar în situaţia în care sunt întrunite toate condiţiile pentru incidenţa sa, instanţa română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranţă să fie executată în România. Legea prevede o singură excepţie, şi anume situaţia în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanţa română poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Din actele dosarului reiese că autorităţile italiene nu au transmis copia certificată a hotărârii definitive de condamnare în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare, refuzul acestora fiind justificat de existenţa unui dosar deschis pe numele persoanei solicitate A. de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracţiunea de evadare, care însă nu a făcut obiectul mandatului european de arestare, iar persoana solicitată A. a uzat de regula specialităţii în eventualitatea predării sale către statul italian.

Prin urmare, aceasta este împrejurarea care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 98 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa respingerii cererii formulate de autorităţile italiene şi a imposibilităţii recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare de către autorităţile române în lipsa certificatului pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi a hotărârii de condamnare ce a făcut obiectul mandatului european de arestare.

În concluzie, motivul facultativ de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu poate fi analizat independent de disp. art. 98 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege şi nu poate constitui unicul temei al refuzului de executare a mandatului european de arestare, fiind necesar să se constate şi faptul că procedura de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare nu se poate desfăşura din culpa autorităţii solicitante, care nu comunică într-un anumit termen documentele necesare.

Având în vedere manifestarea de voinţă a autorităţilor italiene în sensul în care apreciază imposibilă recunoaşterea sentinţei în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracţiunea de evadare, Înalta Curte constată că în cauză se încalcă regula specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 de care contestatorul a înţeles să uzeze şi care stabileşte că persoana extrădată nu poate fi judecată sau condamnată pentru o altă infracţiune decât cea precizată în cererea de extrădare, în contextul în care mandatul european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în Dosarul nr. x/2022 SIEP, a vizat exclusiv executarea unui rest de pedeapsă de 1 an şi 3 luni şi 27 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 150/2021, pronunţată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigaţii preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian, fără nicio referire la infracţiunea de evadare de care este acuzată persoana solicitată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază eronat raţionamentul expus de către instanţa de fond în sensul că lipsa acordului autorităţilor italiene pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare pe cale incidentală justifică respingerea cererii formulate de către persoana solicitată, întrucât demersurile pe care statul de executare este obligat să le iniţieze au caracter informativ faţă de statul solicitant, nefiind necesar un acord al celui din urmă în aplicarea procedurii anterior menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 99 alin. (4) din acelaşi act normativ, argumentele invocate de către persoana solicitată A. fiind întemeiate.

În această ipoteză, instanţa de judecată constată că procedura recunoaşterii hotărârii penale care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, pe cale incidentală, nu poate fi urmată şi informează autoritatea judiciară emitentă, în temeiul art. 98 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, cu privire la posibilitatea de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru emitent sau, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004, va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/2023 din 19 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2023.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Va respinge cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP, pe numele persoanei solicitate A.

Va anula mandatul de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova.

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reţinută, arestată sau deţinută în altă cauză.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/2023 din 19 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Respinge cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autorităţile judiciare din Italia Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în Dosarul nr. x/2022 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. .

Anulează mandatul de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reţinută, arestată sau deţinută în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iulie 2023.

GGC - ED