Challenge to execution of final cassation ruling inadmissible after prior identical motion; costs ordered

Asupra cauzei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 mai 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2010.

În acest sens, contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună lămurirea Deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018.

Astfel, a menţionat că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, încălcându-se principiul legii penale mai favorabile. Totodată, a arătat că instanţele de apel şi recurs în casaţie au aplicat trei agravante, ceea ce, în opinia sa, nu este permis într-un stat de drept.

A precizat că, după admiterea în principiu, instanţa învestită cu judecarea recursului în casaţie, încălcând art. 6 parag. 1 din Convenţie, fără o evaluare completă a chestiunii vinovăţiei sau nevinovăţiei, a încorporat motivele instanţei de apel, fără să fi examinat în mod real problemele esenţiale supuse, reluând concluziile instanţei inferioare.

De asemenea, a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece s-au modificat elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, inclusiv a formei de vinovăţie, fiind aplicabilă legea penală de dezincriminare; că instanţa de recurs nu a lămurit toate motivele invocate în cererea de recurs în casaţie.

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 1100/A din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună lămurirea Deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018, în Dosarul nr. x/2014, în ceea ce priveşte considerentele determinante ale soluţiei pronunţate, motivat de faptul că există o nelămurire cu privire la hotărâre şi o împiedicare la executare.

Or, contestaţia la executare este acţiunea îndreptată contra executării pedepsei, iar nu contra hotărârii, aceasta conferindu-i natura juridică de sine stătătoare, neputând fi inclusă în categoria căilor de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind, în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate).

Aşadar, pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii. Or, decizia prin care s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie, deşi este una cu caracter definitiv, nu este o hotărâre care se execută, astfel cum prevede art. 598 alin. (2) teza I-a din C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 227 din data de 16 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi că motivele invocate sunt similare în ambele contestaţii la executare formulate, respectiv în prezenta, cât şi în cea anterioară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.

GGC - ED