Rejection of "contestație în anulare" for statute of limitations when appellate court previously analyzed the plea; bar on re-evaluating extinction grounds under ICCJ Decision No. 10/2017.

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 1401 din data de 16.09.2021 a Judecătoriei Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 Bucureşti sau în cadrul ADP sector 2 Bucureşti, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 998 din C. civ. 1964, a fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligat pe inculpatul A. către partea civilă B. la plata sumei totale de 190022 euro (echivalent în RON la data plăţii) şi 10.000 RON, cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenţii civile solicitate de persoana vătămată B.

În temeiul art. 256 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de partea civilă B., în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A. şi C. pentru apartamentul ap. x situat în imobilul din Municipiul Constanţa, staţiunea Mamaia, lotul x şi 8, judeţul Constanţa şi contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. şi D., pentru acelaşi apartament.

În temeiul art. 256 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de partea civilă B., în sensul anulării contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. x din 26.11.2013 şi y din 26.11.2013.

Au fost respinse cererile de constituire parte civilă a persoanelor interesate D. şi C. şi a părţii responsabile civilmente E., ca tardiv formulate.

S-a constatat că SC F. SA Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost respinsă cererea inculpatului privind obligarea numitei E. la acoperirea laturii civile din prezentul dosar, ca tardiv formulată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1100 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8500 RON către persoana interesată D. şi la plata sumei de 4380 RON către persoana interesată C., reprezentând onorarii avocaţi, achitate în al doilea şi al treilea ciclu procesual.

S-a luat act că partea civilă B. şi persoana interesată G. SA (fostă F.) vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, inculpatul A. şi partea civilă B.

Prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, de inculpatul A. şi de partea civilă B., împotriva Sentinţei penale nr. 1401/16.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul penal nr. x/2015

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În ceea ce priveşte latura penală:

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen., de la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A.

S-a dispus executarea efectivă a pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă:

În temeiul art. 19, art. 25 şi 397 din C. proc. pen., în referire la art. 998 din C. civ. 1964, a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. şi a sumei de 2.000 euro (echivalent în RON la data plăţii), cu titlu de daune materiale (contravaloare mobilier rămas în apartamentul nr. x).

În temeiul art. 19, art. 25 şi 397 din C. proc. pen., în referire la art. 998 din C. civ. 1964, a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. şi a dobânzii legale la sumele acordate cu titlu de daune materiale şi morale, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata integrală.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus şi menţinut în eroare persoana vătămată B., pe parcursul executării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x din 24.08.2019 şi a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 02.02.2010, determinând-o să-i plătească suma de 144.722 euro şi respectiv 50.300 euro şi 10.000 RON, în schimbul transferării ulterioare a dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. x - situate într-un imobil din municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia, judeţ Constanţa, fără ca la termenul convenit să încheie contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru ca persoana vătămată să devină proprietara apartamentelor, înstrăinând la data de 30.08.2012 apartamentul nr. x către o altă persoană fizică, iar cu apartamentul nr. x la data de 06.08.2010 a garantat restituirea unui credit contractat de la o unitate bancară.

III. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare persoana condamnată A.

Prin Decizia penală nr. 275/A/23.02.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de condamnatul-contestator A., în contradictoriu cu partea civilă B.

A fost desfiinţată în parte Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul penal nr. x/2015, menţinându-se dispoziţia de admitere a apelului formulat de inculpat şi de desfiinţare în parte a Sentinţei penale nr. 1401/16.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul penal nr. x/2015

A fost înlăturată soluţia de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. (faptă din 30.08.2012), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că inculpatul a executat parţial pedeapsa de mai sus în perioada 09.03.2022 - 02.08.2022.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea fondului cauzei au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 1401/16.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul penal nr. x/2015 şi ale Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul penal nr. x/2015, care nu contravin prezentei decizii.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior în cauză şi emiterea unor noi forme de executare corespunzătoare prezentei decizii.

IV. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa care a judecat contestaţia în anulare, după admiterea acesteia şi rejudecarea apelului inculpatului A., la data de 20.03.2023, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, .

Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocat faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale cu privire la inculpatul A. în ceea ce priveşte infracţiunea înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Astfel, a apreciat că încetarea procesului penal dispusă faţă de inculpatul A. a fost determinată de greşita admitere a contestaţiei în anulare, soluţie bazată pe aplicarea eronată a prevederilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În esenţă, argumentele care fundamentează recursul în casaţie declarat împotriva Deciziei nr. 275/A/23.02.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori vizează următoarele aspecte:

A. Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind admiterea contestaţiei în anulare;

B. Încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi legale în materia efectelor deciziilor Curţii Constituţionale a României cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare şi greşita încetare a procesului penal;

C. Lipsa de fundament a argumentelor privind aplicabilitatea Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., parchetul a invocat faptul că reţinerea incidenţei acestor dispoziţii procesual penale este în contradicţie cu limitele de aplicare a normelor respective stabilite prin Decizia nr. 10 din 25.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal.

A arătat că în cauză, se constată că în primul ciclu procesual în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul - inculpat A. nu a invocat prescripţia răspunderii penale, ci doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi prin apelul declarat în acest sens, iar instanţa de apel care a dispus rejudecarea cauzei, a analizat chestiunea prescripţiei răspunderii penale din punct de vedere al neîmplinirii termenului special de 10 ani, fără a se referi, în mod expres, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

În al doilea ciclu procesual, în cadrul motivelor de apel, contestatorul-inculpat A. a solicitat instanţei de apel să verifice din nou şi chestiunea prescripţiei speciale a răspunderii penale care fusese analizată în primul ciclu procesual, iar prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, instanţa de apel a menţionat că această chestiune a fost deja tranşată prin decizia penală din primul ciclu procesual, Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi şi a reluat motivarea acestei din urmă decizii penale.

Prin Decizia penală nr. 1038/2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa de apel s-a pronunţat în mod explicit cu privire la termenul de prescripţie special de 10 ani, reţinând că acesta nu s-a împlinit.

Or, această concluzie a fost evocată după ce, în plan deliberativ, instanţa a apreciat că, în cauză, în raport de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea dedusă judecăţii în încadrarea juridică rezultată ca urmare a aplicării art. 5 din C. pen., termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar cel special stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. este de 10 ani.

Aşadar, instanţa de apel a apreciat că au operat întreruperi ale cursului termenului prescripţiei răspunderii penale care justificau pe deplin concluzia că termenul la care trebuie să se raporteze în procesul de judecare a cauzei, respectiv termenul special de 10 ani.

Se observă cu uşurinţă că, la data adoptării Deciziei nr. 1038/2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională se pronunţase asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 297/2018.

Chiar dacă instanţa de apel care a pronunţat Decizia penală nr. 1038/2020 nu a invocat în mod expres Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, este de domeniul evidenţei că a valorificat efectele interpretative ale acesteia, câtă vreme s-a raportat la un termen de prescripţie care nu putea fi cuantificat la 10 ani fără a se reţine existenţa unor acte de procedură întreruptive de prescripţie.

Prin urmare, nu se poate reţine că:

- instanţa care a pronunţat Decizia nr. 1038/2020 nu a analizat cauza de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale, câtă vreme a fost învestită de către procuror cu constatarea existenţei unei asemenea cauze;

- aceeaşi instanţă, nu a avut în vedere Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Referitor la Decizia nr. 363/2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a arătat că modalitatea în care a fost analizată neîmplinirea termenului prescripţiei răspunderii penale exclude posibilitatea reanalizării, pe calea contestaţiei în anulare, a acestei cauze de încetare a procesului penal.

A concluzionat că Decizia nr. 363/2022 a Curţi de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori (hotărâre pronunţată tot adoptarea Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale) a analizat cauza de încetare a procesului penal, în limitele exigenţelor impuse de instanţa supremă prin Decizia nr. 10/2017.

Astfel, instanţa de apel a făcut referire în mod expres la soluţia pronunţată prin Decizia nr. 1038/2020 cu privire la prescripţia răspunderii penale (termenul special) şi, implicit, a mecanismului de determinare a felului şi întinderii acestuia, mecanism care presupunea cu necesitate valorificarea efectelor Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, respectiv ca decizie interpretativă. De asemenea, a considerat că instanţa de apel nu era obligată să reanalizeze situaţia răspunderii penale.

Raportând aceste considerente, la analizele făcute în cauză asupra prescripţiei răspunderii penale prin deciziile penale nr. 1038/2020 şi nr. 363/2022 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. nu trebuia admisă.

Conform art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar probele cu privire la cauza de încetare a procesului penal trebuie să fie anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii contestate.

Este cert faptul că prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a României a constatat inexistenţa, în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, a actelor de procedură apte să determine întreruperea prescripţiei, însă, în cauză, această constatare s-a produs ulterior pronunţării Deciziei penale nr. 434/A/2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Aşadar, efectele acestei decizii nu pot fi valorificate retroactiv şi asupra raporturilor juridice asupra cărora instanţele de judecată s-au pronunţat definitiv, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României.

Mai mult, din perspectiva problemei de drept în discuţie, hotărârea Curţii Constituţionale atestă în mod explicit existenţa, cel mult a unei erori de judecată şi nu a unei erori de procedură, astfel încât nici din această perspectivă, efectele sale nu puteau fi valorificate în prezenta cauză, definitiv soluţionată la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Or, câtă vreme nu erau îndeplinite condiţiile de bază impuse de prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., valorificarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a făcut în afara limitelor admise de legislaţia în materia aplicării principiului autorităţii de lucru judecat.

Mecanismul juridic la care a apelat instanţa pentru a dispune încetarea procesului penal reprezintă, în concret, o reapreciere a unei chestiuni de drept, care fusese deja tranşată, în cauză, cu titlu definitiv, prin Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 şi Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

După adoptarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, instanţa de apel revine asupra acestui aspect statuând că, de fapt, prin cele două hotărâri judecătoreşti penale citate anterior s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în materia calculării termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Or, în procedura contestaţiei în anulare o asemenea reapreciere nu este permisă de legea procesual penală.

Doar în ipoteza în care la dosarul cauzei existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal contestaţia în anulare promovată permitea retractarea hotărârii judecătoreşti anterioare şi reaprecierea soluţiei adoptate.

De asemenea, argumentele instanţei de apel privind incidenţa Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt nefondate.

Doar în ipoteza unei "conduite culpabil" a instanţelor care soluţionează fondul cauzei se poate reanaliza cauza de încetare a procesului şi în ipoteza în care aceste instanţe au avut în vedere cauza respectivă, dar nu au valorificat-o în procesul deliberativ, în mod intenţionat.

Analizând hotărârea instanţei de fond şi pe cea a instanţei de apel la dispoziţiile legale citate anterior, se constată că judecătorii s-au pronunţat asupra chestiunilor de fapt şi de drept, asupra existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului şi, în urma deliberării, au stabilit pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia.

În acest caz, o asemenea conduită este una deliberată care o exclude, în mod implicit, pe cea fundamentată pe eroare şi care, în contextul aprecierii majoritare a jurisprudenţei în materia naturii juridice a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, făcea inutilă menţionarea opţiunii instanţelor în alegerea termenului de prescripţie a răspunderii penale (termenul general sau cel special).

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 275/A pronunţată la data de 23.02.2023, în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi menţinerea Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi.

V. Prin încheierea din 17 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 275/A/23.02.2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpatul A.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

VI. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiat recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa care a rejudecat apelul subsecvent admiterii contestaţiei în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale în cazul inculpatului A. ulterior adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. (faptă din 30.08.2012).

În acest sens, Curtea de Apel Galaţi, a reţinut în considerentele hotărârii atacate că în cauză este aplicabil cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât contestatorul a fost condamnat în mod definitiv prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor relative la prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, a subliniat că din examinarea Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rezultă că instanţa a dezbătut şi analizat incidenţa în cauză a prescripţiei răspunderii penale, dar analiza s-a efectuat cu privire la termenul de prescripţie specială de 10 ani aplicabil în speţă, iar nu cu privire la termenul general de prescripţie, instanţa de apel neefectuând o analiză a prescripţiei răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, motiv pentru care, din perspectiva Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, această analiză se poate realiza pe calea prezentei contestaţii în anulare.

Prealabil analizei criticilor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere următoarele:

În cauză, în primul ciclu procesual, prin Decizia penală nr. 1220 din data de 22.11.2017 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, de apelatul-inculpat A. şi de partea civilă B.

S-a desfiinţat Sentinţa penală nr. 24/2017 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În al doilea ciclu procesual în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin apelul declarat, a invocat chestiunea prescripţiei răspunderii penale, iar instanţa de apel care a dispus rejudecarea cauzei, a analizat incidenţa acestui caz de încetare a procesului penal.

Şi în fine, în al treilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatul A. a solicitat instanţei de apel să verifice din nou chestiunea prescripţiei speciale a răspunderii penale care fusese analizată în primul ciclu procesual, iar prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, instanţa de apel a menţionat că această chestiune a fost deja tranşată prin decizia penală din primul ciclu procesual, Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi, şi a reluat motivarea acestei din urmă decizii penale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanţa supremă reţine că, în mod eronat, Curtea de Apel Galaţi a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, dispunând încetarea procesului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen.

În această ordine de idei reţine că o condiţie necesară pentru admiterea contestaţiei în anulare din perspectiva cazului de contestaţie în anulare invocat de persoana condamnată A., respectiv art. 426 lit. b) C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), este aceea a inexistenţei evaluării anterioare a instanţei de apel în ceea ce priveşte incidenţa cazului de încetare a procesului penal, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 10/2017, confirmată prin Decizia nr. 67 din 25.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În acest sens, prin Decizia nr. 10/29.03.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017) s-a stabilit că: în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal.

În dezvoltarea considerentelor acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a reţinut că prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată.

Mai mult, prin Decizia nr. 453 din 24 iunie 2020 (publicată în Monitorul Oficial al României din 7 decembrie 2020) şi Decizia nr. 120 din 15 martie 2022, (publicată în Monitorul Oficial nr. 715 din 15 iulie 2022), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale.

Ulterior, prin Decizia nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022) a fost confirmată interpretarea oferită prin Decizia nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curţi şi s-a stabilit că: instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Înalta Curte constată că instanţa care a judecat contestaţia în anulare a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022 ale Curţii Constituţionale, reţinând că în cauză nu s-au invocat chestiuni legate de prescripţia răspunderii penale prin prisma Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nici instanţa de apel, din oficiu, nu a examinat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal, în raport de decizia instanţei de contencios constituţional, fapt pentru care problema prescripţiei răspunderii penale se poate analiza pe calea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Or, din analiza considerentelor Deciziei nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, cu privire la care s-a formulat contestaţie în anulare, se constată că instanţa de control judiciar a analizat în apelul parchetului incidenţa prescripţiei răspunderii penale, realizând o examinare amănunţită a acestei instituţii, după cum urmează:

Problema prescripţiei speciale a răspunderii penale a fost tranşată prin Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020.

Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continuate . . . . . . . . . .de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Curtea reaminteşte că ultimul act de conduită imputat inculpatului prin rechizitoriu datează din 30.08.2012, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. x între acesta şi martorul C. Prin urmare, termenul de 10 ani al prescripţiei speciale s-ar împlini la 30.10.2022 (acesta fiind prelungit cu cele două luni cât ţara noastră s-a aflat în stare de urgenţă).

Dacă ne-am raporta la C. pen. din 1969, faţă de limitele mai mari de pedeapsă (3 - 15 ani), termenul de prescripţie este de 10 ani iar cel al prescripţiei speciale este de 15 ani.

Practic, instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare, cu nesocotirea Deciziei nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reanalizat şi a constatat incidenţa cazului de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenţia prescripţiei răspunderii penale), deşi instanţa de apel a examinat şi a dezbătut aplicabilitatea în cauză a acestui caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei care a soluţionat contestaţia în anulare, în sensul că analiza s-a efectuat cu privire la termenul de prescripţie specială de 10 ani aplicabil în speţă, iar nu cu privire la termenul general de prescripţie, instanţa de apel neefectuând o analiză a prescripţiei răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, Înalta Curte apreciază că o atare împrejurare nu echivalează cu lipsa analizei chestiunii ce priveşte prescripţia răspunderii penale.

Instanţa care soluţionează conflictul penal este obligată, prin raportare la disp. art. 396 alin. (1) şi (6) şi art. 103 alin. (2) C. proc. pen., să analizeze din oficiu incidenţa cazurilor de achitare sau de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) - j) C. proc. pen., aceasta chiar în lipsa unei cereri exprese a părţilor din proces, soluţia de condamnare dispunându-se doar atunci când se stabileşte că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială şi nu există niciun caz cu privire la care acţiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul limitelor prevăzute la alin. (1) (instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Ca atare, chiar dacă în considerentele deciziei din apel nu s-a menţionat explicit că a fost examinată chestiunea ce vizează prescripţia răspunderii penale din perspectiva împlinirii termenului general de prescripţie şi al incidenţei Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, aceasta nu înseamnă că o asemenea examinare nu a avut loc, dovadă în acest sens fiind pronunţarea unei soluţii de condamnare contestatorului din cauză.

Aşadar, Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de control judiciar care s-a pronunţat cu privire la apelurile soluţionate prin decizia ce a format obiectul contestaţiei în anulare, a analizat cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept în limitele prev. de art. 417 C. proc. pen., inclusiv sub aspectul incidenţei prescripţiei răspunderii penale.

Prin urmare, argumentele contestatorului referitoare la împlinirea termenului de prescripţie nu puteau fi primite, o nouă verificare a acestui aspect echivalând, practic, cu o critică a raţionamentului judiciar al instanţei cu prilejul soluţionării apelurilor şi determinând o reevaluare a fondului cauzei.

Ipoteza invocată în contestaţia în anulare putea fi incidentă doar în situaţia în care instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe cu privire la dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale invocate de către persoana condamnată ori dacă acestea nu ar fi fost invocate şi nici examinate din oficiu, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Referitor la susţinerile inculpatului, în sensul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, dar şi că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de formă şi fond, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în condiţiile în care, prin încheierea din data de 17 mai 2022, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 275/A din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Va casa decizia penală recurată şi, înlăturând greşita aplicare a legii, va menţine Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Va deduce din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Decizia nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, perioada executată de la 09.03.2022 până la 02.08.2022.

Va emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 275/A din data de 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Casează decizia penală recurată şi, înlăturând greşita aplicare a legii, menţine Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Deduce din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Decizia nr. 363/A/08.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, perioada executată de la 09.03.2022 până la 02.08.2022.

Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2023.

GGC - ED