Typicity of hazardous waste omission crime under abrogated waste regime

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 59 din data de 15 iunie 2022 a Judecătoriei Lieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 19800 RON, corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile amendă de 90 RON, dispusă prin Sentinţa penală nr. 41/2020 a Judecătoriei Lieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 902/2020 din data de 20.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea în data de 30.08.2017 a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv un spor de 1 lună închisoare, precum şi amenda penală în cuantum de 19800 RON, rezultând pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare, cu executare efectivă şi 19800 RON amendă penală.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca x, cu seria x, cal. 4,5 mm. - armă neletală supusă autorizării şi a muniţiei aferente, respectiv 393 de proiectile din metal şi 4 butelii marca x cu dioxid de carbon, bunuri depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Galaţi conform dovezii seria x nr. x din 08.04.2019.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea substanţelor periculoase, devenite deşeuri, respectiv x, bunuri aflate în custodia I.P.J. Galaţi - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 27.10.2020 s-a constatat legalitatea actului de sesizare al instanţei, respectiv a rechizitoriului nr. x din 31.08.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti şi a administrării probelor, precum şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Din examinarea întregului material probator de la dosar instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt, referitor la infracţiunea de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005:

La data de 21.02.2019, în baza mandatului de percheziţie nr. x/19.02.2019 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Lieşti, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la imobilul amplasat pe raza comuna Umbrăreşti, sat Umbrăreşti-Deal, judeţul Galaţi, unde inculpatul A. locuieşte fără forme legale. Cu această ocazie, în curtea imobilului în cauză, într-o magazie, au fost depistate mai multe recipiente cu substanţe periculoase destinate a fi folosite în agricultură, toate devenite deşeuri ca urmare a expirării termenului de valabilitate, respectiv: x.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, cu privire la substanţele expirate, inculpatul a declarat că acestea aparţin societăţii comerciale B. SRL şi că se angajează să ia legătura cu o firmă specializată în vederea luării măsurii de eliminare a acestora.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a declarat, cu privire la substanţele găsite la domiciliul său, că acestea au fost achiziţionate pentru societăţile comerciale al căror administrator este, B. şi C.. Acestea sunt scumpe şi le-a folosit aşa cum scrie în fişa lor, fără a afecta mediul.

Conform facturii nr. x/08.09.2016, B. SRL a achiziţionat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/20.03.2017 B. SRL a achiziţionat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/28.04.2012, C. SRL a achiziţionat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/31.10.2014 C. SRL a achiziţionat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/31.10.2014 C. SRL a achiziţionat următoarele produse: x.

Referitor la infracţiunea de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, instanţa a reţinut că, potrivit textului indicat anterior constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte: b) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în perioada septembrie 2013 - ianuarie 2019, nu a luat măsurile de eliminare totală a substanţelor periculoase, toate devenite deşeuri, respectiv x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Elementul material al infracţiunii constă în omisiunea de a lua măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri ca urmare a expirării termenului de valabilitate.

Această obligaţie a inculpatului rezultă din dispoziţiile legale mai sus enunţate şi era înscrisă în fişa cu datele de securitate a fiecărei substanţe. De exemplu, în cadrul fişei de securitate a substanţei numită x se arată că:

"În conformitate cu regulamentele naţionale sau, dacă este necesar, după consultarea autorităţilor competente, acest produs trebuie transportat la un centru autorizat de colectare a deşeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare."

Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale care se formează şi se dezvoltă în scopul realizării obligaţiei şi responsabilităţii de protecţie a mediului care incubă tuturor persoanelor, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a constatat că, din probele administrate, reiese că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul a susţinut că substanţele ridicate cu ocazia percheziţiei aparţineau unor societăţi comerciale, depunând în acest sens nişte facturi fiscale.

Instanţa de fond a reţinut că analiza corelată a înscrisurilor depuse nu a reuşit, în final, să contureze veridicitatea aserţiunilor inculpatului.

Astfel, din înscrisurile ataşate la dosar (extrase ONRC, proces-verbal percheziţie) rezultă că bunurile nu au fost găsite la sediile societăţilor comerciale, ci la un imobil în care locuieşte fără forme legale inculpatul. Societatea comercială B. SRL are asociat unic pe D., aceasta fiind şi administratorul societăţii, sediul societăţii fiind în comuna Iveşti, str. x, camera 2, judeţul Galaţi şi punctul de lucru în comuna Umbrăreşti, sat Umbrăreşti-Deal, judeţul Galaţi. C. SRL are ca asociat unic pe inculpatul A., acesta fiind şi administratorul societăţii, sediul societăţii fiind în comuna Umbrăreşti, sat Umbrăreşti-Deal, str. x, nr. 706/2, judeţul Galaţi, fără a avea alte puncte de lucru.

Bunurile au fost găsite într-un imobil aflat în construcţie în comuna Umbrăreşti, în apropierea SC E. SRL, folosit de inculpat. Or, potrivit art. 935 C. civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Aşa fiind, inculpatul avea şi obligaţia de a respecta prevederile legale privind eliminarea acestora substanţe. Acesta nu a făcut dovada prin facturile ataşate că bunurile ar fi aparţinut persoanelor juridice. Inculpatul nu a reuşit să răstoarne această prezumţie de proprietate cu înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, nefăcându-se dovada identităţii dintre produsele achiziţionate şi cele indicate în actul de inculpare.

În facturile ataşate se regăsesc menţionate doar câteva substanţe din cele menţionate în rechizitoriu, respectiv: x (presupus a fi achiziţionat de C. în 31.10.2014) şi x - expirat ianuarie 2018 (presuspus a fi cumpărat în 20 martie 2017 de B. SRL). Cu privire la substanţa x, instanţa de fond a constatat că în rechizitoriu se face referire la un recipient de 5 litri, substanţa achiziţionată de societatea comercială fiind în recipiente de 20 litri. În privinţa substanţei x, prima instanţă a reţinut că factura depusă face referire la un produs achiziţionat în 2014, în timp ce în rechizitoriu s-a menţionat că produsul este expirat din septembrie 2013, fiind astfel evident că nu poate fi vorba de acelaşi produs. Deopotrivă, s-a constatat că nu s-a făcut dovada identităţii nici între substanţa x menţionată în factură şi cea din rechizitoriu, fiind greu de presupus că societatea comercială a achiziţionat în 31 octombrie 2014 produse ce urmau să expire în noiembrie 2014.

Prima instanţa a reţinut că este neîntemeiată şi apărarea inculpatului, în sensul că organele de urmărire penală nu au administrat probe în dovedirea faptului că substanţele identificate ar fi periculoase prin simpla depăşire a termenului de valabilitate.

Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 defineşte noţiune de deşeu şi substanţă periculoasă astfel: punctul 19. deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; punctul 67. substanţa periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Articolul 24 stabileşte că activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii: a) să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase; b) să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare; c) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.

Potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 195/2005 îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.

Noţiunea de "deşeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor ca fiind orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia ori obligaţia să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deşeurile se regăseşte în Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 deşeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deşeuri agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăseşte înscris pe fişa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Aşadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, au devenit deşeuri, acesta având obligaţia să le elimine în condiţii de siguranţă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 59 din data de 15 iunie 2022 a Judecătoriei Lieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 penale, în termen legal, au declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti a criticat hotărârea primei sub aspectul modalităţii de rezolvare a situaţiei antecedentelor penale ale inculpatului. Astfel, deşi prima instanţă a procedat, în mod corespunzător conform art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., la contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa de 19800 RON (corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile amendă de 90 RON), dispusă prin Sentinţa penală nr. 41/2020 a Judecătoriei Lieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 902/2020 din data de 20.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, pentru săvârşirea, în data de 30.08.2017, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., a omis să deducă din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 1 lună închisoare şi 19800 RON amendă penală, ceea ce deja s-a executat, respectiv amenda penală în cuantum de 19.800 RON, corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile de 90 RON. La termenul de judecată din 05.12.2022, termen la care au avut loc dezbaterile în apel, procurorul a suplimentat motivele de apel, solicitând încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Apelantul inculpat a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi fost proprietarul acestor bunuri (deşeuri) şi, pe cale de consecinţă că avea obligaţia să le înlăture. În subsidiar, a solicitat modificarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere a executării acesteia, avându-se în vedere timpul scurs de la data săvârşirii infracţiunii, persoana sa, fiind integrat în societate, are vârsta de 50 ani, o familie cu doi copii în întreţinere şi un loc de muncă, având societăţi pe care le gestionează. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., a solicitat încetarea procesului penal, considerând că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Galaţi a constatat că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului A. şi a dat faptelor comise de acesta încadrările juridice corespunzătoare.

Cu privire la infracţiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, deşi inculpatul a negat săvârşirea faptei, susţinând că nu era proprietarul acelor deşeuri, ci substanţele ridicate cu ocazia percheziţiei aparţineau unor societăţi comerciale, Curtea de Apel Galaţi a constatat că din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială că, în perioada septembrie 2013 - ianuarie 2019, inculpatul A., deşi avea această obligaţie, nu a luat măsurile de eliminare totală a substanţelor periculoase, toate devenite deşeuri, respectiv x.

În acest sens au fost avute în vedere: procesul-verbal de percheziţie domiciliară - mandat de percheziţie nr. x, procesul-verbal de percheziţie domiciliară - mandat de percheziţie nr. x, planşă foto, proces-verbal de investigaţii, proces-verbal de verificare R.N.A.I., declaraţie inculpatului A., declaraţia dată în calitate de suspect de A., declaraţie martor.

Instanţa de apel a reţinut că susţinerile inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă fără echivoc că acesta nu a luat măsurile de eliminare totală a substanţelor periculoase, toate devenite deşeuri, deşi avea această obligaţie.

Din înscrisurile ataşate la dosar (extrase ONRC, proces-verbal percheziţie) a rezultat că bunurile nu au fost găsite la sediile societăţilor comerciale, ci la un imobil în care locuieşte fără forme legale inculpatul. Astfel, societatea comercială B. SRL are asociat unic pe D., aceasta fiind şi administratorul societăţii. Această societate are sediul comuna Iveşti, str. x, camera 2, judeţul Galaţi şi punct de lucru în comuna Umbrăreşti, sat Umbrăreşti-Deal, judeţul Galaţi. C. SRL are ca asociat unic pe inculpatul A., acesta fiind şi administratorul societăţii. Această societate are sediul în comuna Umbrăreşti, sat Umbrăreşti-Deal, judeţul Galaţi, fără a avea alte puncte de lucru.

Bunurile au fost găsite într-un imobil aflat în construcţie în comuna Umbrăreşti, în apropierea SC E. SRL, folosit de inculpat. Or, potrivit art. 935 C. civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Aşa fiind, inculpatul avea şi obligaţia de a respecta prevederile legale privind eliminarea acestor substanţe. Acesta nu a făcut dovada prin facturile ataşate că bunurile ar fi aparţinut persoanelor juridice, respectiv dovada identităţii dintre produsele achiziţionate şi cele indicate în actul de inculpare.

În facturile ataşate se regăsesc menţionate doar câteva substanţe din cele indicate în rechizitoriu, respectiv: x - expirat decembrie 2017 (presupus a fi achiziţionat de C. în 31.10.2014) şi x - expirat ianuarie 2018 (presuspus a fi cumpărat în 20 martie 2017 de B. SRL).

Cu privire la substanţa x, s-a constatat că în rechizitoriu se face referire la un recipient de 5 litri, substanţa achiziţionată de societatea comercială fiind în recipiente de 20 litri. În privinţa substanţei x s-a reţinut că factura depusă face referire la un produs achiziţionat în 2014, în timp ce în rechizitoriu s-a menţionat că produsul este expirat din septembrie 2013, fiind astfel evident că nu poate fi vorba de acelaşi produs. S-a constatat că nu s-a făcut dovada identităţii nici între substanţa x menţionată în factură şi cea din rechizitoriu, fiind greu de presupus că societatea comercială a achiziţionat în 31 octombrie 2014 produse ce urmau să expire în noiembrie 2014.

În altă ordine de idei, s-a reţinut că, din conţinutul textului care incriminează infracţiunea dedusă judecăţii, art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, nu rezultă că pentru angajarea răspunderii penale se impune ca şi condiţie esenţială să se dovedească că făptuitorul are calitatea de proprietar. Poate fi autor al infracţiunii şi o persoană care este un simplu posesor al bunurilor respective, dar asupra cărora are posibilitatea de a dispune în sensul obligaţiilor instituite de dispoziţiile legale în materie. Or, în cazul de faţă, substanţele în discuţie au fost descoperite cu ocazia percheziţiei, acestea au fost folosite de inculpat fie în legătură cu sediul social al societăţii la care are o anumită calitate, fie au fost găsite la o locaţie în care inculpatul a locuit. Chiar şi în cazul în care locaţiile erau sediul social al unor societăţi, nu este exclusă posibilitatea ca acele locaţii să fie folosite cu titlu de locuinţă, câtă vreme inculpatul avea legătură cu societăţile respective şi, totodată avea, în mod implicit capacitatea de a dispune măsurile necesare pentru eliminarea deşeurilor în discuţie. Pe de altă parte, inculpatul este o persoană care lucrează în domeniul agricol, foloseşte aceste substanţe şi cunoaşte foarte bine care este regimul juridic al acestora, astfel încât nici în plan subiectiv nu se poate invoca necunoaşterea dispoziţiilor legale care conduc la incriminarea faptei dedusă judecăţii.

Totodată, instanţa de apel a constatat că este neîntemeiată şi apărarea inculpatului, în sensul că organele de urmărire penală nu au administrat probe în dovedirea faptului că substanţele identificate ar fi periculoase prin simpla depăşire a termenului de valabilitate.

Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 defineşte noţiunea de deşeu şi substanţă periculoasă astfel: punctul 19. deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; punctul 67. substanţa periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Art. 24 stabileşte că activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii: a) să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase; b) să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice iu vigoare; c) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.

Potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 195/2005, îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.

Noţiunea de "deşeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deşeurilor ca fiind orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia ori obligaţia să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deşeurile se regăseşte în Hotărârea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002, deşeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deşeurile agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăseşte înscris pe fişa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Aşadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, au devenit deşeuri, acesta având obligaţia de a le elimina în condiţii de siguranţă.

Curtea de Apel Galaţi a constatat, astfel, că fapta dedusă judecăţii în sarcina inculpatului A. există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Fapta astfel comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Curtea de Apel Galaţi a considerat că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectând dispoziţiile art. 74 C. pen., pedeapsa fiind judicios stabilită, sub aspectul cuantumul acesteia.

Relativ la cele ce precedă, prin Decizia penală nr. 18/A din 10.01.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti şi de inculpatul A., a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 59 din 15.06.2022 pronunţată de Judecătoria Lieşti în Dosarul nr. x/2020 şi, în rejudecare, au fost înlăturate dispoziţiile privind soluţionarea acţiunii penale.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10.01.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 13 februarie 2023 (dată e-mail), iar la data de 20 martie 2023 (dată e-mail) au fost transmise noi motive de recurs în casaţie (cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen..).

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat A. a arătat că, potrivit art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, constituie infracţiune neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri. Aşadar, elementul material al infracţiunii constă într-o inacţiune, respectiv neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri.

Din aceasta perspectivă, pentru existenţa infracţiunii, trebuie să se verifice mai multe elemente. În primul rând, dacă inculpatul are în sfera sa de răspundere obligaţii din categoria gestionării deşeurilor în general, respectiv, a operaţiunii de eliminare a acestora, în special; în al doilea rând, dacă substanţele deţinute de inculpat se încadrează în categoria celor menţionate de către legiuitor, respectiv deşeuri; în al treilea rând, dacă inculpatul este deţinător de deşeuri, în sensul legii.

Cu privire la subiectul activ calificat pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv persoana cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor, recurentul a făcut referire la legislaţia incidentă în speţă, respectiv Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021, privind regimul deşeurilor, respectiv la Anexa nr. 1, pct. 16, 17, 19 şi 39 (unde sunt definiţi anumiţi termeni - pct. 16 - deţinător de deşeuri; pct. 17 - eliminare de deşeuri; pct. 19 - gestionarea deşeurilor; pct. 39 - operator economic) şi la Anexa nr. 7 (care evidenţiază operaţiunile de eliminare a deşeurilor, operaţiuni care erau prevăzute şi în legislaţia anterioară, respectiv Legea nr. 426/2001, Anexa I E, act normativ abrogat prin art. 68 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, act normativ abrogat, la rândul său, de Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021), la art. 2 din H.G. nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase şi a susţinut că H.G. nr. 856/2002 cuprinde Anexa 1, capitolul 3 din care rezultă că activităţile de eliminare a deşeurilor reprezintă apanajul exclusiv al agenţilor economici specializaţi.

Aşadar, având în vedere actele normative indicate anterior, respectiv pct. 19 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 92/2021, care defineşte gestionarea deşeurilor ca fiind o activitate complexă care înglobează şi activitatea de eliminare, coroborat cu pct. 39 care califică subiectul de drept care poate efectua operaţiuni de eliminare a deşeurilor, respectiv persoană fizică autorizată sau juridică, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care în cadrul activităţii sale profesionale desfăşoară una sau mai multe activităţi în domeniul gestionării deşeurilor, raportat la faptul că în O.U.G. nr. 195/2005 nu se regăsesc obligaţii ale persoanelor fizice cu privire la eliminarea deşeurilor agrochimice, recurentul a susţinut că fapta prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 nu poate fi săvârşită de o persoană fizică, nefiind prevăzută de lege în această modalitate.

La capitolul V, denumit Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor, art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, sunt reglementate obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de protecţia plantelor, niciuna dintre acestea nefăcând referire la operaţiunea de eliminare a deşeurilor agrochimice.

Chiar dacă legiuitorul, în cuprinsul art. 28 din O.U.G. nr. 195/2005, făcea trimitere la persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase, enumerând obligaţiile pe care le au, printre care şi eliminarea deşeurilor, recurentul a susţinut că noua legislaţie în materia deşeurilor, respectiv Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021, prevede că operaţiunile de eliminare a deşeurilor pot fi realizate doar de către operatori economici specializaţi. De altfel, ca şi în vechea reglementare, legiuitorul a avut aceeaşi intenţie de legiferare, ţinând cont de prevederile H.G. nr. 856/2002 cu privire la aspectele redate anterior.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu a observat noua reglementare în materia deşeurilor, respectiv Ordonanţa de urgentă nr. 92/2021, acest act normativ putând constitui legea penală mai favorabilă.

Recurentul a susţinut că cele reţinute de instanţă, în sensul că fapta de a omite transportarea la un centru autorizat de colectare a deşeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare substanţele indicate este aceeaşi cu fapta prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 reprezintă o greşeală de interpretare a normelor de drept material.

În concluzie, recurentul a apreciat că a fost cercetat pentru fapta de a nu transporta la un centru autorizat de colectare a deşeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare substanţele fitosanitare şi a fost condamnat pentru fapta de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, din această perspectivă fiind evident ca fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la calitatea de deşeu a substanţelor pretins deţinute, recurentul a solicitat să fie avute în vedere dispoziţiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, care prevăd că, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, cu modificările ulterioare. Deopotrivă, s-a învederat că art. 71 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021 prevede că, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, se abrogă Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 61, care rămâne în vigoare încă 30 de zile de la data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, având în vedere că actul normativ, care stabilea că simpla expirare a termenului de valabilitate a termenului de garanţie a substanţelor chimice fitosanitare transformă respectiva substanţă în deşeu, nu mai era în vigoare la data condamnării inculpatului, iar acest aspect a reprezentat fundamentul condamnării definitive, recurentul a apreciat că, din această perspectivă, hotărârea este nelegală.

Mai mult decât atât, s-a învederat că art. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021 face referire la încetarea statutului de deşeu, care prevede că anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit definiţiei prevăzute la pct. 10 din Anexa nr. 1, în cazul în care au fost supuse unei operaţiuni de reciclare sau altei operaţiuni de valorificare prevăzute în Anexa nr. 3, dacă respectă cumulativ următoarele condiţii: a) substanţa sau obiectul urmează să fie utilizat în scopuri specifice; b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză; c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor; d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

Fata de aceste aspecte, având în vedere că nici instanţa de fond, nici cea de control judiciar nu au stabilit dincolo de orice dubiu ca substanţele fitosanitare sunt deşeuri, prin raportare la actele normative în vigoare, recurentul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii nici cu privire la acest element.

Referitor la calitatea de deţinător de deşeuri, respectiv persoana care se află în posesia acestora, recurentul a susţinut că instanţa de fond şi cea de control judiciar nu au făcut dovada dincolo de orice dubiu că se afla în posesia substanţelor respective, el susţinând în mod repetat ca acestea nu îi aparţin. Cu toate acestea, uzitând de prezumţii şi fapte notorii, instanţa a stabilit că imobilul este folosit de către el, chiar dacă nu are domiciliul acolo, fără să existe vreo dovadă în acest sens. Recurentul a apreciat că, şi din această perspectivă, fapta sa nu este prevăzută de legea penală, fiind un terţ fără nicio o obligaţie legală prin raportare la norma penală prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., pentru presupusa săvârşire a infracţiunii prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 16 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că Decizia nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori (Dosarul nr. x/2020) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.. (titularul cererii de recurs în casaţie este inculpatul A., iar prin decizia recurată, printre altele, a fost admis apelul declarat de acesta).

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la formularea cererii în termenul prevăzut de lege, s-a constatat că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată inculpatului A. la locul de deţinere (Penitenciarul Galaţi), la data de 17 februarie 2023, iar inculpatul a declarat recurs în casaţie la data de 13 februarie 2023 (dată e-mail), iar la 20 martie 2023 (dată e-mail) a transmis noi motive de recurs în casaţie, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a apreciat că sunt îndeplinite şi cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului (cu indicarea locului de deţinere - Penitenciarul Galaţi, precum şi a domiciliului procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură), hotărârea care se atacă, iar cererea a fost semnată de persoana care a exercitat calea extraordinară de atac (prin avocat F., cu împuternicire avocaţială seria x, dosar Î.C.C.J). Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Instanţa a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său ori modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs, în esenţă, inculpatul A. a susţinut că pentru existenţa infracţiunii de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv inculpatul să aibă în sfera sa de răspundere obligaţii din categoria gestionării deşeurilor în general, respectiv, a operaţiunii de eliminare a acestora, în special, substanţele deţinute să se încadreze în categoria celor menţionate de legiuitor, respectiv deşeuri, inculpatul să fie deţinător de deşeuri, în sensul legii, condiţii care nu ar fi îndeplinite în cauză.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., sub aspectul chestiunilor de drept invocate de recurent, urmând ca analiza argumentelor aduse în susţinerea acestor critici să fie realizată strict în raport cu situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în hotărârea atacată, fără a se putea proceda la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă ori la reaprecierea materialului probator.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Înalta Curte constată că una dintre criticile formulate de recurent a fost aceea că, pentru existenţa infracţiunii de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, este necesar ca substanţele deţinute de inculpat să se încadreze în categoria "deşeuri".

Sub acest aspect, se observă că instanţa de apel a reţinut următoarele "Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 defineşte noţiunea de deşeu şi substanţă periculoasă astfel: punctul 19. deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; punctul 67. substanţa periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Articolul 24 stabileşte că activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;

b) să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice iu vigoare;

c) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.

Potrivit articolului 34 din O.U.G. nr. 195/2005 îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifica în domeniul chimicalelor.

Noţiunea de "deşeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deşeurilor ca fiind orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia ori obligaţia să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deşeurile se regăseşte în Hotărârea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002 deşeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deşeuri agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăseşte înscris pe fişa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Aşadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, au devenit deşeuri, acesta având obligaţia de a le elimina în condiţii de siguranţă." .

După cum se observă, instanţa de apel a avut în vedere noţiunea de "deşeu" astfel cum este definită în anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000 cu referire la anexa nr. 1 B, însă acest act normativ era abrogat la data săvârşirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (infracţiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005). Astfel, potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 211/2011, "(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare". Deopotrivă, potrivit art. 71 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2021, "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: a) Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 61, care rămâne în vigoare încă 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I; (...)". În plus, trebuie subliniat că noua reglementare privind regimul deşeurilor nu a preluat definiţia noţiunii de "deşeu" în aceeaşi formă în care era prevăzută în Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel nu permite o analiză a corespondenţei dintre situaţia de fapt stabilită în sarcina inculpatului şi dispoziţia legală avută în vedere cu privire la noţiunea de "deşeu", Curtea de Apel Galaţi având în vedere un act normativ abrogat (Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000) la data săvârşirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (infracţiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005).

În aceste circumstanţe, instanţa nu poate verifica în ce măsură acţiunile sau inacţiunile inculpatului A. corespund sau nu ilicitului penal, fiind practic în imposibilitate de a face o analiză a cauzei prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Drept urmare, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. la Curtea de Apel Galaţi, doar sub aspectul soluţiei de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, va casa, în parte, decizia penală recurată sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 şi, în aceste limite, va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 59 din 15 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Lieşti în Dosar nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, doar sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Casează, în parte, decizia penală recurată sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 şi, în aceste limite, trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 59 din 15 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Lieşti în Dosar nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 doar sub aspectul sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2023.

GGC - ED