Statute of limitations in corruption cases: substantive nature of prescription bars retroactive interruption by procedural acts

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpaţii A., B. şi C., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 33 din data de 17 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosar nr. x/2016, prima instanţă, în baza 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii abuz în serviciu - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. din 1968, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1968 şi cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatei, pe durata prevăzută de acest articol.

În baza art. 5 C. pen. coroborat cu art. 81 alin. (1) şi (2) şi art. 82 alin. (2) din C. pen. din 1968, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, termen care se compune din durata pedepsei (1 an) la care se adaugă un interval de timp fix, de 2 ani.

În baza art. 5 C. pen., i-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1968 privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 5 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A dedus perioada reţinerii pentru inculpata C., din data de 15 decembrie 2015 până la data de 16 decembrie 2015.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. din 1968, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1968 şi cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., două acte materiale, cu art. 33 lit. b) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1968 şi cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. coroborat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa închisorii cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 5 C. pen. coroborat cu art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 82 alin. (2) din C. pen. din 1968, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, termen care se compune din durata pedepsei (1 an), la care se adaugă un interval fix, de timp de 2 ani.

În baza art. 5 C. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1968 privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 5 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., prima instanţă a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. din 1968, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatei, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 alin. (1) vechiul C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1968, art. 33 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatei, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata, B. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., două acte materiale şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. 1968, art. 33 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. coroborat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatei, în pedeapsa închisorii cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatei, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b), C. pen.

În baza art. 5 C. pen. coroborat cu art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 82 alin. (2) C. pen. din 1968, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani - termen care se compune din durata pedepsei (1 an) la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

În baza art. 5 C. pen., i-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1968 privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 5 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş şi inculpaţii C., B., A. şi D.

Prin Decizia nr. 55/A din 27 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş şi de inculpaţii C., A., B. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 17 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

În baza 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. f) C. proc. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor:

- C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.

- B. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.,

Curtea de Apel Târgu Mureş, analizând situaţia inculpatei C., a reţinut că acesteia i se impută săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 4 septembrie 2012.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. S-a reţinut şi art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, potrivit căruia "Pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă."

De asemenea, conform art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a apreciat de instanţa de apel că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 3 noiembrie 2020.

În continuare, analizând situaţia inculpatului A., curtea de apel a reţinut că acestuia i se impută săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 4 septembrie 2012.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani.

Au fost avute în vedere şi prevederile art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, potrivit căruia "Pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă."

De asemenea, conform art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a considerat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 3 noiembrie 2020.

S-a mai reţinut că inculpatului A. i se impută săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 29 august 2012.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 28 august 2017.

Instanţa de apel, analizând situaţia inculpatei B., a reţinut că acesteia i se impută săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 4 septembrie 2012.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani.

Au fost avute în vedere şi prevederile şi art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, potrivit căruia "Pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă."

De asemenea, conform art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 3 noiembrie 2020.

De asemenea, acesteia i se impută săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 28 august 2012. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani.

Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 27 august 2017.

Totodată, s-a mai reţinut că inculpatei B. i se impută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 24 ianuarie 2013.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. Ţinând seama de dispoziţiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 23 ianuarie 2018.

Cu privire la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., inculpata nu a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C. proc. pen.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 27 ianuarie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.

Data până la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 27 februarie, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 7 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, prin procuror şef-serviciu, prin adresa nr. x/2023, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., parchetul a criticat hotărârea atacată din perspectiva faptului că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penală faţă de inculpaţii C., B. şi A. pentru infracţiunile deduse judecăţii, motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

S-a considerat de către parchet că instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

În consecinţă, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracţiunea ce face obiectul cauzei face parte din categoria infracţiunilor de corupţie, s-a apreciat că instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor.

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii de către apărătorul ales al inculpaţilor A. şi B.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6 decembrie 2022.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită, iar la data de 12 ianuarie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 11 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş, împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 9 mai 2023, cu citarea intimaţilor-inculpaţi C., B. şi A. şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi.

Înalta Curte a constatat că cererea îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 55/A din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac şi organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, care este, de asemenea, promovată în termen legal. De asemenea, s-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş, acesta invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu argumentarea că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penală faţă de inculpaţii C. (abuz în serviciu prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.), B. (complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.) şi A. (complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen.), motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale

În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A., B. şi C., în raport de deciziile instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanţa de recurs în casaţie va evalua problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:

"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (parag. 72); în consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (parag. 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (parag. 74); aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate (parag. 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, cu privire la inculpata C. reţine că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost săvârşită la data de 4 septembrie 2012, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. Cu privire la inculpatul A., se reţine că infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost săvârşită la data de 4 septembrie 2012. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. Cu privire la inculpata B., se reţine că infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost săvârşită la data de 4 septembrie 2012. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 7 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani.

Potrivit art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, potrivit căruia "Pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă." Potrivit art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 3 noiembrie 2020.

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 29 august 2012. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. Ţinând seama de dispoziţiile arătate, termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 28 august 2017.

În sarcina inculpatei B. s-a reţinut şi infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 28 august 2012. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. Ţinând seama de dispoziţiile arătate, termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 27 august 2017.

Totodată, inculpatei B. i se impută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din 24 ianuarie 2013. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. Ţinând seama de dispoziţiile arătate, termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 23 ianuarie 2018.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Târgu Mureş, admiţând, apelurile formulate de inculpaţi, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. f) C. proc. pen., ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen., făcând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Totodată, Parchetul a mai considerat că dacă s-ar accepta că de la publicarea Deciziei nr. 358/2022 nu a operat niciun act de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale s-ar crea un risc sistemic de impunitate pentru infracţiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale UE sau de corupţie în general, invocând cauza CJUE "Taricco 1".

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut în jurisprudenţa sa semnificaţia calificării în dreptul intern al statelor membre a anumitor instituţii juridice şi a eficienţei standardelor de protecţie consacrate de dreptul naţional. Curtea a arătat că principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor prevăzut de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare precum dreptul garantat prin CEDO. Curtea a arătat însă că statele membre au libertatea să prevadă în ordinea juridică proprie că regimul prescripţiei răspunderii penale ţine, asemenea normelor privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor, de dreptul penal material şi este, ca atare, supus, la fel ca aceste din urmă norme, principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor. De asemenea, autorităţile şi instanţele naţionale sunt libere să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, cu condiţia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii.

Standardul naţional de protecţie circumscris exigenţelor ce derivă din principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei este superior celui consacrat prin jurisprudenţa CEDO, incluzând în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării şi normele în materia prescripţiei răspunderii penale.

Consecinţa includerii în dreptul naţional a normelor în materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării rezidă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă şi neretroactivă.

În Cauza C42/17 ("Taricco 2"), CJUE a reţinut că "principiul neretroactivităţii legii penale se opune în special ca o instanţă să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancţioneze penal un comportament care nu este interzis de o normă naţională adoptată înainte de săvârşirea infracţiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri". Prin aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a nu aplica dispoziţiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripţiei (obligaţie stabilită anterior de Curte în "Taricco 1") se aduce atingere principiului legalităţii incriminării, astfel încât "acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziţii, sancţiuni pe care, după toate probabilităţile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziţii ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menţionate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii" (parag. 60). Curtea a arătat că "Dacă instanţa naţională ar fi astfel determinată să considere că obligaţia de a lăsa neaplicate dispoziţiile în cauză ale C. pen. se loveşte de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, ea nu ar trebui să se conformeze acestei obligaţii, iar aceasta chiar dacă respectarea obligaţiei respective ar permite îndreptarea unei situaţii naţionale incompatibile cu dreptul Uniunii" (parag. 61).

Astfel fiind, susţinerea procurorului în sensul aplicabilităţii cauzei "Taricco 1" nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs în casaţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpaţii A., B. şi C.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi B. şi A., în sumă de câte 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpaţii A., B. şi C.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi B. şi A. în sumă de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 iunie 2023.

GGC - ED