Penalties for attempted rape reduced to statutory maximum in cassation for exceeding legal limits

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 217 din 07.11.2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ a fost condamnat inculpatul A., aflat în prezent în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) din C. proc. pen. şi la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 285 alin. (3), lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) din C. pen. şi art. 39, alin. (1) lit. b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse aplicate), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 14 luni închisoare.

În temeiul art. 399, alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 202 şi art. 208 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă luată faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 25/AP din 06.07.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. pedeapsa executată prin reţinerea de 24 de ore din data de 05.07.2022 până la data de 06.07.2022 şi a arestului preventiv din data de 06.07.2022 până la zi.

În baza art. 66 alin. (1), lit. a), b), d) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de 3 ani în condiţiile prevăzute de art. 68 al 1 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, sens în care i s-a adus la cunoştinţă acestuia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.

În temeiul art. 25, alin. (1), art. 397 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 5000 euro echivalent în RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 2240 RON, daune materiale.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Biroul de Avocaţi Neamţ pentru avocat C. (delegaţie nr. x) a sumei de 627 de RON, reprezentând onorariu asistenţă juridică din oficiu pentru inculpat în procedura camerei preliminare.

În temeiul art. 276, alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 274, alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 de RON cheltuieli judiciare.

II. Prin Decizia penală nr. 215 din data de 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 415 din C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul-inculpat A.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ şi apelul declarat de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 217 din 07.11.2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ în Dosarul nr. x/2022.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală amintită, în ceea ce priveşte latura penală, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, pe fond:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. n) şi o) (dreptul de a comunica cu victima B. sau membrii familiei acesteia, dreptul de a se apropia la o distanţă 100 metri de locuinţa sa situată pe str. x sau locul unde victima desfăşoară activităţi sociale, respectiv locul de muncă Tg Neamţ);

În temeiul art. 66 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 233 din C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) din C. proc. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A. cu titlu pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. h) (dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme);

În temeiul art. 66 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 285 alin. (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură pen. de la 6 luni închisoare, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate).

S-a menţionat că totalul pedeapsei de executat este de 5 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), o) şi art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., i s-a interzice inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. sau membrii familiei acesteia şi dreptul de a se apropia la o distanţă de 100 de metri de locuinţa sa situată pe str. x sau locul unde victima desfăşoară activităţi sociale, respectiv locul de muncă Tg Neamţ, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi alin. (5) din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), o) din C. pen., i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, al dreptului de a comunica cu victima B. sau membrii familiei acesteia şi al dreptului de a se apropia la o distanţă de 100 m de locuinţa sa situată pe str. x, sau locul unde victima desfăşoară activităţi sociale, respectiv locul de muncă Tg Neamţ, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, ce nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsă, arestul preventiv de la 07.11.2022 la zi.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a constat că, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de apelantul inculpat A. o corectă încadrare juridică, dar a stabilit pedepse prea blânde, individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârşite, cu arătarea timpului şi locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi a arătat temeiurile de drept care justifică soluţia dată în cauză.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat pe deplin vinovăţia inculpatului A., pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.

De altfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) raportat ala art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar nu a mai analizat situaţia de fapt, care, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost corect reţinută de instanţa de fond.

Hotărârea este nelegală în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., precum şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., direct după stabilirea pedepsei rezultante a închisorii.

Având în vedere prevederile legale aplicabile în cauză:

- art. 218 alin. (1) din C. pen. (se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi);

- art. 233 din C. pen. (se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi);

- art. 67 alin. (2) din C. pen. (aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită);

- art. 65 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară);

- art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. (dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, în caz de concurs de infracţiuni se aplică cea mai grea dintre acestea);

- art. 45 alin. (5) din C. pen. (dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1) - (3),

Curtea a constatat că, în mod nelegal, prima instanţă a aplicat direct pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie, astfel că sub acest aspect s-a admis apelul Parchetului şi s-a dispus aplicarea pe lângă fiecare pedeapsă stabilită pentru fiecare faptă în parte, urmând a se proceda la contopirea acestora mai apoi.

Cu privire la motivul de apel de netemeinicie, invocat atât de Parchet cât şi de partea vătămată s-a considerat că este întemeiat.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Curtea a subliniat că faptele comise de către inculpatul apelant denotă o periculozitate socială ridicată, în raport cu activitatea infracţională concretă a acestuia, astfel încât scopul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia într-un loc de detenţie.

Sub aspectul duratei pedepselor aplicate în speţă de faţă, Curtea a constatat că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 74 din C. pen. şi nu s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire.

Astfel, la data de 05.07.2022, în jurul orei 09:30, persoana vătămată B., se deplasa pe terenul pe care îl parcurgea în mod constant de câteva ori pe săptămână şi ajungând în zona din apropierea cimitirului evreiesc din oraşul Târgu Neamţ, inculpatul A. i-a ieşit în faţă şi i-a cerut să întreţină relaţii sexuale. După ce persoana vătămată l-a refuzat categoric, inculpatul, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă şi apoi în zona ochiului stâng şi la tâmplă. A căzut la pământ după prima lovitură şi el s-a aruncat peste ea, a început să tragă de obiectele de îmbrăcăminte şi i-a rupt lenjeria intimă. A încercat să-l îndepărteze, muşcându-l şi lovindu-l în zona genitală şi apoi a scos din buzunarul de la spate telefonul mobil pentru a suna la 112, dar inculpatul a trântit-o din nou la pământ şi i-a luat telefonul din mână în timp ce o lovea.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. x din 05.07.2022 al SML Neamţ, a rezultat că B. prezintă echimoze şi escoriaţii care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri şi suprafeţe dure, precum şi prin muşcare şi pot data din 05.07.2022, leziuni ce necesitau un număr de 5 - 6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în condiţiile unei evoluţii favorabile.

La acea data, 05.07.2022, inculpatul A., se afla în arest la domiciliu, măsură preventive dispusă prin încheierea nr. 13/17.04.2022, data de Judecătoria Târgu Neamţ în Dosarul nr. x/2022, acesta părăsind imobilul din oraşul Târgu Neamţ, str. x, jud. Neamţ fără încuviinţarea instanţei.

Infracţiunea de viol nu s-a consumat, rămânând în faza tentativei doar ca urmare a împotrivirii exercitate de persoana vătămată, a eforturilor depuse de aceasta de a se salva. Mai mult decât atât, inculpatul a încălcat măsura arestului la domiciliu sub imperiul căreia se afla într-un alt dosar unde era cercetat pentru o presupusă tâlhărie şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să săvârşească alte fapte penale de aceeaşi natură şi chiar mai grave.

În raport cu toate aceste circumstanţe reale de comitere a faptelor aşa cum au fost descrise detaliat în partea expozitivă a sentinţei apelate, cu cele adăugate anterior şi având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, dispreţul total al acestuia faţă de normele legale şi perseverenţa infracţională, Curtea a apreciat că cuantumul pedepselor de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evadare, nu a fost judicios stabilit, majorarea acestui cuantum impunându-se în cauză, astfel cum au solicitat apelanţii prin cele două apeluri.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 215 din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24.04.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 mai 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea a fost întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău apreciind Decizia penală nr. 215/10.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău ca fiind nelegală, întrucât pedeapsa aplicată de către instanţa de control judiciar pentru infracţiunea de tentativă de viol prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., depăşeşte maximul special prevăzut de lege.

Infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani. Prin reducerea acestor limite cu jumătate (conform disp. art. 33 alin. (2) din C. pen.), apoi cu o treime (conform disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), limitele speciale de pedeapsă sunt de 1 an şi 8 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de apel este nelegală, întrucât depăşeşte maximul special prevăzut de lege, de 3 ani şi 4 luni închisoare.

IV. Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 215 din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În motivarea recursului în casaţie declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a apreciat Decizia penală nr. 215/10.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău ca fiind nelegală, întrucât pedeapsa aplicată de către instanţa de control judiciar pentru infracţiunea de tentativă de viol prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., depăşeşte maximul special prevăzut de lege.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 79 din C. pen.: alin. (1) Când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Potrivit art. 218 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de viol se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Astfel, fiind reţinute dispoziţiile art. 32 alin. (1) din C. pen., limitele de lege prevăzute pentru infracţiunea consumată se reduc la jumătate, respectiv, în cauză, vor fi cuprinse între 2 ani 6 luni şi 5 ani, apoi reduse cu o treime conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele speciale vor fi cuprinse între 1 an 8 luni şi 3 ani 4 luni închisoare.

Prin urmare, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. este nelegală, întrucât depăşeşte maximul special prevăzut de lege, de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 215 din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi va înlătură greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând, în aceste limite, va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată intimatului inculpat A. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 233 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 285 alin. (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate intimatului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va contopi pedepsele stabilite şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare la care va adăuga un spor de 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate), în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Va deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani şi 8 luni închisoare perioada arestului preventiv de la 07.11.2022 la zi.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de parchet rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 215 din 10 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi înlătură greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând, în aceste limite, descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată intimatului inculpat A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 233 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 285 alin. (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate intimatului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 32 din C. pen., raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate), în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenţie, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani şi 8 luni închisoare perioada arestului preventiv de la 07.11.2022 la zi.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2023.

GGC - ED