Illegal application of post-sentencing recidivism following decriminalization of prior offense

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 251 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acceptare a operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, în data de 04.01.2017.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), din) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în perioada 2016/2017.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), din) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 definitivă prin Decizia penală nr. 4999/30.06.2016 a Curţii de Apel Oradea (1 an închisoare) şi Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 a Judecătoriei Craiova definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 a Curţii de Apel Craiova (2 ani; 10 luni).

S-au repus pedepsele în individualitatea lor: 1 an, 2 ani, 10 luni.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 6 luni, 1 an, 2 ani, 10 luni), stabilind pedeapsa rezultantă de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-au adăugat 463 de zile, reprezentând restul rămas neexecutat din Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

S-a stabilit pedeapsă finală de executat: 6 ani şi 18 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a), alin. (5) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi k) din C. pen. pe o durată de 3 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi k) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din durata pedepsei perioadele executate anterior, respectiv 14.01.2014 - 05.12.2016, 05.07.2019 - 12.03.2020.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1300 RON.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în care este inclusă suma de 1000 RON, pentru faza de urmărire penală.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău şi inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 6/12.01.2022 pronunţată de Tribunalul Buzău, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 18 zile închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., aşa cum a fost interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de acceptare a operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, prevăzută de art. 251 alin. (2) din C. pen., faptă din data de 04.01.2017, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că infracţiunea de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., faptă din perioada 2016 - 2017, este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 din C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (6) din C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, şi cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 10 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa principală rezultantă fiind de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită anterior restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul A. având de executat, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 4 luni şi 463 de zile închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din durata pedepsei principale perioadele executate anterior, respectiv de la data de 14.01.2014 la data de 05.12.2016 şi de la data de 05.07.2019 la data de 12.03.2020.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În esenţă, s-a reţinut, că inculpatul A., în data de 09.12.2016, la solicitarea lui B., şi-a deschis cont bancar la C. SA, a obţinut card bancar şi acces la aplicaţia de internet banking pe care le-a pus ulterior la dispoziţia acestuia, cardul său, aferent contului bancar deschis şi datele fiind predate membrilor grupului infracţional organizat format din D., E., F., B., grup specializat în comiterea de infracţiuni informatice constând în clonarea paginilor electronice aparţinând mai multor unităţi bancare din străinătate, fraudarea aplicaţiilor de internet banking aparţinând mai multor cetăţeni străini şi generarea neautorizată din conturile bancare ale acestora, prin sistemul G., de transferuri de numerar, acceptând efectuarea pe contul său, de transferuri de numerar, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, prin intermediul contului şi cardului al căror titular era inculpatul, iar la data de 04.01.2017, după ce pe contul sau bancar a fost transferată la data de 03.01.2017 de gruparea infracţională suma de 3.200 de euro (14.371 RON), cu cod x (expeditor H.), în lipsa cardului bancar predat membrilor grupului infracţional organizat, suspectul a retras de la ghişee ale unităţii bancare C. SA, în două rânduri, la data de 04.01.2017, sumele de 600 RON şi respectiv 700 RON.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentare, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele stabilite prin lege, având în vedere că instanţa de apel, în mod nelegal, a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, adăugând la pedeapsa stabilită de 4 ani şi 4 luni închisoare, restul de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

A solicitat să se aibă în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 534 pronunţată la data de 26.07.2022 de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare (depusă la dosarul cauzei în etapa cercetărilor judecătoreşti din apel), s-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 595 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen. rap. la decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că infracţiunea de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, este dezincriminată.

Prin aceeaşi hotărâre, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a constatat încetate orice consecinţe penale ce decurg din dispoziţiile Sentinţei penale nr. 580/30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, ceea ce înseamnă inclusiv imposibilitatea reţinerii ca prim termen a recidivei postcondamnatorii a pedepsei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014

Pentru aceste motive, apărarea inculpatului a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a hotărârii atacate şi, în rejudecare pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se înlăture greşita aplicare a legii, în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reţinute de instanţa de apel şi a sporului de pedeapsă de 463 zile reţinut şi aplicat în mod vădit nelegal, având în vedere dezincriminarea infracţiunii ce formează obiectul dosarului penal x/2014 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Deopotrivă, apărarea a apreciat că se poate dispune suspendarea executării hotărârii recurate şi punerea de îndată în libertate a condamnatului până la momentul soluţionării fondului cu stabilirea unor obligaţii prevăzut de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. pentru a asigura buna desfăşurare a procedurilor judiciare, dar şi pentru a oferi garanţii suficiente instanţei de judecată că în cazul punerii în libertate, acesta nu se va sustrage de la executarea pedepsei.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 martie 2023, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 25 aprilie 2023, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din 25 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penal, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători.

S-a acordat termen la data de 23 mai 2023, cu citarea inculpatului A. şi asigurarea apărării. S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat A.

Procedând la verificarea îndeplinirii, în cazul cererii de recurs pendinte, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat că decizia recurată - Decizia nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că aspectele vizând nelegalitatea pedepsei aplicate se circumscriu, formal, cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Procedând la evaluarea cererii de suspendare a executării deciziei recurate formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, a constatat ca fiind neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 441 din C. proc. pen. În absenţa unor criterii legale de apreciere asupra oportunităţii suspendării executării hotărârii recurate, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a apreciat că o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casaţie şi caracterului excepţional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport de motivele invocate de inculpat în argumentarea recursului în casaţie şi de posibilele soluţii pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potenţialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri definitive criticate ca fiind nelegală. În speţă, s-a reţinut că recurentul inculpat A. nu a motivat cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, situaţie în care, procedând la evaluarea acesteia exclusiv prin raportare la aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie şi datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat că, în contextul admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a posibilelor soluţii pe fondul acesteia, în cauză nu se decelează aspecte apte să releve necesitatea dispunerii unei măsuri excepţionale ca cea prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - 444 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.

Aşadar, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate motivele formulate de recurentul inculpat A. având în vedere următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 251 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 definitivă prin Decizia penală nr. 4999/30.06.2016 a Curţii de Apel Oradea (1 an închisoare) şi Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 a Judecătoriei Craiova definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 a Curţii de Apel Craiova (2 ani; 10 luni).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 6 luni, 1 an, 2 ani, 10 luni), stabilind pedeapsa rezultantă de 4 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare. În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., la care s-au adăugat 463 de zile, reprezentând restul rămas neexecutat din Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curţii de Apel Bucureşti. S-a stabilit pedeapsă finală de executat: 6 ani şi 18 zile închisoare.

Prin Decizia penală nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 6/12.01.2022 pronunţată de Tribunalul Buzău, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 18 zile închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., aşa cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de acceptare a operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, prevăzută de art. 251 alin. (2) din C. pen., faptă din data de 04.01.2017, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că infracţiunea de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., faptă din perioada 2016 - 2017, este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 din C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (6) din C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 40/02.03.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, şi cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 10 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 2403/26.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa principală rezultantă fiind de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită anterior restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580/30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul A. având de executat, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 4 luni şi 463 de zile închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 534 pronunţată la data de 26.07.2022 de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare (aflată la dosarul curţii de apel), s-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 595 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen. rap. la decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că infracţiunea de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 580 din 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, este dezincriminată.

Totodată, s-au constatat încetate orice consecinţe penale ce decurg din dispoziţiile Sentinţei penale nr. 580 din 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, consecinţa fiind inclusiv reţinerea ca prim termen a recidivei postcondamnatorii a pedepsei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a avut în vedere Sentinţa penală nr. 534 pronunţată la data de 26 iulie 2022 de Judecătoria Sectorului 1, în baza căreia se impunea înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, cu consecinţa înlăturării celor 463 zile, ce reprezintă restul de pedeapsă neexecutat din această sentinţă.

În consecinţă, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a reţinerii, în mod greşit, a stării de recidivă postcondamnatorie de către instanţa de apel. Pe cale de consecinţă, se impune remedierea greşitei aplicări a legii, în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reţinute de instanţa de apel şi a sporului de pedeapsă de 463 zile reţinut şi aplicat în mod vădit nelegal, având în vedere dezincriminarea infracţiunii ce a format obiectul dosarului penal x/2014 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Astfel, nemaiputând fi reţinută starea de recidivă postcondamnatorie nu mai poate fi aplicat restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul A. urmând, în final, să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, va înlătura starea de recidivă din cumulul aritmetic (pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 43 alin. (1) C. pen. restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare) şi implicit restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât, inculpatul A. urmează în final să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni.

Va dispune anularea vechiului MEPI pentru pedeapsa de 4 ani, 4 luni şi 463 zile închisoare şi emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa principală de 4 ani şi 4 luni închisoare.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală recurată, înlăturând starea de recidivă din cumulul aritmetic (pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 43 alin. (1) C. pen. restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare) şi implicit restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât, inculpatul A. urmează în final să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni.

Dispune anularea vechiului MEPI pentru pedeapsa de 4 ani, 4 luni şi 463 zile închisoare şi emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa principală de 4 ani şi 4 luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - ED