Cassation dismissal of claim that Constitutional Court decision decriminalized retail distribution of untaxed excise goods under the Fiscal Code

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17/14.02.2022 pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, Tribunalul Brăila, printre altele, a respins ca netemeinice apărările inculpatului A. cu privire la nulitatea şi excluderea unor probe din punct de vedere al principiului loialităţii şi a provocării de către agenţii statului.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1) în referire la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (republicată), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (republicată), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în forma calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 ani închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A. prin Decizia penală nr. 157/C/20.05.2021 a Curţii de Apel Galaţi, cu aceleaşi obligaţii dispuse de instanţa de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a arestului la domiciliu încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 07:30 - 15.08.2020 ora 07:30, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 20.05.2021 inclusiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 20.05.2021 la zi.

În baza art. (2) alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1) în referire la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (republicată), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (republicată) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în forma calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpata B. prin Decizia penală nr. 393/C/15.12.2021 a Curţii de Apel Galaţi, cu aceleaşi obligaţii dispuse de instanţa de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a controlului judiciar încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare a inculpatei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. durata reţinerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 06:30 - 15.08.2020 ora 06:30, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 22.04.2021 inclusiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 22.04.2021 la data de 15.12.2021 inclusiv.

În baza art. (2) alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărarea şi deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 54 din C. pen. şi art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul C. prin Decizia penală nr. 157/C/20.05.2021 a Curţii de Apel Galaţi, cu aceleaşi obligaţii dispuse de instanţa de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a arestului la domiciliu încetează de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti de condamnare a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 08:00 - 15.08.2020 ora 08:00, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 20.05.2021 inclusiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 20.05.2021 la zi.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la art. 1357 din C. civ. şi art. 1382 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă astfel cum a fost formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 58.173 RON reprezentând drepturi de import, la care s-au adăugat accesorii calculate în continuare de la data de 14.08.2020 până la data plăţii efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc.

În baza art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă cu privire la suma de 66.070 RON ridicată de la inculpatul A. cu ocazia flagrantului şi percheziţiei domiciliare, depusă la D. (dosar urmărire penală fila x).

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani dobândite de inculpaţi prin comiterea infracţiunilor:

- suma de 1.640 euro ridicată de la inculpatul A. cu ocazia flagrantului şi percheziţiei domiciliare, depusă la D. (dosar urmărire penală fila x);

- sumele de 600 euro şi 3.460 RON ridicate de la inculpatul C. cu ocazia flagrantului şi percheziţiei domiciliare, depuse la D. (dosar urmărire penală fila x);

- suma de 500 RON obţinută de inculpatul C. în cadrul operaţiunii de cumpărare autorizată de droguri din data de 30 iulie 2020;

- suma de 500 RON obţinută de inculpatul C. în cadrul operaţiunii de cumpărare autorizată de droguri din data de 21 iulie 2020.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., în referire la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat că subzistă temeiurile pentru care au fost luate măsurile asiguratorii faţă de inculpaţii A. şi C. şi s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele din data de 14.08.2020 ale DIICOT - Biroul Teritorial Brăila prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani:

- 66.070 RON şi 1640 euro aparţinând inculpatului A. (sume depuse la D. cu chitanţele nr. x din data de 18.08.2020 şi nr. x din data de 18.08.2020);

- 3.460 RON şi 600 euro aparţinând inculpatului C. (sume depuse la D. cu chitanţa nr. x din data de 18.08.2020 şi nr. x din data de 18.08.2020).

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 574 lit. d) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţi şi distrugerea cu păstrarea de contraprobe în ceea ce priveşte drogurile, a următoarelor substanţe rămase în urma analizelor de laborator:

- cantitatea de 0,75 grame pulbere care conţine cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 0,1 grame pulbere care conţine cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Constanţa, cu dovada seria/nr. x/30.09.2020 (inculpat C. - x, din data de 17.08.2020 - fila x);

- cantitatea de 9,56 grame pulbere care conţine cocaină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 39,79 grame pulbere care conţine cocaină (proba nr. 1), şi cantitatea de 5,59 grame pulbere care conţine cocaină rămase în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat A. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 2,51 grame pulbere care conţine cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x).

În baza art. 112 lit. b) din C. pen. cu referire la art. 574 lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a următoarelor telefoane mobile, folosite la comiterea infracţiunilor, bunuri aflate în custodia organelor de cercetare penală:

- un telefon mobil marca x, cu seria x nr. - x, ridicat de la inculpatul C.;

- un telefon mobil marca x, cu seriile - IMEI x şi IMEI x, ridicat de la inculpatul A.;

- un telefon mobil marca x cu seria x nr. - x, ridicat de la inculpata B.

În baza art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus măsura confiscării speciale cu privire la următoarele cantităţi de ţigări:

- cantitatea de 4560 de pachete de ţigări ridicată în urma efectuării percheziţiei de la inculpaţii A. şi B. (4110 pachete ţigări x şi 450 pachete ţigări y) depusă la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Camera de Corpuri Delicte, cu dovada nr. x/31 august 2020, fiind încălcate dispoziţiile legale privind comercializarea şi deţinerea acestei categorii de bunuri (dosar urmărire penală fila x).

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel, printre alţii, inculpaţii A., C. şi B.

Prin Decizia penală nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, s-au admis apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., B. şi C.

S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 17/14.02.2022 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare:

S-au înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă prevăzută de Legea nr. 86/2006, precum şi dispoziţiile prin care s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului preventiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la zi.

S-a menţinut dispoziţia privind condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

A fost condamnată inculpata B. la o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute o pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară şi cea accesorie, aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpată.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. durata reţinerii, a arestului preventiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la data de 15.12.2021.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare, la 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului C., de 4 ani şi 2 luni închisoare la 3 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii, a arestului preventiv, precum şi durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la data de 14.07.2022.

Împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B. şi C.

În esenţă, prin cererile de recurs în casaţie, recurenţii, prin apărător ales, au solicitat admiterea recursurilor în casaţie, casarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând, în principal, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în subsidiar lit. b) a aceluiaşi articol, să se dispună achitarea recurenţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în formă continuată, iar în subsidiar condamnarea recurenţilor pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în formă continuată la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Recurentul C. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei recurate şi în rejudecare să se dispună condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi cumpărare şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Toţi recurenţii au solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea pe fond a recursurilor în casaţie.

Recurenţii au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

I. Cu referire la cel întemeiat pe pct. 7, recurenţii au invocat ca motive circumscrise acestuia următoarele:

a) nelegala compunere a completului de judecată în primă instanţă, deoarece hotărârea a fost pronunţată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcţia de judecător de cameră preliminară, motiv invocat de către toţi recurenţii.

Au susţinut că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută, având în vedere nelegalitatea compunerii completului de judecată, fiind incident un caz de nulitate prevăzut de lege, art. 346 alin. (7) din C. proc. pen. instituind obligaţia ca judecata cauzei să se desfăşoare de către judecătorul care a dispus începerea judecăţii în cursul procedurii de cameră preliminară, însă întreaga judecată desfăşurată în faţa primei instanţe s-a realizat de un judecător incompatibil şi cu încălcarea regulilor de compunere a completului de judecată. Prin urmare, este incidenta o situate de nulitate relativă care impune trimiterea cauzei în vederea rejudecării. Au făcut trimitere la Deciziile CCR nr. 552/2015, nr. 663/2014, nr. 353/2015 şi nr. 901/2015.

b) lipsa situaţiei premisă, element de tipicitate al infracţiunii prevăzută de 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , motiv invocat de recurenţii A. şi B.

Au motivat recurenţii că fapta de a achiziţiona şi de a deţine mai puţin de 10.000 de pachete de ţigări fără timbru fiscal emis de autorităţile române nu este o faptă penală sancţionată de art. 270 alin. (3) din C. vamal, aceasta fiind interpretarea corectă a Deciziei nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar o interpretare în sens contrar, pe lângă faptul că încalcă dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , în opinia apărării, conduce la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din C. vamal. Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , recurenţii inculpaţi au susţinut că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci reprezintă contravenţie, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , întrucât cantitatea reţinută în rechizitoriu este mai mica de 10.000 pachete de ţigări, în funcţie de fiecare act material în parte.

Au menţionat recurenţii că achiziţionarea de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar, pe de altă parte, raportat la cantitate, fapta este dezincriminată prin dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. şi, în atare situaţie, nici actele ulterioare acestei acţiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalităţi de săvârşire a infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă.

Principiul neutralităţii fiscale şi împrejurarea că o persoană care deţine bunuri în interiorul Uniunii Europene, indiferent de modalitatea de dobândire, datorează taxe şi impozite, nu conduc şi la reţinerea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, deoarece mărfurile ar fi devenit purtătoare de taxe şi impozite în urma comiterii infracţiunii iniţiale de contrabandă prin care au fost introduse în ţară, total independent de acţiunile ulterioare ale inculpaţilor.

Prin Decizia nr. 176/2022 Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care reglementează infracţiunea de contrabandă asimilată, iar prin O.U.G. nr. 85/2022 a fost pus în acord textul art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României cu Decizia CCR nr. 176/2022, motiv invocat de recurenţii A. şi B.

În acest sens, recurenţii au susţinut că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul vamal nu reglementează situaţia ţigaretelor introduse în ţară ca urmare a săvârşirii infracţiunii de contrabandă, ci are în vedere exclusiv situaţia ţigaretelor produse fără forme legale în afara antrepozitului fiscal din România sau cele scoase fără forme legale dintr-un antrepozit fiscal din România. Au apreciat că nici norma generală şi nici norma specială nu au natura unei infracţiuni complexe absorbante prin raportare la infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. În opinia recurenţilor, această infracţiune distinctă continuă să se aplice şi ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluţia instanţei de control constituţional trebuie aplicată infracţiunea prevăzută de C. fisc. tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.

Recurenţii au mai arătat că pentru toate situaţiile juridice existente până la data de 17 iunie 2022, dată la care a intrat în vigoare modificarea art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca urmare a Ordonanţei nr. 85/2022, în care a fost efectuată încadrarea juridică a stării de fapt, pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal se impune a se dispune fie soluţii de clasare, fie de achitare. Au menţionat că prin O.U.G. nr. 85/2022 legiuitorul a modificat textele de lege pentru ambele infracţiuni care reglementează infracţiuni distincte, respectiv art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. , ceea ce exclude schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de Codul vamal în infracţiunea prevăzută de C. fisc. , legiuitorul înţelegând să aibă în vedere tipicităţi diferite de comitere a infracţiunilor, sub aspectul laturii obiective, dar şi că subiectul activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării este cel stabilit prin Decizia nr. 61/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

II. În susţinerea motivului de casare întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de cei trei recurenţi, aceştia au arătat că în cauză au fost formulate denunţuri de către toţi inculpaţii şi valorificate, iar Curtea de Apel Galaţi nu a făcut aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au mai arătat recurenţii inculpaţi că au avut o atitudine corectă şi sinceră în faţa instanţei, au făcut eforturi în vederea acoperirii prejudiciului, sunt persoane bine văzute în societate, au familii, copii, iar aplicarea acestor pedepse nu sunt proporţionate cu gravitatea faptelor, sunt deosebit de excesive şi contrare întregii practici judiciare conturate la nivelul Curţii de Apel Galaţi pentru acest tip de infracţiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10.04.2023, când s-a stabilit termen la data de 09.05.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 09 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în limitele menţionate în cuprinsul încheierii respective, a fost admisă în principiu în parte cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, doar în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu criticile referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi.

Prin aceeaşi încheiere, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul C. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Astfel, cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, în concret, Înalta Curte a apreciat că în ceea ce priveşte criticile invocate de recurenţii A. şi B., subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se reţine faptul că susţinerile acestora vizează aspecte ce se încadrează, formal, în cazul de recurs în casaţie invocat, cu excepţia celor referitoare la nelegala compunere a completului de judecată în primă instanţă, în sensul că hotărârea a fost pronunţată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcţia de judecător de cameră preliminară, deoarece această critică nu vizează neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care recurenţii au fost condamnaţi şi nici nu se circumscrie formal vreunui alt caz de recurs în casaţie din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că şi recurentul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., având ca şi argument nelegala compunere a completului de judecată în primă instanţă, în sensul că hotărârea a fost pronunţată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcţia de judecător de cameră preliminară, critică care nu se circumscrie formal cazului de casare indicat şi nici unui alt caz dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la criticile celor trei recurenţi vizând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a constatat că acestea nu se circumscriu nici măcar formal cazului invocat, ci reprezintă o chestiune de individualizare judiciară a pedepsei, ce nu poate fi cenzurată pe calea recursului în casaţie, întrucât vizează temeinicia hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu legalitatea acesteia, din moment ce conturează o anumită conduită procesuală a recurenţilor ce nu poate fi stabilită decât prin reaprecierea probelor administrate în legătură cu comportamentul procesual al acestora. S-a avut în vedere că Înalta Curte a statuat că nu poate cenzura reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

De asemenea, s-a menţionat că aspectele criticate de toţi cei trei recurenţi vizează necesitatea realizării, în calea extraordinară de atac pendinte, a unei reindividualizări judiciare a pedepsei, în raport de datele concrete ale cauzei şi de cele vizând persoana sa, aceştia urmărind obţinerea, în prezentul cadru procesual, a unei soluţii de suspendare sub supraveghere a pedepsei, în condiţiile prevăzute de art. 91 şi art. 93 din C. pen., or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.

Astfel, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu, în parte, doar în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi.

Totodată, pentru considerentele expuse în încheierea din data 09 mai 2023, Înalta Curte a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul C. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi având în vedere că aceasta, deşi a fost declarată în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) lit. b), nu îndeplineşte însă cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât în cerere deşi au fost indicate unele dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile expuse de către recurent nu aduc în discuţie aspecte de legalitate.

De asemenea, pentru motivele expuse în încheierea anterior menţionată, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurenţi.

Aşadar, în limitele menţionate, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casaţie respectiv, C5, în compunerea de 3 judecători.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie ce au avut loc la termenul din 06.06.2023, prealabil formulării concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul ales al recurentului inculpat A., avocat E., a precizat că inculpatul înţelege să îşi retragă recursul în casaţie formulat în cauză. Concluziile părţilor şi ale parchetului au fost redate pe larg în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursurile în casaţie formulate în cauză de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că la acest termen, apărătorul ales al recurentului inculpat A., avocat E., a precizat că inculpatul înţelege să îşi retragă recursul în casaţie formulat în cauză, fiind depusă la dosarul cauzei împuternicirea avocaţială emisă în acest sens.

Conform prevederilor art. 436 alin. (3) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.

În speţă, se constată că recurentul inculpat A. a înţeles să îşi retragă calea extraordinară de atac exercitată în cauză, mandatând în acest sens pe apărătorul său ales, avocat E., conform împuternicirii avocaţiale depusă la dosar de apărătorul ales.

Astfel, Înalta Curte având în vedere declaraţia recurentului inculpat A., în sensul retragerii căii extraordinare de atac, precum şi faptul că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, aşa încât cel care a exercitat-o poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie declarat de recurenta inculpată B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reaminteşte că recursul în casaţie declarat de inculpata B. va fi analizat doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit prin încheierea din data de 09 mai 2023, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, a apreciat că se impune admiterea în principiu în parte a cererii de recurs în casaţie doar în ceea ce priveşte criticile referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care aceasta a fost condamnată, subsumate cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În speţă, recurenta inculpată B. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei, în final dispunându-se ca inculpata B. să execute o pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

Prin recursul în casaţie formulat în cauză, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea inculpatei B. a formulat critici doar cu privire la soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., solicitându-se prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac să se dispună achitarea inculpatei pentru această faptă.

Astfel, în concret, referitor la infracţiunea de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , prin motivele de recurs formulate de apărarea inculpatei, susţinute oral şi cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, apărătorul recurentei inculpate B. a arătat că decizia recurată este criticată strict în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatei a infracţiunii de contrabanda de ţigări - infracţiune dezincriminată în opinia apărării, susţinând totodată că, fiind schimbată încadrarea juridică în această infracţiune, s-a reţinut o situaţie de fapt greşită, care a dus la o încadrare în drept eronată a faptelor imputate inculpatei B.

În susţinerea solicitării de achitare a inculpatei formulată de apărarea acesteia, s-a făcut referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 în raport de care apărarea susţine că infracţiunea în discuţie a fost dezincriminată, în opinia apărării, neputându-se considera că prin soluţia instanţei de control constituţional trebuie aplicată infracţiunea prevăzută de C. fisc. tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.

În esenţă, prin motivele formulate, apărarea recurentei inculpate a menţionat că achiziţionarea de ţigări cunoscând că provin din contrabandă nu este prevăzută ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar, pe de altă parte, raportat la cantitate, fapta este dezincriminată prin dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. şi, în atare situaţie, nici actele ulterioare acestei acţiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalităţi de săvârşire a infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă.

Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , s-a susţinut că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci reprezintă contravenţie, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , întrucât cantitatea reţinută în rechizitoriu este mai mica de 10.000 pachete de ţigări, în funcţie de fiecare act material în parte.

Totodată, prin concluziile formulate, apărarea recurentei a susţinut că se impune achitarea inculpatei prin raportare la probatoriul cauzei administrat atât la instanţa de fond cât şi în apel, susţinându-se că niciun mijloc de probă (declaraţii, înscrisuri, constatări tehnico-ştiinţifice, etc), nu confirmă, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că deţinerea acestor ţigări la domiciliul inculpatului A. era o situaţie cunoscută de către inculpata B., concubina acestuia, respectiv nu există probe în sensul că inculpata B. ar fi avut vreo implicare cu privire la săvârşirea infracţiunii de deţinere a ţigaretelor în afara antrepozitului fiscal.

Prin urmare, s-a solicitat să se aprecieze că în prezenta cauză nu există probe privind săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpata B., formulând, aşadar, concluzii de achitare. Totodată, în situaţia în care se va aprecia că totuşi Curtea de Apel Galaţi a procedat la o corectă încadrare în drept a faptei, s-a susţinut că elementele de fapt reţinute nu se circumscriu infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile suspuse marcării. Din punctul de vedere al apărării, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării nici din perspectiva subiectului activ al acestei fapte. Sub acest aspect, s-a făcut referire la Decizia nr. 61/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat în cauză, prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În acest sens, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În raport cu dispoziţiile legale incidente, în limitele reglementate de legiuitor pe calea recursului în casaţie şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, contrar apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnată recurenta inculpată B., iar în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , criticele formulate de apărare sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel, în cauză, în esenţă, s-a reţinut că faptele inculpatei B. care în perioada iulie - august 2020, a procurat, deţinut şi depozitat la domiciliul său, în vederea comercializării, împreună cu concubinul său, A. cantitatea de 4560 de pachete de ţigarete de provenienţă Duty-free şi Republica Moldova, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Din conţinutul deciziei instanţei de apel se reţine că, referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de contrabandă, date fiind modificările legislative intervenite pe parcursul judecării căii de atac (detaliate pe larg în considerentele încheierii de şedinţă din 15.09.2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 05.10.2022), în cauză, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de contrabandă reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) în referire la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în infracţiunea de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În plus, în speţă, s-a reţinut că inculpata B. s-a prevalat de procedura simplificată, solicitând instanţei de fond ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, arătând că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, inclusiv pe cea de deţinere a cantităţii de 4560 de pachete de ţigarete de provenienţă Duty-free şi Republica Moldova.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că inculpata B. a procurat, deţinut şi depozitat la domiciliul său, în vederea comercializării, împreună cu concubinul său, A. cantitatea de 4560 de pachete de ţigarete de provenienţă Duty-free şi Republica Moldova, ridicată în urma efectuării percheziţiei de la inculpaţii A. şi B., stabilind astfel în raport cu starea de fapt reţinută în cauză că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc.

Într-adevăr, prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menţionată, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional.

Prin această decizie, în esenţă, s-a reţinut că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional face trimitere la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015 care incriminează ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

În paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din C. fisc. din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17.06.2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care a fost modificat art. 270 alin. (2) şi (3) din Legea 86/2006, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594/17.06.2022, în interiorul termenului de 45 zile de la publicarea Deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial - la 05.05.2022, existând astfel o continuitate de reglementare a art. 270 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

În speţă, acuzaţia adusă recurentei inculpate B., de altfel recunoscută de aceasta, a constat în faptul că în perioada iulie - august 2020 a procurat, a deţinut şi depozitat la domiciliul său, cantitatea de 4560 de pachete de ţigarete de provenienţă Duty-free şi Republica Moldova, ridicată în urma efectuării percheziţiei de la inculpaţii A. şi B., în vederea comercializării, fiind procurate şi deţinute cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la regimul vamal.

Aşadar, chiar dacă dispoziţiile care reglementează infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că faptele recurentei inculpate B., astfel cum au fost reţinute în cauză prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel care a pronunţat soluţia de condamnare a inculpatei, şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. care incriminează "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete [...]", iar această faptă este sancţionează cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

În aceste condiţii, în baza Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care inculpata a fost condamnată, fiind incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, în speţă, fapta inculpatei fiind incriminată de o lege în vigoare. Prin urmare, este nefondată critica recurentei inculpate în sensul că prin decizia de apel a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Aşa cum s-a arătat, prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, respectiv în termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 176/2022, a fost redefinită infracţiunea de contrabandă asimilată, în acord cu criticile de neconstituţionalitate, la art. III pct. 2 din această ordonanţă prevăzându-se că: Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Or, astfel cum s-a reţinut în cauză, din examinarea în concret a faptei imputate inculpatei recurente B., aşa cum a fost stabilită prin sentinţa de condamnare, definitivă prin decizia recurată în cauză, instanţele au constatat că inculpata a deţinut şi depozitat la domiciliul său, în vederea comercializării, împreună cu concubinul său, A., cantitatea de 4560 de pachete de ţigarete de provenienţă Duty-free şi Republica Moldova, fără marcaje fiscale legale, cunoscând că acestea proveneau din contrabandă, aşadar 91.200 ţigarete (4560 pachete x 20).

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnată recurenta inculpată B. nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, din moment ce acţiunea de deţinere şi comercializare a acestor ţigări fără marcaje fiscale legale de către recurentă şi care depăşeşte cantitatea de 10.000 ţigarete, este incriminată în continuare ca infracţiune de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc.

În acest context, contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege ca urmare a dezincriminării faptei, aşa cum a susţinut apărarea inculpatului, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentei inculpate sunt neîntemeiate.

Deopotrivă, în raport de toate argumentele anterior menţionate, se constată că nu pot fi primite susţinerile apărării în sensul că fapta în discuţie constituie contravenţie şi nici argumentele relativ la calitatea subiectului activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, care evident nu au legătură cu situaţia juridică din prezenta cauză şi care, de fapt, constituie în realitate critici aduse încadrării juridice dată faptei de către instanţe pe baza situaţiei de fapt reţinute în cauză.

Or, împrejurarea că apărarea consideră eronată încadrarea juridică a faptei (în motivare apărarea recurentei susţinând faptul că fiind "schimbată încadrarea juridică în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, s-a reţinut o situaţie de fapt greşită, care a dus la o încadrare în drept eronată a faptelor reţinute în sarcina inculpatei B."), nu poate fi analizată în actuala procedură, excedând cenzurii instanţei de casaţie.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte celelalte critici formulate pe calea recursului în casaţie referitor la probatoriul administrat, faptul că nu există nicio probă care să confirme implicarea inculpatei B. în săvârşirea acestei infracţiuni şi astfel se impune achitarea sa, aşa cum a susţinut apărarea inculpatei, Înalta Curte constată că toate aceste argumente nu pot fi primite pe calea recursului în casaţie, neputând fi analizate prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege.

În concret, contestându-se implicarea recurentei inculpate B. în activitatea infracţională imputată acesteia, apărarea recurentei critică în realitate situaţia de fapt reţinută în cauză şi interpretarea probatoriului administrat, critici care însă vizează de fapt netemeinicia deciziei din apel, inculpata fiind nemulţumită de faptul că s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată.

Aşadar, având în vedere solicitarea recurentei inculpate de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu referire la probatoriul cauzei, Înalta Curte constată că, în realitate, recurenta nu face altceva decât să conteste situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, şi, implicit, probatoriul administrat, în urma căruia instanţa a stabilit că faptele inculpatei B. se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunea de deţinere şi comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, aşa cum în realitate solicită recurenta inculpată, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

În actuala procedură, analiza conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar, aşa cum s-a argumentat în precedent, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu pot fi cenzurate de instanţa supremă în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

De altfel, în cauză, recurenta inculpată B. a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor, uzând de procedura simplificată, iar aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, conform Deciziei ICCJ nr. 4/2019 pronunţată în recurs în interesul legii, în ipoteza în care instanţa a admis cererea de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din C. proc. pen.

Or, aşa cum s-a arătat prin criticile formulate apărarea inculpatei a criticat inclusiv existenţa faptei în materialitatea ei şi a făcut referiri la faptul că nu sunt probe care să dovedească implicarea inculpatei în săvârşirea infracţiunii, situaţie incompatibilă cu procedura urmată în prezenta cauză.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei inculpate B. sunt neîntemeiate, iar recursul în casaţie formulat de aceasta este nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de retragerea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi va dispune obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata B. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - ED