Cassation appeal dismissed in illegal logging and embezzlement case, upholding 4-year prison sentence after reclassification to continued offenses

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 128 din 25.05.2022, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, printre alţii, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 3 din C. pen., în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional în modalitatea prev. şi ped. de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 3 din C. pen., în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară aferentă fiecărei pedepse principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie pe durata executării fiecărei pedepse principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-au adăugat 8 luni închisoare, ce reprezintă o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. coroborat cu art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza disp. art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. coroborat cu art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Datele prevăzute la pct. b), c), d), e), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune Argeş.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii de comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Călineşti sau Primăriei oraşului Topoloveni, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., inculpatul a fost atenţionat asupra conduitei sale viitoare şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 alin. (2) din C. pen. privind revocarea suspendării în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre în termenul prevăzut de dispoziţiile legale.

În baza disp. art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii de 24 ore, începând cu data de 03.11.2017, ora 1:30 până la data de 04.11.2017 ora 1:30, dispusă prin ordonanţa Poliţiei Oraşului Topoloveni .

În temeiul disp. art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri: autoutilitara marca x, cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x, aflată în custodia IPJ Argeş, conform dovezii seria x nr. x/03.11.2017 emisă de IPJ Argeş, fila x dup şi motoferăstrău x, seria x, 1 lamă pentru motoferăstrău marca x, lungime 45 m, folosit, 8 lanţuri pentru motoferăstrău folosite, 1 şubler metalic pentru cubaj material lemnos, lungime 1 m folosit, 1 târnăcop cu coadă din lemn, folosit, pană metalică, baros metalic, săpăligă metalică cu coadă din lemn folosită, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor, aflate în camera de corpuri delicte a Poliţiei Oraş Topoloveni, conform dovezii seria/nr. x/02.11.2017, f x dup.

În temeiul disp. art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 10250 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite prin comiterea infracţiunilor, ce nu au servit la despăgubirea părţilor civile.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa din data de 16.11.2017 şi prin ordonanţa din data de 27.11.2017 în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni asupra bunurilor mobile şi sumelor de bani ridicate de la inculpat: suma de 6.800 RON, consemnată conform recipisei de consemnare din 17.11.2017 la B. şi 50 euro, consemnată conform recipisei de consemnare din 17.11.2017 la B., conform dovezilor filele x dup; autoutilitara marca x, cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x, aflată în custodia IPJ Argeş, conform dovezii seria x nr. x/03.11.2017 emisă de IPJ Argeş, fila x dup şi motoferăstrău x, seria x, aflat în camera de corpuri delicte a Poliţiei Oraş Topoloveni, conform dovezii seria x nr. x/02.11.2017, fila x dup. în vederea executării confiscării speciale dispusă în cauză .

Totodată, a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de:

- 1 an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. (3) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi, în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen., rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. (3) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 3 din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. (3) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 3 din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, în modalitatea prev. şi ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 3 din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de delapidare, prev. şi ped .de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 alin. (3) din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 ani şi 4 luni închisoare, ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei rezultante aplicată inculpatului C. prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 din C. pen.

În baza disp. art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii de 24 ore, începând cu data de 03.11.2017 ora 1:30 până la data de 04.11.2017 ora 1:30, dispusă prin ordonanţa Poliţiei Oraşului Topoloveni şi a arestării preventive, începând cu data de 04.11.2017 şi până la data de 02.01.2018 inclusiv.

În temeiul disp. art. 112 alin. (1) lit. b) teza ultimă din C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunilor: motoferăstrău x, seria x culoare alb/portocaliu, folosit, un motoferăstrău x, seria x albastru, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate în camera de corpuri delicte a Poliţiei Oraş Topoloveni, conform dovezii seria x nr. x/02.11.2017 fila x dup.

În temeiul disp. art. 1121 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul C. a următoarelor bunuri: autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x şi autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, serie şasiu x, aflate în custodia IPJ Argeş conform dovezii seria x nr. x/03.11.2017 emisă de IPJ Argeş, fila x dup;

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap la art. 249 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpatului C. prin ordonanţa din data de 16.11.2017 şi prin ordonanţa din data de 27.11.2017 în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, respectiv: autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x şi autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, serie şasiu x aflate în custodia IPJ Argeş, conform dovezii seria x nr. x/03.11.2017 emisă de IPJ Argeş, fila x dup., în vederea executării măsurii confiscării extinse dispusă în cauză.

Împotriva acestei sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, inculpaţii D., C., A., E., F., G. şi persoanele interesate H. şi I.

Prin Decizia penală nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni şi de inculpaţi, printre care inculpatul C.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Cu privire la inculpatul C. s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante aplicată, în pedepsele componente, înlăturând sporul.

S-a dispus înlăturarea condamnării inculpatului C. la 10 pedepse de câte 1 an şi 4 luni închisoare pentru: cinci infracţiuni de instigare la tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cinci infracţiuni de instigare la furt de material lemnos din fondul forestier naţional prev de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. (3) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (punctul 8 din dispozitivul sentinţei).

S-a dispus condamnarea inculpatului C. la:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de instigare la tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 107 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. (3) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (astfel cum a fost schimbată încadrarea juridica a faptelor prin încheierea de şedinţă din 14.11.2022);

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de instigare la furt de material lemnos din fondul forestier naţional prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 109 alin. (11) lit. c) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 3 din C. pen., cu aplic art. 75. alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 şi art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor prin încheierea de şedinţă din 14.11.2022).

În baza disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. i s-a interzis inculpatului C., ca pedeapsă complementară aferentă pedepsei principale aplicată pentru infracţiunea de delapidare, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării fiecărei pedepse principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1), (3) din C. pen. au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului C. în prezenta cauză şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1 an şi 4 luni închisoare ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare, în condiţiile art. 60 din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii şi pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei rezultante.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, printre alţii, de inculpatul A., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut în esenţă, că pentru apelanţii-inculpaţi, situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă şi, totodată, vinovăţia acestora, cu excepţia încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul C. - cu privire la care curtea a dispus, prin încheierea din 14.11.2022 schimbarea încadrării juridice.

S-a mai reţinut că inculpaţii nu au formulat critici în ceea ce priveşte elementele situaţiei de fapt.

Ca atare, instanţa de control a reţinut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. este întemeiat pentru considerente de nelegalitate. În acest sens, a apreciat, contrar celor reţinute de instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din data de 16.02.2022, că activitatea infracţională, sub forma instigării mai multor persoane să săvârşească tăierile şi furturile de material lemnos, s-a realizat de către inculpat în forma continuată, iar nu a concursului de infracţiuni, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte rezoluţia infracţională unică, s-a observat că inculpatului C. i-a aparţinut iniţiativa întregii activităţi infracţionale, activitatea sa de instigare a mai multor persoane, realizând conţinutul unei singure infracţiuni în formă continuată, fiecare act material fiind săvârşit în relaţie cu fiecare autor. În ceea ce priveşte intervalul de timp în care s-au succedat acţiunile inculpatului C., s-a apreciat că nu există îndoieli sub aspectul menţinerii rezoluţiei infracţionale pe parcursul celor aproximativ 4 luni (un interval de timp relativ scurt) în care acesta i-a instigat pe inculpaţii E., J., K., L. şi M. să taie fără drept şi să sustragă arbori nemarcaţi de organele silvice. De asemenea, pentru identitate de raţionament, s-a apreciat că, în cazul infracţiunii de instigare/complicitate la evaziune fiscală, se reţine forma continuată a acestei infracţiuni atunci când un instigator/complice determină/ajută mai multe societăţi comerciale, administrate de persoane diferite, să prejudicieze bugetul de stat.

Totodată, faţă de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 197/2020 care schimbă condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte elementul material şi regimul sancţionator al infracţiunilor de tăiere ilegală de material lemnos şi furt de material lemnos, curtea a arătat că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 46/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 197/2020, ce incriminează aceste infracţiuni în art. 107 alin. (11) lit. c), alin. (2) lit. d) şi art. 109 alin. (11) lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, inculpatul fiind "personal silvic" în sensul legii, precum şi art. 3 din C. pen.

Referitor la apelul declarat de inculpatul A., Curtea de Apel Piteşti l-a apreciat ca fiind neîntemeiat. Sub aspectul prescripţiei răspunderii penale, curtea a constatat că, în raport cu data la care s-au desfăşurat activităţile infracţionale imputate acestui inculpat (în intervalul 26.07.2017 - 12.10.2017), întrucât pedeapsa prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 197/2020, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 3 din C. pen., este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, iar pedeapsa prevăzută de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 197/2020, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 3 din C. pen. este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru comiterea celor două infracţiuni este de 8 ani.

Curtea a mai constatat că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu a fost în mod corect schimbată de prima instanţă prin încheierea din 16.04.2021, faţă de modificările aduse Codului Silvic prin Legea nr. 197/20202, însă chiar şi în varianta anterioară modificărilor, cele două infracţiuni aveau acelaşi regim sancţionator.

Având în vedere că potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni care intră în componenţa infracţiunii continuate, instanţa de apel a reţinut că termenul de 8 ani nu era împlinit la data pronunţării prezentei decizii.

Totodată, s-au apreciat a fi nefondate criticile formulate de acelaşi inculpat cu privire la dispoziţiile de confiscare specială, acestea fiind justificate de necesitatea de a trece în proprietatea statului bunurile folosite la săvârşirea faptelor, din cauza legăturii acestora cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul. În acest sens, Curtea de Apel Piteşti a arătat că autoturismul marca x şi uneltele găsite la locuinţa inculpatului A. au fost folosite de acesta pentru tăierea, transportul şi comercializarea arborilor, fiind determinante pentru realizarea activităţii infracţionale, suma de bani confiscată (10.250 RON), reprezentând jumătate din suma totală obţinută în mod ilicit (20.500 RON), aceasta fiind proporţional redusă de prima instanţă cu cota de 1/2 ce i-a revenit inculpatului, potrivit declaraţiilor martorilor, şi, chiar dacă inculpatul nu a fost obligat la plata prejudiciului către partea civilă, s-a apreciat că nu se impune revocarea măsurilor asiguratorii, deoarece acestea au fost legal instituite, în scopul executării confiscării speciale, iar nu pentru a se asigura plata despăgubirilor civile.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs în casaţie inculpaţii C. şi A. la data de 01 februarie 2022.

Inculpatul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar inculpatul A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 9 şi 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul C. a susţinut că, deşi instanţa de apel a admis calea de atac formulată şi a dispus schimbarea încadrării juridice, aşa cum a solicitat, prin încheierea din 14 noiembrie 2022, pentru aceleaşi infracţiuni a stabilit pedepse mai mari, încălcând astfel dispoziţiile art. 418 alin. (1) din C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac.

Astfel, a arătat că, deşi prima instanţă a stabilit o pedeapsă de 1 an şi 4 luni aferentă infracţiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, respectiv 1 an şi 4 luni pentru infracţiunea de instigare la furt de arbori din fondul forestier naţional, instanţa de apel a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare corespunzătoare infracţiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori şi o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de instigare la furt de arbori din fondul forestier naţional. A mai susţinut că această limită ar fi cea de 1 an şi 4 luni închisoare, corespunzătoare unei singure infracţiuni de instigare în formă continuată la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, respectiv 1 an şi 4 luni corespunzătoare unei singure infracţiuni de instigare în formă continuată la săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul naţional forestier.

Aşadar, inculpatul a opinat că instanţa de apel a aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege, raportat la principiul de drept al neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Pe cale de consecinţă, a solicitat să se constatate că recursul declarat îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admis în principiu conform disp. art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., iar, în al doilea rând, ca urmare a judecării recursului, instanţa să facă aplicarea disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. cu consecinţa, înlăturării greşitei aplicări a legii, în sensul stabilirii unor pedepse corespunzătoare limitei permise de lege, respectiv 1 an şi 4 luni pentru instigare la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, 1 an şi 4 luni pentru instigare la furt de arbori din fondul forestier naţional şi 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, pedepse care vor fi supuse cumulului juridic în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul A., a arătat, sub un prim aspect, că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârşită în perioada 26.07.2017 - 12.10.2017, astfel că, este incidentă prescripţia ca şi cauză de încetare a procesului penal, în raport cu prevederile Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

A făcut referire la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., conform cărora, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depăşeşte 5 ani, considerând că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit.

Faţă de cele expuse, a considerat că instanţa de apel trebuia să constate incidenţa Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi să dispună încetarea procesului penal.

Totodată, a învederat faptul că instanţa de apel, în mod greşit, a menţionat că inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond cu reţinerea lit. d) la infracţiunile prev. de art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008, deşi Judecătoria Topoloveni a reţinut lit. c) a celor două texte legale antemenţionate.

Cum instanţa de apel a reţinut o altă încadrare juridică a faptelor, a apreciat că este incident motivul de recurs în casaţie prevăzut de disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, inculpatul A. a arătat că, în acelaşi dosar, pentru unii dintre inculpaţii cu care a săvârşit infracţiunile şi care au fost condamnaţi pentru aceleaşi fapte, săvârşite la aceleaşi date (F., G.), instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei, inculpaţii antemenţionaţi având aceeaşi încadrare juridică a faptelor, săvârşite în acelaşi interval de timp ca şi recurentul.

Astfel, a apreciat că, în mod greşit, instanţa de apel nu a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi pentru faptele săvârşite de recurentul inculpat alături de ceilalţi inculpaţi pentru care a constatat incidenţa acestei instituţii, săvârşind astfel discriminare între acesta şi ceilalţi inculpaţi.

Un alt motiv de recurs în casaţie invocat de recurentul inculpat A. viza măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa din data de 16.11.2017 şi prin ordonanţa din data de 27.11.2017 în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni asupra bunurilor mobile şi sumelor de bani ridicate de la acesta, măsură menţinută prin hotărârea instanţei de fond, întrucât nu a fost obligat la plata vreunei sume de bani cu titlu de prejudiciu.

Cu privire la acest motiv a susţinut că, deşi a formulat apel cu privire la aceste dispoziţii ale instanţei de fond, curtea de apel a respins calea de atac, sub acest aspect, pronunţând o hotărâre care cuprinde motive contradictorii, existând, în opinia recurentului, o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii.

Astfel, instanţa de apel, în considerentele hotărârii a reţinut că inculpatul nu a fost obligat la plata vreunui prejudiciu, dar în cuprinsul dispozitivului a respins calea de atac declarată cu privire la ridicarea sechestrului.

Prin încheierea nr. 199/RC din data de 23 martie 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia Penală a admis în principiu doar cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, apreciind că doar aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen. şi a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 10 în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., judecătorul de filtru a apreciat că aspectele invocate nu se circumscriu nici măcar formal dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., a arătat că aceste dispoziţii au fost abrogate prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul C. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cu privire la sfera de aplicabilitate a cazului de casare invocat, Înalta Curte a a statuat că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de către instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator, în funcţie de încadrarea juridică reţinută prin decizia definitivă.

O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Cererea de recurs în casaţie formulată recurentului inculpat vizează modalitatea în care instanţa de apel a procedat a stabilirea pedepselor urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. pen. În dezvoltarea criticilor a arătat că, deşi instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice, a stabilit pedepsei mai mari decât cele stabilite de instanţa de fond.

Înalta Curte constată că, din această perspectivă, pedepsele se situează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, susţinerile apărării fiind nefondate; criticile raportate la limitele de pedeapsă prevăzute de noua încadrare juridică, respectiv două infracţiuni, săvârşite în formă continuată, în loc de zece infracţiuni (cinci infracţiuni de instigare la tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional şi cinci infracţiuni de instigare la furt de material lemnos din fondul forestier naţional) nu pot fi cenzurate prin prisma dispoziţiilor în care acestea au fost încadrate, aceste din urmă dispoziţii fiind de strictă interpretare şi vizează exclusiv situarea sancţiunii aplicate în cadrul limitelor stabilite de norma de incriminare şi nu permit verificarea tuturor aspectelor de nelegalitate care, în final, au produs consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

În cadrul aceleiaşi evaluări Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 infracţiunea de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional este sancţionată cu pedeapsa cuprinsă între 2 şi 7 ani şi, alin. (2) lit. d) al aceluiaşi articol, statuând că limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (11) se majorează cu jumătate, respectiv între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni în cazul în care faptele au fost săvârşite de personalul silvic.

Potrivit art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 infracţiunea de furt de material lemnos din fondul forestier naţional este sancţionată cu pedeapsa cuprinsă între 2 şi 7 ani, la alin. (2) lit. d) fiind stipulat faptul că limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (11) se majorează cu jumătate, respectiv între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni în cazul în care faptele au fost săvârşite de personalul silvic.

Înalta Curte reţine că la stabilirea cuantumului pedepselor pentru fiecare dintre infracţiuni, Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere şi aspectul că inculpatul C. a solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi a beneficiat de circumstanţe atenuante, ceea ce a avut ca efect reducerea succesivă a limitelor de pedeapsă, conform art. 79 alin. (1) din C. pen., acestea situându-se, în final între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare, pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate fiind legale.

În acelaşi timp, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. "În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."

În aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în mod corect s-a procedat şi la contopirea celor două pedepse de 3 ani închisoare, ambele aplicate prin Decizia penală nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti şi obţinute în urma schimbării încadrării juridice dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2022, cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de delapidare prevăzută şi pedepsită de art. 295 alin. (1) din C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 128 din 25.05.2022 a Judecătoriei Topoloveni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 4 luni.

Recurentul inculpat C. susţine că aceste pedepse se află în afara limitelor legale întrucât, deşi a recunoscut faptele şi s-a admis solicitarea de schimbarea a încadrării juridice, instanţa de apel a aplicat, pentru cele două infracţiuni prevăzute de Legea nr. 46/2008 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 197/2020 pedepse mai mari decât cele stabilite de instanţa de fond.

Evaluând, în acest context, legalitatea pedepselor aplicate recurentului C. prin hotărârea atacată Înalta Curte constată, prioritar, că acestea sunt rezultatul unui proces de individualizare judiciară realizat nu prin raportare exclusivă la limitele de pedeapsă şi tratamentul sancţionator aferent procedurii simplificate prev. de art. 375 din C. proc. pen., ci prin raportare la limitele de pedeapsă şi tratamentul sancţionator aferent unui concurs între cauze de atenuare şi agravare a răspunderii penale, în condiţiile stipulate de art. 79 alin. (3) din C. pen. Astfel, pe lângă reţinerea cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10), instanţele au reţinut şi incidenţa unor cauze de majorare a pedepsei: circumstanţa agravantă determinată de calitatea inculpatului, precum şi forma continuată, prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen. a infracţiunilor de instigare la săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional, prev. şi ped. de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 şi instigare la săvârşirea infracţiunii de furt de material lemnos din fondul forestier naţional, prev. şi ped. de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008. În plus, se constată că pedepsele individuale stabilite în primă instanţă au vizat infracţiuni simple, pe când cele aplicate în apel, infracţiuni în formă continuată, urmare a schimbării încadrării juridice dispuse de instanţa de apel.

Prin urmare, Curtea de Apel Piteşti în mod judicios a apreciat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C. se stabilesc potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din C. pen., conform căruia "când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2). Potrivit alin. (1) al aceluiaşi text de lege "când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine", iar conform alin. (2) "dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă".

Ca atare, instanţa de apel, în operaţiunea de stabilire a limitelor de pedeapsă, a dat efect tuturor dispoziţiilor legale incidente în cauză, pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni aplicată recurentului inculpat îndeplinind condiţia de legalitate raportat şi la dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., fiind rezultatul adăugării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 3 ani închisoare, a sporului de 1/3 din totalul restului pedepselor, respectiv 1 ani şi 4 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul C., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., în cuantum de 680 RON, precum şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., J., A., E., K., G., L., F. şi M., în cuantum de câte 680 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., J., A., E., K., G., L., F. şi M., în cuantum de câte 680 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2023.

GGC - ED