Expiry of supervision term renders Probation Service's execution objection for temporary medical incapacity to perform community service moot

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 96/F din 14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 51/F din 18.03.2029 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală definitivă prin decizia penală nr. 143/A/din 09.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, fiind obligată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 16.03.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, Serviciul de Probaţiune Prahova a formulat contestaţie la executare privind pe persoana condamnată A., prin care a arătat că se află în imposibilitate temporară de a pune în executare obligaţia privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii până la momentul clarificării situaţiei medicale, având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 51/F din 18.03.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 143/A din 09.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modificată prin sentinţa penală nr. 93/F din 29.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin necontestare la data de 27.05.2021, s-a dispus condamnarea numitei A., la pedeapsa de 11 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani (09.06.2020- 08.06.2022).

În argumentare, s-a arătat că, în vederea punerii în executare a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (3) C. pen., la data de 17.03.2021 A. a depus o adeverinţă medicală privind capacitatea de muncă, respectiv Fişa de aptitudini nr. 4203/05.03.2021, emisă de dr. B.-medic primar medicina muncii, din care rezultă că sus-numita este inaptă temporar de muncă cu următoarele contraindicaţii: poziţie de lucru în ortostatism prelungit, deplasare pe distanţe medii şi lungi, deplasare de greutăţi mai mari de 3 kg, frigul şi umezeala, fără a fi precizată o dată de reevaluare a situaţiei medicale.

În acest context, persoanei supravegheate i s-a solicitat reevaluarea situaţiei medicale şi, la data de 23.11.2021, a depus Fişa de aptitudini nr. x/22.11.2021, emisă de dr. B., medic primar medicina muncii, din care rezultă că sus-numita este inaptă temporar de muncă cu următoarele recomandări: poziţia ortostatică prelungită, purtarea de greutăţi, expunerea la frig şi umezeală şi i se recomandă cură chirurgicală într-o perioadă permisivă şi/sau de încheiere a pandemiei pentru cazuri cronice. Ulterior, Serviciul de Probaţiune Prahova a solicitat cabinetului de medicina muncii clarificarea cu privire la recomandările menţionate în fisa de aptitudini nr. x/22.11.2021 în sensul de a ne comunica dacă sus-numita, în condiţiile respectării recomandărilor date, poate presta în prezent muncă în folosul comunităţii. Ca răspuns, conform Fişei de aptitudini nr. 1847/21.02.2022, emisă de dr. B., medic primar medicina muncii reiese că A. este inaptă temporar de muncă şi i s-a stabilit termen de reevaluare la data de 21.03.2022.

În raport de calificarea cererii formulate de Serviciul de Probaţiune Prahova ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II - a C. proc. pen., Curtea a dispus citarea persoanei condamnate A., cu menţiunea dacă înţelege să-şi însuşească cererea formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova, iar prin notele scrise depuse la data de 06.06.2022, persoana condamnată A. a adus la cunoştinţa instanţei că îşi însuşeşte cererea formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova, în sensul că a luat act de conţinutul acesteia.

Curtea a constatat că, prin sentinţa penală de condamnare mai sus menţionată, contestatoarea A. a fost obligată pe durata termenului de supraveghere de 2 ani să respecte măsurile de supraveghere obligatorii prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., iar pe lângă acestea, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, prevăzută în art. 93 alin. (3) C. pen.

Astfel, cu privire la executarea obligaţiei de către persoana condamnată A., de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, Curtea a constatat incidente dispoziţiile art. 51 alin. (6) din Legea nr. 253/2013, care prevăd că "în cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă." Alin. (7) prevede că, "în cazul constatării incapacităţii de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, zilele de muncă neremunerată în folosul comunităţii rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepţia situaţiei în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător." Alin. (8) prevede că "persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunităţii, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii."

Aceeaşi lege prevede în art. 52 alin. (1) că "munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere."

Or, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a constatat că persoana condamnată A. nu se află într-o incapacitate permanentă, ci doar într-o incapacitate temporară de muncă, astfel încât nu poate fi incident cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. care se referă la "împiedicare" la executare, reţinându-se faptul că aceasta poate executa această obligaţie până la epuizarea duratei termenului de supraveghere.

Totodată, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea ce se execută de către persoana condamnată A. a rămas definitivă la 09.06.2020, data pronunţării de către instanţa de apel, aşa încât termenul de supraveghere, care a început să curgă de la acea dată, s-a împlinit la data de 08.06.2022.

Totodată, prin încheierea din 21 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de condamnata A., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că intimata condamnată A. a solicitat instanţei să se pronunţe asupra îndreptării erorii materiale din cuprinsul sentinţei penale nr. 96/14.06.2022 prin care s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de intimata A., întrucât nu a formulat contestaţie la executare şi, cu toate acestea, a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare.

Curtea a reţinut că aspectele invocate de către intimată exced sferei obiectului unei cereri de îndreptare a erorii materiale, putând fi invocate în faţa instanţei de control judiciar, în ipoteza în care va înţelege să uzeze de dreptul său de a formula contestaţie împotriva sentinţei a cărei îndreptare o solicită.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie persoana condamnată A..

Concluziile apărătorului ales şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, prin care, însă, nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că Serviciul de Probaţiune Prahova a formulat contestaţie la executare privind pe persoana condamnată A., prin care a arătat că aceasta se află în imposibilitate temporară de a pune în executare obligaţia privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii până la momentul clarificării situaţiei medicale.

Se reţine că, prin decizia penală nr. 143/A/09.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 11 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen., iar pe durata termenului de supraveghere a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în art. 93 alin. (1) C. pen. şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, prevăzută de art. 93 alin. (3) C. pen.

Deşi, cu prilejul soluţionării de către instanţa de fond a contestaţiei la executare formulată Serviciul de Probaţiune Prahova, persoana condamnată A. a adus la cunoştinţa instanţei că îşi însuşeşte cererea formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova, titular al cererii formulate este Serviciul de Probaţiune Prahova, care are prerogativa sesizării instanţei de judecată astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 114 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la inaptitudinea persoanei de a munci din Hotărârea Guvernului nr. 1.079 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune care statuează că: (1) Cu ocazia punerii în executare sau pe parcursul executării muncii neremunerate, inaptitudinea persoanei de a presta activităţile stabilite ori faptul că persoana prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, precum şi, dacă este cazul, perioada pentru care se recomandă suspendarea activităţii se constată pe baza unui certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale. (2) În cazul persoanei supravegheate care prezintă un document medical din care reiese că este inaptă, respectiv că şi-a pierdut capacitatea de muncă ori aceasta este diminuată, consilierul de probaţiune poate verifica informaţiile, adresându-se autorităţilor medicale competente. (5) Dacă se constată incapacitatea de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, consilierul de probaţiune informează instanţa de executare, ataşând adresei de informare dovezile medicale prezentate de persoana care trebuie să execute munca."

Potrivit sesizării Serviciului de Probaţiune Prahova, Înalta Curte reţine că intimata prezintă mai multe afecţiuni de natură medicală, fiind inaptă temporar de muncă, iar din fişa de aptitudine nr. 3061/17.03.2022 emisă de dr. B., medic primar Medicina Muncii, rezultă că persoana condamnată A. este inaptă temporar pentru o perioadă de 10 luni de la data emiterii, fiind programată pentru o intervenţie operatorie la data de 03.11.2022.

Analizând în concret situaţia persoanei condamnate, Înalta Curte constată hotărârea de condamnare anterior menţionată a rămas definitivă la 09.06.2020, data pronunţării de către instanţa de apel, aşa încât termenul de supraveghere, care a început să curgă de la acea dată, s-a împlinit la data de 08.06.2022.

Se constată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

În raport cu aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care persoana condamnată nu mai este aptă pentru prestarea unei activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune, munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

Or, având în vedere că, în cauză, în prezent, termenul de supraveghere a expirat, se constată că solicitarea formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova a rămas fără obiect, context în care Înalta Curte apreciază ca fiind fondată contestaţia formulată de persoana condamnată A..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 598 C. proc. pen. raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F din 14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa sentinţa contestată şi încheierea din 21 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând în fond, va respinge sesizarea Serviciului de Probaţiune Prahova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană condamnată, în cuantum de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F din 14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează sentinţa contestată şi încheierea din 21 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând în fond:

Respinge sesizarea Serviciului de Probaţiune Prahova.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană condamnată, în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2022.