Embezzlement of state enterprise fuel: de facto manager status and statutory sentencing limits in continued offense

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (5) şi art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală, au fost achitaţi, printre alţii, A., cercetat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. şi B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 44 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi f) teza a III-a din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.

S-a constatat că persoana vătămată S.N.T.F. C.C.F.R. Călători S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Potrivit art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Vâlcea.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 515/A din data de 9 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu împotriva sentinţei penale nr. 24 din data de 31 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. x/2016.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată, iar pe fond, în rejudecare, printre altele, a fost înlăturată soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., şi inculpatul B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 44 alin. (1) din C. pen., cu toate consecinţele.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 96 din C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti.

În baza art. 43 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 96 din C. pen. cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 124 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei Drăgăşani, definitivă prin neapelare.

În baza art. 44 alin. (2) şi art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 124 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei Drăgăşani, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani o lună şi 10 zile de închisoare, în condiţiile art. 60 din C. pen., şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

A fost înlăturată dispoziţia de lăsare ca nesoluţionată a acţiunii civile exercitate de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A..

S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A. prin punctul de lucru Craiova şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata către partea civilă a următoarelor sume cu titlu de daune materiale: inculpatul C. - 259 RON, inculpatul D. - 1961 RON, inculpatul E. - 1728 RON, inculpatul F. - 336 RON, inculpatul G. - 1896 RON, inculpatul H. - 1015 RON, inculpatul I. - 1967 RON, inculpatul J. - 531 RON, inculpatul K. - 2122 RON, inculpatul L. - 992 RON, inculpatul M. - 1585 RON.

A fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A. prin punctul de lucru Craiova, faţă de inculpatul N..

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata a câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat (cheltuieli urmărire penal şi fond).

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 6265 RON, conform împuternicirilor avocaţiale emise de Baroul Argeş nr. 1323/05.04.2022 şi nr. 1719/02.05.2022 s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de apel a reţinut, că inculpatul B., mecanic de locomotivă la data săvârşirii infracţiunii, la SNTFC CFR Călători S.A. în luna august 2014 a înregistrat în mod constant, pe locomotivele pe care le deservea, consumuri nejustificate, prin sustragerea şi însuşirea combustibilului, însumând 305,6 kg motorină, creând un prejudiciu în patrimoniul părţii civile în cuantum de 2218 RON, este tipică infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A constatat că activitatea de însuşire a combustibilului motorină, printre alţii, de către inculpatul B., mecanic de locomotivă la SNTFM CFR Marfă S.A. - Sucursala Banat-Oltenia, a fost dovedită prin procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi convorbirile telefonice schimbate între inculpaţi şi între inculpaţii mecanici de locomotivă şi complicii acestora.

A reţinut ca principale modalităţi de sustragere a combustibilului, următoarele:

- sustragerea de combustibil direct din rezervor, prin deschiderea gurii de alimentare a rezervorului (profitând de faptul că firul sigiliului este larg), introducerea unui furtun şi extragerea combustibilului;

- sustragerea de combustibil prin slăbirea flanşei dintre ţeava de alimentare din rezervor şi instalaţia din sala motoarelor. Sustragerea combustibilului este vizibilă la traductorii de volum din rezervor şi este relativ riscantă, deoarece se pot rupe flanşele sau garniturile. Cu toate acestea, permite sustragerea unei cantităţi apreciabile într-un timp scurt, în parcurs sau în staţionare, fără a exista riscul ca mecanicul să fie văzut de către cineva;

- sustragerea de combustibil pe la conducta de retur de la injector, care permite sustragerea unor cantităţi mici de motorină, cu un grad de relativitate în funcţie de gradul de uzură al motorului, astfel că la unele locomotive poate fi folosit, iar la altele nu;

- sustragerea de combustibil pe la şurubul de aerisire al bateriei de filtre, modalitate relativ simplă, care presupune desfacerea şurubului de aerisire de la capacul bateriei de filtre şi înlocuirea acestuia cu un ştuţ filetat, la care este ataşat un furtun. Supraconsumul este înregistrat de către instalaţia ICL, evidenţiindu-se prin consumul mare în raport cu turaţia motorului;

- sustragerea de combustibil prin desfacerea racordului dintre pompa de injecţie şi injector. Această metodă permite sustragerea unor cantităţi însemnate de combustibil, fără ca acest lucru să fie detectat uşor de către instalaţia ICL, întrucât motorina citită de senzori ca intrând în motor este direcţionată către un recipient. Pe termen scurt, pierderea de putere a motorului, prin nefuncţionarea unui piston, este compensată de celelalte, iar mecanicii, pe baza experienţei, ajustează debitul din pompa de injecţie astfel încât consumul înregistrat să fie apropiat de consumul normal al motorului.

Referitor la inculpatul A., a reţinut că, în perioada iulie- august 2014, în repetate rânduri, acesta a cumpărat motorină de la inculpaţii O., C., D., P., E., F., G., H., I., Q., R., J., N., K., L., M., S. şi T., mecanici în cadrul S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., şi inculpatul B., mecanic în cadrul S.N.T.F.C.C.F.R. Marfă S.A., cunoscând că acesta provine din rezervoarele locomotivelor deservite de către mecanici, fapte tipice infracţiunii de complicitate la delapidare prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 515/A din data de 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat cerere de recurs în casaţie inculpaţii A. şi B..

În cererea scrisă, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apreciind că instanţa de apel ar fi trebuit sa aplice legea penală mai favorabilă, având în vedere că la data condamnării îndeplinea condiţiile de reabilitate, potrivit vechiul C. pen.. A precizat că anterior a fost condamnat prin sentinţa nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunţată de către Judecătoria Horezu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor din vechiul C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 86 indice 1 şi 2 din vechiul C. pen. şi că a executat integral această pedeapsă.

Recurentul B. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, pct. 9 şi pct. 12 din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat că fapta reţinută de către instanţa de apel nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Referitor la calitatea procesuală activă, a precizat că inculpaţii nu au fost încadraţi în contractul individual de muncă sau în fişa postului ca fiind gestionari, iar faptul că răspundeau de consumul de motorină de la locomotive în calitate de mecanici de locomotivă nu este ţine de gestiunea motorinei.

Cu referire la obiectul material al infracţiunii, a susţinut că motorina nu era EURO 5, nu aparţinea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. sau S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. şi nu avea valoare economică.

Cu trimitere la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., recurentul a susţinut că prejudiciul, aşa cum a fost determinat, nu este cert şi a prezentat pe larg argumentele care conduc la concluzia că măsurătorile efectuate nu sunt precise.

Cererea nu a fost motivată cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 19 octombrie 2022.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., însă doar pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., numai în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept referitoare la lipsa calităţii de subiect activ şi absenţa elementelor de tipicitate obiectivă (lipsa acţiunilor faptice corespunzătoare normei de incriminare) ale infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din C. pen., precum şi cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., care vizează aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Celelalte critici formulate de către inculpatul B. au fost respinse ca inadmisibile având în vedere că exced competenţei materiale a instanţei de recurs în casaţie, deoarece art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen. a fost abrogat prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale şi cererea de recurs în casaţie nu a fost motivată cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. sunt nefondate.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu procesual putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor. Criticile referitoare la încălcarea unei proceduri echitabile nu cad în competenţa materială a instanţei de recurs în casaţie care examinează doar dacă fapta pentru care recurentul a fost condamnat este prevăzută de legea penală. Instanţa de recurs în casaţie, spre deosebire de instanţa care soluţionează contestaţia în anulare sau revizuirea, nu are competenţa materială de a examina legalitatea procedurii desfăşurate contra persoanei condamnate, ci doar concordanţa dintre situaţia de fapt reţinută şi elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege.

În aceste coordonate de principiu şi în limitele stabilite prin încheierea din data de 8 noiembrie 2022, criticile formulate de recurentul inculpat B. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 44 din C. pen., se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Conform art. 295 din C. pen., constituie infracţiunea de delapidare, "Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează."

Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de apel a reţinut că, în luna august 2014, inculpatul B., mecanic de locomotivă la data săvârşirii infracţiunii la SNTFC CFR Călători S.A., a înregistrat în mod constant, pe locomotivele pe care le deservea, consumuri nejustificate, însumând 305,6 kg motorină, creând un prejudiciu în patrimoniul părţii civile în cuantum de 2.218 RON, prin însuşirea combustibilului folosind următoarele modalităţi de sustragere:

- sustragerea de combustibil direct din rezervor, prin deschiderea gurii de alimentare a rezervorului (profitând de faptul că firul sigiliului este larg), introducerea unui furtun şi extragerea combustibilului;

- sustragerea de combustibil prin slăbirea flanşei dintre ţeava de alimentare din rezervor şi instalaţia din sala motoarelor. Sustragerea combustibilului este vizibilă la traductorii de volum din rezervor şi este relativ riscantă, deoarece se pot rupe flanşele sau garniturile. Cu toate acestea, permite sustragerea unei cantităţi apreciabile într-un timp scurt, în parcurs sau în staţionare, fără a exista riscul ca mecanicul să fie văzut de către cineva;

- sustragerea de combustibil pe la conducta de retur de la injector, care permite sustragerea unor cantităţi mici de motorină, cu un grad de relativitate în funcţie de gradul de uzură al motorului, astfel că la unele locomotive poate fi folosit, iar la altele nu;

- sustragerea de combustibil pe la şurubul de aerisire al bateriei de filtre, modalitate relativ simplă, care presupune desfacerea şurubului de aerisire de la capacul bateriei de filtre şi înlocuirea acestuia cu un ştuţ filetat, la care este ataşat un furtun. Supraconsumul este înregistrat de către instalaţia ICL, evidenţiindu-se prin consumul mare în raport cu turaţia motorului;

- sustragerea de combustibil prin desfacerea racordului dintre pompa de injecţie şi injector. Această metodă permite sustragerea unor cantităţi însemnate de combustibil, fără ca acest lucru să fie detectat uşor de către instalaţia ICL, întrucât motorina citită de senzori ca intrând în motor este direcţionată către un recipient. Pe termen scurt, pierderea de putere a motorului, prin nefuncţionarea unui piston, este compensată de celelalte, iar mecanicii, pe baza experienţei, ajustează debitul din pompa de injecţie, astfel încât consumul înregistrat să fie apropiat de consumul normal al motorului.

Recurentul B. a susţinut că fapta descrisă mai sus nu este tipică infracţiunii de delapidare, având în vedere că nu avea calitatea de gestionar cerută de norma de incriminare subiectului activ al infracţiunii, precum şi lipsa obiectului material, în sensul că motorina nu avea valoare economică.

Din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că subiectul activ al infracţiunii de delapidare este dublu circumstanţiat, în sensul că acesta trebuie să aibă atât calitatea de funcţionar public, cât şi pe cea de administrator sau gestionar al bunurilor instituţiei sau unităţii.

Conform art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, "Gestionar (...) este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din C. pen. care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia."

Totodată, notează că noţiunea de gestionar nu se limitează la definiţia dată de art. 1 din Legea nr. 22/1969, art. 31 din acelaşi act normativ extinzând sfera răspunderii şi la gestionarii de fapt, respectiv la "angajatul care primeşte, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înţelesul articolului 1".

Or, recurentul inculpat a primit motorina în calitate de angajat al S.N.T.F.C.C.F.R. Marfă S.A. în funcţia de mecanic, având obligaţia să o păstreze şi să o folosească conform destinaţiei sale şi în scopul realizării obiectului de activitate al agentului economic. Din aceste considerente, combustibilul primit de către un angajat pentru realizarea atribuţiilor de serviciu este înregistrat în gestiunea sa, neavând nicio importanţă faptul că bunul este consumtibil, context în care angajatul dobândeşte şi calitatea de gestionar de fapt, în înţelesul art. 31 din Legea nr. 22/1969.

Referitor la argumentele privind lipsa obiectului material al infracţiunii, în sensul că motorina cu privire la care s-a reţinut prin decizia recurată că ar fi sustrasă de către recurentul inculpat nu avea valoare economică, fiind un combustibil rezidual, Înalta Curte reţine că o astfel de apărare vine în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, care a constatat că cele 305,6 kg motorină valorează 2.218 RON, context în care nu poate intra sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel concordă cu elementele de tipicitate ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte notează că examinarea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face prin raportare la încadrarea juridică reţinută prin hotărârea atacată, precum şi la cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită/menţinută definitiv în apel.

Cauzele şi criteriile de individualizare au intrat în autoritate de lucru judecat, iar instanţa de recurs în casaţie examinează doar dacă prin reţinerea acestora pedeapsa este în limite legale şi nu dacă pedeapsa are un cuantum adecvat pericolului social. Aceste din urmă constatări exced competenţei materiale a instanţei de recurs în casaţie. Dacă pedeapsa este în limite legale, criticile recurentului referitoare la ponderea criteriilor de individualizare a pedepsei nu pot fi analizate de instanţa de recurs în casaţie, deoarece aceste critici ţin de temeinicia hotărârii (de cuantumul sancţiunii) şi nu de legalitatea acesteia (de limitele prevăzute de lege pentru respectiva sancţiune).

În egală măsură criticile recurentului referitoare la consecinţele executării pedepsei asupra stării de sănătate actuală nu pot fi examinate printr-un recurs în casaţie, ci printr-o cerere de întrerupere a executării pedepsie aplicate, de competenţa instanţei de executare.

În speţă, instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru infracţiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 din C. pen.

Totodată, în baza art. 96 din C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti şi, în baza art. 43 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, dispunând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.. În baza art. 65 din C. pen., a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

Recurentul A. invocă nelegalitatea pedepsei de 5 ani închisoare, apreciind, în esenţă, că instanţa de apel, printr-o aplicare greşită a legii, nu a ţinut seama de faptul că la data condamnării îndeplinea condiţiile de reabilitate judecătorească, potrivit vechiul C. pen., chiar dacă nu s-a pronunţat o hotărâre care să o constate. În susţinerea apărărilor formulate, a precizat că anterior a fost condamnat prin sentinţa nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunţată de către Judecătoria Horezu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor din vechiul C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 86 indice 1 şi 2 din vechiul C. pen., a executat integral această pedeapsă şi a formulat cererea de reabilitare după împlinirea termenului prevăzut de lege.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 din C. pen., complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Totodată, observă că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică şi că, prin reţinerea formei continuate şi aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., maximul special al pedepsei se putea majora cu cel mult 3 ani de închisoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. pen., limita maximă a pedepsei pe care instanţa de apel o putea aplica recurentului inculpat fiind de 10 ani de închisoare.

Se observă că pedeapsa pentru complicitate la infracţiunea de delapidare în formă continuată este în limitele prevăzute de lege, recurentul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani de închisoare, minimul special prevăzut de lege pentru toate actele materiale faţă de care s-a reţinut vinovăţia sa.

În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă de 5 ani de închisoare, aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. pen., fiind adăugată la pedeapsa la care recurentul a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, de 2 ani închisoare, pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani de închisoare, aplicată recurentului inculpat A. prin sentinţa nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunţată de către Judecătoria Horezu (definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti).

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa pe care instanţa de apel a stabilit-o în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat A. se încadrează în limitele prevăzute de lege, ţinând seama de încadrarea juridică reţinută în cauză.

În plus, subliniază că, având în vedere limitările date de specificul căii de atac a recursului în casaţie, nu poate să verifice dacă a intervenit sau nu reabilitarea judecătorească a recurentului inculpat A. anterior condamnării sale în apel, o astfel de analiză implicând, pe de o parte, administrarea şi analiza probelor necesare a stabili situaţia de fapt care ar permite examinarea îndeplinirii condiţiilor de reabilitare, iar, pe de altă parte, încălcarea competenţei materiale exclusive a instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea ori a instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul, după caz.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 515/A din 09 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 515/A din 09 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenţii - inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi, în cuantum de câte 170 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.