Cassation limits: factual re-evaluation and statute of limitations in abuse of office and bribery convictions

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 351 din 21.12.2021 pronunţată de Tribunalul Argeş, între altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (4 actele materiale).

(…)

2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 5 C. pen.

(…)

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

(…)

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (4 acte materiale)

(…)

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 307 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri în formă continuată, prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale)

(…)

6. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale)

(…)

7. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost obligat condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale)

(…)

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare şi 6 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 9 ani închisoare), respectiv un spor de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, ce s-a dispus a se executa în condiţiile art. 60 C. pen.

(…)

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A., durata reţinerii, a arestării preventive (16.11.2017 - 16.01.2018) şi arestului la domiciliu (16.01.2018 - 15.04.2018).

În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni şi a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 75.099 RON, către partea civilă UATC Prundeni.

În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni şi a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 1.410.562,05 RON, către partea civilă UATC Prundeni.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1382 C. civ. şi art. 1383 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă UATC Prundeni şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., B., C. şi D., la plata sumei de 477.000 RON, către partea civilă UATC Prundeni.

(…)

Prin decizia penală nr. 626/A din 11.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul formulat, între alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 351 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În cuprinsul căii de atac formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea a menţionat că, la dosar, nu au fost administrate probe din care să rezulte că, inculpatul A., în calitatea sa de Primar al Comunei Prundeni, judeţul Vâlcea şi ordonator principal de credite a încălcat prevederi legale cuprinse în acte normative cu putere de lege, soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. fiind, astfel, nelegală.

Astfel, s-a susţinut că, în dosar, nu există probe certe, care dincolo de orice dubiu, să stabilească vinovăţia inculpatului, în sensul că acesta a acţionat în perioada anului 2005 şi noiembrie 2020, în calitatea sa de Primar al Comunei Prundeni, judeţul Vâlcea şi ordonator principal de credite, cu intenţia de a prejudicia UATC Prundeni cu suma totală de 678736 RON, prin favorizarea propriei persoane şi/sau a altor persoane fizice sau juridice, lucrările contractate în discuţie fiind efectiv executate, respectiv contracte încheiate în mod real şi executate în mod realin.

În opinia inculpatului, probele testimoniale invocate de acuzare şi preluate ca fiind concludente de instanţa de fond şi instanţa de apel sunt insuficiente şi contradictorii, ele însele neputând constitui temei al condamnării sale, nefiind coroborate cu alt probatoriu, precum înscrisuri şi/sau raport de expertiză tehnico-contabilă.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că inculpatului i-au fost aplicate, în mod greşit, pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa (cu excepţia infracţiunii de abuz în serviciu) termenul general de prescripţie a răspunderii penale era împlinit, impunându-se, în acest context, în opinia apărării, încetarea procesului penal.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Pornind de la aspectele teoretice expuse, în limitele criticilor formulate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A. vizează, în esenţă, temeinicia deciziei penale recurate, şi nu chestiuni de legalitate.

Se reţine, astfel, că susţinerile recurentului inculpat nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, criticile în sensul că nu există probe certe, care să stabilească vinovăţia inculpatului, dincolo de orice dubiu, în sensul că acesta a acţionat cu intenţia de a prejudicia UATC Prundeni cu suma totală de 678736 RON, prin favorizarea propriei persoane şi/sau a altor persoane fizice sau juridice, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa dispunerii unei soluţii favorabile inculpatului.

Or, o atare critică, prin care recurentul inculpat aduce în discuţie, în mod esenţial, absenţa elementului subiectiv propriu infracţiunii analizate, antamează împrejurări cu un pronunţat caracter factual, ce ar contura atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările sale şi care sunt circumscrise temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalităţii acesteia.

Deşi recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare care reglementează infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, în ansamblul lor, motivele tind la reanalizarea împrejurărilor de fapt, în opinia recurentului inculpat, soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, fiind urmarea faptului că situaţia de fapt a fost stabilită în baza unor probe insuficiente şi contradictorii, care nu au fost coroborate cu probatorii precum înscrisuri şi/sau raport de expertiză tehnico-contabilă.

Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Totodată, Înalta Curte învederează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, instanţa de apel a reţinut că, inculpatul A., în calitate de primar în cadrul UATC Prundeni şi ordonator de credite, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin aceea că:

· în anul 2015, a încheiat (cu nerespectarea dispoziţiilor legale) cu S.C. E. S.R.L. Prundeni, reprezentată de F. (administrată în fapt tot de către inculpat) şi a asigurat executarea contractului nr. x/22.10.2014 având ca obiect "Reparaţii edilitare la Căminul Cultural Prundeni", iar ulterior a dispus şi asigurat plata sumei totale de 40.000 RON către această societate de către UATC Prundeni, în baza facturilor fiscale nr. x/10.07.2015 şi nr. y/20.08.2015 emise în fals de F., la solicitarea inculpatului, deşi cunoştea că lucrările atestate prin cele două facturi nu au fost realizate, încălcând astfel dispoziţiile art. 14, 23, 51 şi 54 din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 40.000 RON şi asigurând astfel obţinerea unui folos necuvenit în valoare de 40.000 RON de către S.C. E. S.R.L.;

· în anul 2015, a dispus şi asigurat plata către S.C. E. S.R.L. Prundeni a sumei de 35.000 RON, aferentă facturii fiscale nr. x/16.12.2015, cu încălcarea dispoziţiilor legale, neavând o bază legală, în condiţiile în care lucrările pentru care a fost emisă factura nu au fost realizate de această societate, nu a fost încheiat contract de execuţie, iar factura fiscală nu a fost însoţită de documente justificative, respectiv situaţii de lucrări şi procese-verbale de recepţie, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (3)-(6) din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea nr. 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 35.000 RON şi asigurând astfel obţinerea unui folos necuvenit în valoare de 35.000 RON de către S.C. E. S.R.L.;

· în anul 2015, cu prilejul derulării contractului de execuţie lucrări nr. x/06.03.2015 încheiat între UATC Prundeni şi S.C. G. S.R.L., a dispus şi asigurat plata către această societate a sumei totale de 477.000 RON, aferentă facturilor fiscale nr. x/24.08.2015 şi nr. y/08.12.2015, cu încălcarea dispoziţiilor legale, neavând o bază legală, în condiţiile în care lucrările pentru care au fost emise facturile nu au fost realizate de această societate (respectiv lucrările de aşternere mixtură asfaltică pe drumurile x), iar facturile fiscale nu au fost însoţite de documente justificative, respectiv procese-verbale de recepţie, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (3)-(6) din Legea 273/2006, art. 2-3 din Legea nr. 215/2001, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prejudiciind în acest mod UATC Prundeni cu suma de 477.000 RON şi asigurând astfel obţinerea unui folos necuvenit în valoare de 477.000 RON de către S.C. G. S.R.L.;

· în luna noiembrie 2010, refuzând să procedeze la executarea popririi înfiinţate de AFP Drăgăşani asupra sumelor de bani datorate de terţul poprit comuna Prundeni, debitorului A. (drepturi salariale cuvenite în calitate de primar), a dispus ca plata sumelor respective, care reprezintă debite personale datorate de inculpat în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L. către bugetul de stat, să fie achitată din bugetul UATC Prundeni, fiind emise în acest sens, din dispoziţia continuă a inculpatului, începând cu data de 30 noiembrie 2010, până la 11 august 2017, 62 ordine de plată pentru suma totală de 126.736 RON, refuzând în mod constant, să procedeze la reţinerea lunară a sumelor respective din drepturile salariale care i se cuveneau şi care îi erau datorate de Primăria Prundeni, în condiţiile în care poprirea se referea la sumele datorate de terţ (angajator) debitorului A. şi nu la fondurile primăriei, utilizând astfel creditele bugetare ale comunei pentru cheltuieli care nu aveau nicio legătură cu activitatea Primăriei comunei Prundeni, încălcând astfel dispoziţiile art. 149 din O.G. nr. 92/2003, art. 14 şi 23 din Legea 273/2006, prejudiciind în acest mod UATC Bujoreni cu suma de 126.736 RON şi asigurând astfel obţinerea unui folos necuvenit pentru sine, în valoare de 126.736 RON, acţiunea inculpatului epuizându-se în luna august 2017;

fapte prin care s-a produs UATC Prundeni un prejudiciu total în sumă de 678.736 RON (echivalentul sumei de 150.830 euro) şi evident, o vătămare a intereselor legitime ale persoanei vătămate comuna Prundeni, prin neasigurarea transparenţei în activitatea privind achiziţiile publice şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea achiziţionării de servicii sau bunuri în condiţii concurenţiale, dar şi prin asigurarea plăţii unor servicii/lucrări neefectuate ori prestate, respectiv prin folosirea bugetului comunei în folos personal;

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 Cod penalin.

În aceste coordonate, având în vedere baza facturală reţinută în cauză de instanţa de apel, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A. se circumscriu elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte învederează că, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În speţă, inculpatul A. nu invocat nelegalitatea pedepselor ce i-au fost aplicate, sub aspectul cuantumului acestora şi încadrarea în limitele prevăzute de lege, conform cerinţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci a susţinut că i-au fost aplicate, în mod greşit, pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa (cu excepţia infracţiunii de abuz în serviciu), termenul general de prescripţie a răspunderii penale era împlinit, impunându-se, în acest context, în opinia sa, încetarea procesului penal.

Or, observând argumentele aduse de recurent în susţinerea cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că acestea nu constituie motive care să se încadreze în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 626/A din 11 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.