Cassation scope excluding factual re-evaluation of public official status in intellectual forgery offenses

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 126 din 05.08.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Ialomiţa, secţia penală, între altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "înşelăciune" în formă continuată.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "fals intelectual" în formă continuată.

(…)

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea, fiind aplicată inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni, în final inculpata urmând să execute o pedeapsă principală de 1 an 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1)-(3) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate, în final, inculpata urmând să execute pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, executarea pedepsei complementare urmând a începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. coroborat cu art. 65 alin. (1) - art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a stabilit ca inculpata să execute, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 - 92 C. pen., cu referire la art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

(…)

S-a constatat că inculpata a fost reţinută prin ordonanţa din 25.01.2017 şi apoi arestată preventiv de la data de 26.01.2017, până la 01.02.2017.

2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "înşelăciune" în formă continuată.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "fals intelectual" în formă continuată.

(…)

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea, şi i-a fost aplicată inculpatei B. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni, în final inculpata urmând să execute o pedeapsă principală de 1 an 4 luni închisoare.

(…)

În baza art. 91 - 92 C. pen., cu referire la art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

(…)

S-a constatat că inculpata a fost reţinută prin ordonanţa din 25.01.2017 şi, ulterior, arestată preventiv de la data de 26.01.2017, până la 01.02.2017.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa.

În temeiul art. 19, art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357, 1373, 1381, 1382, 1385, 1386 C. civ., au fost obligate inculpatele C. şi D., în solidar, la plata către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa a despăgubirilor civile în sumă de 725.450,09 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin infracţiunile de înşelăciune şi fraudă informatică.

În solidar, cu inculpatele menţionate anterior, au fost obligaţi şi ceilalţi inculpaţi la plata către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa a despăgubirilor civile reprezentând prejudiciul cauzat prin infracţiunile comise, după cum urmează:

-inculpata E., până la concurenţa sumei de 717.341.05 RON;

-inculpatul F., până la concurenţa sumei de 271.911,06 RON;

-inculpata A., până la concurenţa sumei de 329.466,51 RON;

-inculpata B., până la concurenţa sumei de 133.496,93 RON;

Totodată, în baza art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ. combinat cu art. 1535 alin. (1) C. civ., au fost obligaţi inculpaţii la plata accesoriilor constând în dobânda legală aplicată sumei reprezentând prejudiciu, calculată de la momentul cauzării prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., ambele raportat la dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse anterior în cauză, prin ordonanţa cu nr. 170/P/2015 din data de 20.01.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, prin care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate, respectiv prescripţiile medicale emise şi completate în fals de către inculpaţi, enumerate în cuprinsul actului de sesizare al instanţei de judecată, având datele menţionate în documentaţia transmisă de către Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa.

(…)

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, între alţii, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpatele A. şi G..

Prin decizia penală nr. 169/A din 18.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate, între alţii, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, împotriva sentinţei penale nr. 126 din 05.08.2020 din care face parte integrantă încheierea de şedinţă din 03.09.2020 de îndreptare eroare materială pronunţată de Tribunalului Ialomiţa, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei A., fiind repuse, în individualitatea lor, pedepsele închisorii, complementare şi accesorii.

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă din 20.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunile de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1), lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. (în conţinutul căreia intră actele materiale din perioada cuprinsă între anii 2010-2012) şi de complicitate la "fals intelectual", în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de complicitate la "înşelăciune" în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. (în conţinutul căreia intră actele materiale din perioada cuprinsă între anii 2010 - 2012) şi de "fals intelectual", în formă continuată, în forma autoratului, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 79 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la "înşelăciune", în variantă agravată şi în formă continuată, împotriva persoanei vătămate Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen., pe perioada de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "fals intelectual", în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen. pe perioada de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen., pe perioada de 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit în temeiul art. 92 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că inculpata are obligaţia ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune Ialomiţa la datele stabilite de consilierul de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei, precum şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata are obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială privind conduita în profesie, derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, la Complexul de Servicii Sociale (căminul pentru bătrâni) din oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa sau la Spitalul orăşenesc Ţăndărei, judeţul Ialomiţa.

S-a făcut aplicarea art. 94 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., privind instituţiile desemnate cu supravegherea inculpatei.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1) alin. (2) şi alin. (4) C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 25.01.2017 - 01.02.2017, inclusiv.

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei G., fiind repuse, în individualitatea lor, pedepsele închisorii, complementare şi accesorii.

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă din 20.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. x/2017, din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunile de complicitate la "înşelăciune", în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. (în conţinutul căreia intră actele materiale din perioada cuprinsă între anii 2010-2012) şi de complicitate la "fals intelectual", în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de complicitate la "înşelăciune", în formă continuată, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. (în conţinutul căreia intră actele materiale din perioada cuprinsă între anii 2010-2012) şi de "fals intelectual", în formă continuată, în forma autoratului, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 79 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la "înşelăciune", în varianta agravată şi în formă continuată, împotriva persoanei vătămate Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an 3 luni închisoare, în pedeapsa închisorii cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 7 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art. 68, alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi asistent medical) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit în temeiul art. 92 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata are obligaţia ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune Ialomiţa, la datele stabilite de consilierul de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei, precum şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata are obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială privind conduita în profesie, derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe perioada de 100 zile, la Complexul de Servicii Sociale (căminul pentru bătrâni) din oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa sau la Spitalul orăşenesc Ţăndărei, judeţul Ialomiţa.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., privind instituţiile desemnate cu supravegherea inculpatului.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 25.01.2017-01.02.2017, inclusiv.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa, în sensul că inculpaţii au fost obligaţi la plata penalităţilor de întârziere, în raport cu suma datorată de fiecare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, între alţii, de inculpatele A. şi G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, inculpatele A. şi G. au declarat recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. privind condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, prin prisma căruia au arătat, în esenţă, că, infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., reţinută în sarcina recurentelor în forma autoratului nu există, întrucât acestea nu au deţinut calitatea de funcţionar public, calitate impusă de norma de incriminare subiectului activ al infracţiunii de fals intelectual.

Astfel, s-a arătat că, în speţă, inculpatele au exercitat funcţia de asistent medical, fiind încadrate cu contract individual de muncă în cadrul unei entităţi private, respectiv în cadrul Cabinetului medicului de familie C., motiv pentru care nu au calitatea de funcţionari publici şi, prin urmare, nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de "fals intelectual".

În concluzie, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererilor formulate, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate, şi, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatelor pentru săvârşirea infracţiunii de "fals intelectual", prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpatele A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpatele A. şi G., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

Pornind de la aspectele teoretice expuse, în limitele criticilor formulate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatele A. şi G. vizează, în esenţă, temeinicia deciziei penale recurate, şi nu chestiuni de legalitate.

Se reţine, astfel, că susţinerile recurentelor inculpate nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, criticile în sensul că s-a reţinut în sarcina inculpatelor, în mod greşit, calitatea de funcţionar public, întrucât acestea erau angajate în cadrul unei entităţi private, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa dispunerii unei soluţii favorabile inculpatelor.

Deşi recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatele susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare care reglementează infracţiunea de fals intelectual, Înalta Curte constată că, în ansamblul lor, motivele tind la reanalizarea împrejurărilor de fapt, în opinia recurentelor inculpate, soluţia de condamnare fiind urmarea faptului că s-a reţinut în sarcina lor, calitatea de funcţionar public, deşi acestea erau angajate, ca asistente medicale, cu contracte individuale de muncă, în cadrul unei entităţi private, respectiv cabinetul medicului de familie C..

Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, instanţa de apel a reţinut că, inculpata A., asistent medical la Cabinetul Medical Individual C., în perioada cuprinsă între anii 2010-2012, împreună cu coinculpaţii D., F., E., C. şi G., a completat, în fals, un număr de 1.987 reţete medicale, emise de către medicul C., care au fost decontate prin intermediul S.C. "H." S.R.L., cauzând părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa un prejudiciu material în sumă de 329.466,51 RON.

Inculpata G., asistent medical la Cabinetul Medical Individual C., în perioada anilor 2010-2012, împreună cu coinculpaţii D., F., E. şi C., a completat, în fals, un număr de 774 reţete medicale, emise de către medicul C., care au fost decontate prin intermediul S.C. "H." S.R.L., cauzând părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa un prejudiciu material în sumă de 133.496,93 RON.

În acest punct de analiză, Înalta Curte aminteşte că, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen., este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Inculpatele A. şi G., în mod evident, au prestat un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autorităţile publice (prin absolvirea unor studii medicale de specialitate sub controlul instituţiilor de stat), fiind asistente medicale la un cabinet medical - exercitând o profesie prin care se asigură asistenţă medicală populaţiei în baza unor raporturi contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate - activitatea acestora şi cea a cabinetului fiind suspusă controlului şi supravegherii Ministerului Sănătăţii, Colegiului Medicilor şi Casei de Sănătate.

Aşadar, instanţa de apel a avut în vedere că inculpatele A. şi G. erau asistenţi medical şi că, asemenea medicului, exercitau un serviciu de interes public, fiind funcţionari publici asimilaţi, în sensul legii penale, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, faptele inculpatelor A. şi G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen.

În aceste coordonate, având în vedere baza factuală reţinută în cauză de instanţa de apel, Înalta Curte constată că faptele inculpatelor A. şi G. se circumscriu elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., susţinerile recurentelor inculpate fiind lipsite de fundament.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.