Illegal tree cutting: violation of ne reformatio in peius through failure to reduce sentencing limits upon admission of guilt

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din 17.02.2022, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, printre altele, în baza art. 107 alin. (1) indice 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 3 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În baza art. 109 alin. (1) indice 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 3 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere fără drept de arbori, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

S-a constatat că infracţiunile deduse prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunile de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., ultraj, în modalitatea prevăzută de art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 253 alin. (1) C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 371 C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform sentinţei penale nr. 27 din 17.02.2020, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 97 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală sus-menţionată.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta sentinţă şi prin sentinţa penală nr. 27 din 17.02.2020, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare în condiţii privative de libertate.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta sentinţă cu cele stabilite prin sentinţa penală anterior menţionată şi s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. şi pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n) şi o) C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară rezultantă pedeapsa complementară executată de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 27 din 17.02.2020, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, respectiv 17.03.2020 la zi.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta sentinţă cu cele stabilite prin sentinţa penală anterior menţionată şi s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. şi pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n) şi o) C. pen.,

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată, prin reţinere şi arest preventivă, respectiv de la data de 13.06.2020 până la data de 18.06.2020.

În baza art. 112 alin. (5) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 de RON, reprezentând contravaloarea motoferăstrăului folosit la săvârşirea infracţiunii de tăiere nelegală de arbori.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 442/A din data de 12 mai 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul A., a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, iar pe fond a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracţiunile imputate, fiind, totodată, menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 442/A din data de 12 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat B. cu împuternicire avocaţială aflată la fila x, la data de 31.05.2022.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanţa de apel, deşi a reţinut în favoarea acestuia dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru fiecare infracţiune, nu a dispus reducerea pedepsei cu o treime astfel cum prevede textul de lege.

Totodată, inculpatul a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut seama nici de prevederile art. 74 şi art. 75 C. pen. şi nu a redus limitele de pedeapsă cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., având în vedere circumstanţele personale ale acestuia, respectiv că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, iar din caracterizarea nr. 3590 din 28.02.2022 rezultă că are un comportament civilizat în societate şi nici nu a reţinut faptul că inculpatul a achitat partea de prejudiciu în cuantum de 4289,92 RON, respectiv cât i-a revenit din valoarea totală a prejudiciului.

În concluzie, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice în sensul reducerii pedepsei cu o treime, ca urmare a reţinerii prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi, după reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei cu o treime, redozarea acesteia şi suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate, conform art. 91 C. pen.

Prin încheierea din 07 iulie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a trimis cauza Completului nr. 10, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, judecătorul de filtru a reţinut, în esenţă, că, din modul în care recurentul inculpat a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar chestiunile privind reducerea limitelor de pedeapsă prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile privind nereţinerea circumstanţelor atenuante de către instanţa de apel în favoarea inculpatului, s-a constatat că acestea nu se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. permite atacarea hotărârilor definitive atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul incriminator în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei.

Or, în realitate, recurentul inculpat a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate sub aspectul cuantumului acestora şi a modalităţii de executare, considerate prea mari în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi datele personale ale acestuia care nu au fost reţinute de către instanţa de apel, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casaţie, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a mai reţinut că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi cenzurată modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, întrucât acest aspect vizează temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea ei. Astfel, operaţiunea de individualizare judiciară a sancţiunii penale, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, este atributul exclusiv al instanţelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege în funcţie de criteriile menţionate în art. 74 C. pen., instanţa de recurs în casaţie fiind limitată, conform art. 433 C. proc. pen., la a verifica exclusiv legalitatea deciziei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie., având în vedere că motivele invocate se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, în limitele precizate anterior.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului şi limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condiţiile legii.

În atare condiţii, se observă că instanţa ordinară de control judiciar, reţinând ca fiind incidente faţă de inculpatul A. dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a admis apelul declarat de acesta împotriva hotărârii primei instanţe, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracţiunile imputate, fiind, totodată, menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, instanţa de apel a apreciat că deşi sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. faţă de inculpat, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, numărul arborilor doborâţi, valoarea acestora, încercările inculpatului de a se sustrage controlului efectuat asupra sa atunci când a fost surprins în pădure de organele silvice, nu se impune o ameliorare a pedepselor stabilite deoarece faptele imputate inculpatului prezintă un pericol social sporit.

Înalta Curte, analizând regimul tratamentului sancţionator al infracţiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 şi al infracţiunii de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (1)1 lit. c) din Legea nr. 46/2008, constată că fiecare dintre aceste infracţiuni este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani.

În cauză, fiind reţinute dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, adică atât pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cât şi pentru infracţiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare.

Este adevărat că pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate recurentului inculpat A. pentru aceste infracţiuni nu se situează dincolo de limitele speciale, astfel cum au fost stabilite în condiţiile legii, însă, întrucât instanţa de prim control judiciar a fost învestită doar cu apelul inculpatului, fără să fie exercitată în cauză şi o cale de atac în defavoarea acestuia, hotărârea atacată putea fi reformată numai în favoarea sa.

Astfel, soluţia adoptată de instanţa de apel cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 şi de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, prin menţinerea tratamentului sancţionator aplicat de judecătorul fondului, nu era posibilă, întrucât este contrară principiului non reformatio in peius, consacrat prin dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., cu influenţă asupra limitelor de pedeapsă.

Conceptul de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege include şi verificarea modului în care s-a ajuns la cuantumul sancţiunilor aplicate cu ocazia judecării căii de atac exercitată exclusiv de inculpat, când în favoarea acestuia s-a reţinut o cauză de reducere a pedepsei, în speţă, dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracţiunile imputate, motiv pentru care nu se poate menţine pedeapsa la care a fost condamnat în primă instanţă, întrucât în aplicarea tratamentului sancţionator trebuie respectate regulile care guvernează apelul, prevăzute de art. 417 şi art. 420 C. proc. pen., inclusiv principiul non reformatio in peius.

Ca urmare, instanţa de apel urma a stabili pedeapsa, ca şi instanţa de fond, în cuantumul minimului, însă dedus din aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei, care, în apelul exclusiv al inculpatului, trebuia păstrat, transpunându-se minimul de 2 ani închisoare în cel rezultat din cauza legală de reducere, omisă de la evaluare de către instanţa de fond, respectiv de 1 an şi 4 luni închisoare.

În consecinţă, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii atacate întrucât pedeapsa a fost aplicată inculpatului în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin stabilirea unui regim sancţionator mai sever, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în contextul căruia instanţa poate evalua incidenţa principiilor ce au influenţă asupra cuantumului pedepsei, cum este non reformatio in pejus, care stabileşte limite ale pedepsei sau modalitatea de executare, ce nu pot fi ignorate sau nesocotite de instanţe.

În atare situaţie, Înalta Curte notează că în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie instanţa se raportează pentru stabilirea pedepsei într-un cuantum legal la pedeapsa aplicată de prima instanţă respectiv la minimul special, ca fiind singurul criteriu de stabilire a pedepsei în limite legale.

Pedeapsa aplicată fiind rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fără alte posibilităţi de reindividualizare, aducerea pedepsei principale în matca de legalitate se realizează direct de instanţa de recurs în casaţie, fără a fi oportună sau necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

Va reduce pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare şi pentru infracţiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 27 din 17.02.2020 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020 a Curţii de Apel Piteşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, respectiv 1 an, 4 luni şi 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Va deduce arestul preventiv de la 13.06.2020 la 18.06.2020 şi perioada deja executată de la data de 12.05.2022 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52 din 12.05.2022 emis de Judecătoria Topoloveni şi va dispune emiterea unui nou mandat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

Reduce pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare şi pentru infracţiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 27 din 17.02.2020 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020 a Curţii de Apel Piteşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, respectiv 1 an, 4 luni şi 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Deduce arestul preventiv de la 13.06.2020 la 18.06.2020 şi perioada deja executată de la data de 12.05.2022 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52 din 12.05.2022 emis de Judecătoria Topoloveni şi dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2022.