Revocation of suspended criminal sentences rejected as time-barred after expiration of supervision period

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată de petenţii A. şi B., redactată în formă olografă, datată 22.02.2022 şi înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaţilor C., D. şi E. prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Potrivit adresei nr. x din 02.03.2022, emisă de către Cabinetul Preşedintelui secţiei penale, cererea înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înaintată către Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor din 17.12.2015, această împrejurare fiind comunicată petenţilor A. şi B..

La data de 16.03.2022, prin email, petenţii au transmis Tribunalului Bucureşti, o cerere prin care arată că, prin adresa din 02.03.2022, emisă de către Cabinetul Preşedintelui secţiei penale au fost înştiinţaţi că cererea înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înaintată către Tribunalul Bucureşti, motiv pentru care au precizat că solicită a li se înregistra cererea menţionată ca o cerere formulată în temeiul art. 583 C. proc. pen.

Această cerere precizatoare a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind înregistrată la data de 22.03.2022 sub dosar nr. x/2022.

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 24.03.2022, sub dosar nr. x/2022, petenţii A. şi B. au solicitat să se dispună revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaţilor C., D. şi E. prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa penală nr. 412 din 21 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 96 alin. (2) din C. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată de intimatul C. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.04.2022, iar prin încheierea din 9 iunie 2022, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aflat pe rolul Completului nr. 6, la dosarul nr. x/2022 al aceleiaşi instanţe.

La data de 21 septembrie 2022, a fost depusă la dosarul cauzei, de către apărătorul ales al intimatului D., o cerere prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că instanţa competentă în speţă este instanţa de executare, respectiv Tribunalul Bucureşti, potrivit art. 57 alin. (2) raportat la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 253/2013.

Totodată, prin aceeaşi cerere, s-a invocat şi excepţia tardivităţii cererii de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei, arătându-se că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 22.02.2016, iar termenul de încercare s-a împlinit la data de 21.02.2022, cererea de revocare fiind înregistrată după împlinirea termenului de supraveghere, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25.02.2022, iar la Tribunalul Bucureşti la data de 24.03.2022.

Potrivit art. 84 C. pen., partea civilă are dreptul de a obţine recuperarea debitului stabilit prin hotărârea de condamnare şi este îndreptăţită să solicite revocarea suspendării executării numai pe durata termenului de încercare, până la împlinirea acestuia, ulterior acestui moment intervenind reabilitarea de drept a condamnatului, astfel că nu mai poate opera revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile.

La termenul din 3 noiembrie 2023, la rândul său, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii cererii formulate de petenţii A. şi B..

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimatul D., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiată, având în vedere obiectul cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 583 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută la art. 96 sau 97 din C. pen. se pronunţă din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

De asemenea, se au în vedere prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol, conform căruia, dacă până la expirarea termenului prevăzut de art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia.

În concluzie, cererea formulată de petenţii A. şi B., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaţilor C., D. şi E. prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015, este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare privind pe intimaţi.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii cererii formulate de petenţii A. şi B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Conform art. 583 alin. (2) C. proc. pen., dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia.

Potrivit art. 93 alin. (5) C. pen., condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Conform art. 98 alin. (1) C. pen., în cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (...), pedeapsa se consideră executată.

Din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei trebuie formulată înainte de împlinirea termenului de supraveghere, întrucât, din momentul împlinirii acestui termen, pedeapsa se consideră executată.

Prin urmare, o cerere de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei formulată după ce s-a împlinit termenul de supraveghere, va atrage decăderea din dreptul de a formula cererea, cu consecinţa respingerii cererii ca tardiv formulată.

În speţă, în raport cu dispoziţiile legale incidente, se constată că, prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015, intimaţii C., D. şi E. au fost condamnaţi la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiecare, iar în temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani.

Potrivit art. 269 alin. (1) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Conform art. 269 alin. (3) C. proc. pen., termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an.

În cauză, termenul de supraveghere de 6 ani a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv la 22 februarie 2016, astfel că, s-a împlinit la data de 21 februarie 2022.

Ca atare, formularea cererii petenţilor A. şi B. - redactată în formă olografă, datată 22.02.2022 şi înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - ulterior împlinirii termenului de supraveghere de 6 ani, are drept consecinţă respingerea sesizării ca tardiv formulată.

Referitor la cererea formulată de către intimatul C., privind obligarea petenţilor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, se justifică admiterea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimatul D..

Va respinge, ca tardivă, cererea formulată de petenţii A. şi B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaţilor C., D. şi E. prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obligă petenţii la plata sumei de câte 8764,59 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul C..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul E., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimatul D..

Respinge, ca tardivă, cererea formulată de petenţii A. şi B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaţilor C., D. şi E. prin sentinţa penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 8764,59 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul C..

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul E., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cu contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.