Rape trial venue fixed at Bucharest Sector 2 Court on place-of-offense priority; prorogation claim rejected.

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03.04.2023 a Judecătoriei Suceava, secţia penală s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu.

În temeiul art. 342 C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost declinată competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpaţii: A., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol în formă continuată, două infracţiuni de agresiune sexuală în formă continuată şi a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. şi ped. de: - art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) şi alin. (31) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., - art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) şi c) şi (21) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de - art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen., (persoane vătămate minore B. şi C.); şi B. pentru săvârşirea a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În baza art. 275 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., onorariile parţiale ale apărătorilor din oficiu, pentru persoanele vătămate, în cuantum de 400 RON fiecare, conform delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie 717/2023 şi 716/2023, precum şi onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei, în cuantum de 600 RON, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 715/2023, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a constatat că, potrivit normelor de procedură penală, competenta teritoriala a unei instanţe este determinata de 4 criterii: locul săvârşirii infracţiunii; locul în care a fost prins suspectul/inculpatului; locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizica (...) la momentul la care a săvârşit fapta; locuinţa sau după caz, sediul persoanei vătămate.

Aşa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol în formă continuată, două infracţiuni de agresiune sexuală în formă continuată şi a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), constând în aceea că în perioada cuprinsă între vara anului 2017 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore B., de situaţia materială precară a acesteia, de situaţia familială dificilă, de imposibilitatea de a-şi exprima în mod liber şi conştient voinţa şi de faptul că minora locuia în acelaşi imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracţiunii de agresiune sexuală reţinute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra minorei B., în vârstă de 12 ani la momentul debutului activităţii infracţionale, în sensul că, în perioada cuprinsă între vara anului 2017 - vara anului 2021 în timp ce minora se afla în camera acestuia din locuinţa din localitatea Bucşoaia, str. x, oraşul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca apoi, în vara anului 2019 şi în vara anului 2020, în timp ce minora se afla într-o unitate de cazare din staţiunea Costineşti, jud. Constanţa, şi resp. în perioada vara anului 2021 - aprilie 2022, în preajma Sărbătorilor Pascale, în timp ce minora se afla în spaţiul aparţinând S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, cartierul Colentina, i-a solicitat acesteia să se dezbrace, a atins-o pe corp în zonele intime, pe sâni, i-a introdus degetul în vagin şi apoi a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, uneori şi masturbându-se în faţa acesteia şi determinând-o să-i atingă organul genital.

S-a mai reţinut că în perioada începutul anului 2021 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore C., de situaţia materială precară a acesteia, de situaţia familială dificilă, de imposibilitatea de a-şi exprima în mod liber şi conştient voinţa şi de faptul că minora locuia în acelaşi imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracţiunii de agresiune sexuală reţinute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra minorei C., în vârstă de 13 ani la momentul debutului activităţii infracţionale, în sensul că în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuinţa din localitatea Bucşoaia, strada x, nr. 4, oraşul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca (în perioada începutul anului 2021 - aprilie 2022 în preajma Sărbătorilor Pascale), şi resp. în timp ce se afla în spaţiul aparţinând S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, Sector 2 (în perioada februarie- aprilie 2022, în preajma Sărbătorilor Pascale), i-a solicitat acesteia să se dezbrace, a atins-o pe corp în zonele intime, pe sâni, i-a introdus degetul în vagin şi apoi a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, uneori şi masturbându-se în faţa acesteia şi determinând-o să-i atingă organul genital,

De asemenea, în perioada începând cu vara anului 2016 - anul 2017, profitând de vârsta fragedă a victimei minore B. de situaţia materială precară a acesteia, de situaţia familială dificilă, de imposibilitatea de a-şi exprima în mod liber şi conştient voinţa şi de faptul că minora locuia în acelaşi imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracţiunii de viol reţinute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra victimei minore B., în vârstă de 11 ani la momentul debutului activităţii infracţionale, în sensul că în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuinţa din localitatea Bucşoaia, strada x, nr. 4, oraşul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca, şi respectiv în camera minorei din acelaşi imobil, în timp ce se afla în pat pentru a dormi alături de sora şi mama sa, la începutul perioadei peste îmbrăcăminte, şi apoi după ce a dezbrăcat-o, a atins-o pe corp cu mâinile sau cu organul genital, în zona sânilor şi în zona organelor genitale, uneori şi masturbându-se în faţa acesteia şi determinând-o să-i atingă organul genital,

Totodată, în perioada începând cu vara anului 2017 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore C., de situaţia materială precară a acesteia, de situaţia familială dificilă, de imposibilitatea de a-şi exprima în mod liber şi conştient voinţa şi de faptul că minora locuia în acelaşi imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracţiunii de viol reţinute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra victimei minore C., în vârstă de 8 ani la momentul debutului activităţii infracţionale, în sensul că (în perioada vara anului 2017 - aprilie 2022) în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuinţa din localitatea Bucşoaia, strada x, nr. 4, oraşul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca, apoi în camera minorei din acelaşi imobil, apoi în timp ce se afla în pat pentru a dormi alături de sora şi de mama sa, şi respectiv în timp ce se afla în spaţiul aparţinând S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, Sector 2 (în perioada februarie - aprilie 2022, până în preajma Sărbătorilor Pascale), la începutul perioadei peste îmbrăcăminte, şi apoi, după ce a dezbrăcat-o, a atins-o pe corp cu mâinile sau cu organul genital, în zonele sânilor, a fundului, a picioarelor şi a organelor genitale, uneori şi masturbându-se în faţa acesteia şi determinând-o să-i atingă organul genital,

Şi în perioada cuprinsă între vara anului 2017- aprilie 2022, comportându-se în fapt ca un părinte al persoanelor vătămate minore B. şi C., fiind perceput în acest fel de către acestea, îngrijindu-se de creşterea victimelor minorelor, deşi nu avea vreo obligaţie legală, prin acţiunile sale de natură penală, respectiv prin supunerea în mod repetat a acestora, în aceeaşi perioadă, la abuzuri de natură sexuală, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestora.

De asemenea, inculpata B. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. -persoane vătămate minore B., C. constând în aceea că în perioada vara anului 2017- aprilie 2022, nu a luat măsurile necesare pentru a împiedica abuzurile de natură sexuală comise de către numitul A. în aceeaşi perioadă asupra fiicelor sale minore, B. şi C., prin faptul că, prin atitudinea sa pasivă, a permis continuarea abuzurilor sexuale de către inculpatul A. împotriva fiicelor sale minore, aceste omisiuni punând în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestora.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a reţinut că în cazul infracţiunilor continuate sau continue, susceptibile de mai multe acte material şi de o întindere în timp, fiecare acţiune săvârşită în locuri diferite, competenţa de judecare revine oricăreia dintre instanţele în raza cărora s-a comis fie şi un singur act material, neexistând între ele o ordine de prioritate. Prin urmare, pe raza de componenţă a instanţei sesizate trebuie să se săvârşească cel puţin un act material al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Analizând rechizitoriul nr. x/2022 Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a constatat că singura referire la vreo activitate a inculpatului A. desfăşurată pe raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Suceava este cea cu privire iarna anului 2016, cel mai probabil luna decembrie, când persoanele vătămate ar fi locuit câteva zile la locuinţa inculpatului din municipiul Suceava, cartierul Obcini, însă, se menţionează expres că în această perioadă scurtă, persoanele vătămate nu au fost supuse unui abuz de natură sexuală din partea numitului A..

Astfel, prin raportare la toate aceste aspecte şi la acuzaţiile aduse inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că locurile săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestora sunt localitatea Bucşoaia, strada x, nr. 4, oraşul Frasin, jud. Suceava, staţiunea Costineşti, jud. Constanţa respectiv spaţiul aparţinând S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, Sector 2 Bucureşti.

Prin urmare, analizând ordinea de prioritate instituită de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanţele competente teritorial pentru soluţionarea pe camera preliminară şi pe fond sunt Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti. Normele de procedura privind competenta teritoriala de soluţionare a cauzei sunt imperative şi de stricta interpretare neputând fi pusa în discuţie o competenta alternativa cu judecătoria în raza căreia se află parchetul care a efectuat urmărire penală, astfel că, în mod evident, rezulta necompetenta teritoriala de soluţionare a dosarului de către Judecătoria Suceava, ceea ce impune aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 50 alin. (1) C. proc. pen., în sensul declinării competentei de soluţionare a dosarului de către una dintre cele trei instanţe anterior amintite.

În aceste condiţii, neputându-se reţine ca loc al săvârşirii infracţiunii, în sensul alin. (2), mun. Suceava, întrucât, din actele dosarului nu rezultă că inculpaţii ar fi desfăşurat vreo activitate infracţională pe acest teritoriu, având în vedere şi faptul că cele mai recente acte materiale reţinute ca săvârşite, s-au desfăşurat în preajma sărbătorilor Pascale din anul 2022 în Sectorul 2 Bucureşti, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a apreciat că se impune trimiterea cauzei la instanţa corespondentă competentă teritorial.

Prin încheierea din 08.05.2023 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Penală, în temeiul art. 342 C. proc. pen.. rap. la art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu.

În temeiul art. 346 alin. (7) C. proc. pen.. rap. la art. 50 C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În temeiul art. 346 alin. (7) C. proc. pen.. rap. la art. 51 C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu al inculpatei B., în cuantum de 863 RON, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare constând în onorariile avocaţilor din oficiu ai persoanelor vătămate/părţilor civile B. şi C., în cuantum de 510 RON fiecare, au rămas în sarcina statului.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu, a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 31.01.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.01.2023, sub nr. x/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de două infracţiuni de viol în formă continuată, două infracţiuni de agresiune sexuală în formă continuată şi două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. şi ped. de art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) şi alin. (31) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) şi c) şi (21) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen. şi B. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., persoane vătămate fiind B. şi C..

În dosarul nr. x/2023, în procedura de cameră preliminară, la termenul de judecătă din data 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuţie cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi, după dezbateri contradictorii pe marginea legalităţii sesizării instanţei, legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, judecătorul a rămas în pronunţare asupra acestora, amânând pronunţarea la data de 31.03.2023.

La data de 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, a fixat termen de judecată la data de 03.04.2023, în cameră de consiliu, pentru când se au fost citaţi inculpaţii şi persoanele vătămate atât la adresa de domiciliu, cât şi prin afişare la uşa instanţei.

La termenul de judecată din data 03.04.2023, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, pe care a admis-o, dispunând declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La termenul de judecată din data 08.05.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, rămânând în pronunţare asupra acesteia.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen.., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, conform art. 346 alin. (6) din C. proc. pen.., dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51 C. proc. pen.., care se aplică în mod corespunzător.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor privitoare la "sesizarea instanţei", aceasta are în vedere încălcarea dispoziţiilor privitoare la "sesizarea primară" (sesizarea prin rechizitoriu), "sesizarea suplimentară" (extinderea acţiunii penale, extinderea procesului penal) şi "sesizarea de trimitere" (casarea cu trimitere, declinarea competenţei, regulatorul de competenţă, strămutarea). Sesizarea derivată şi subsecventă, prin declinare, este doar indicativă de competenţă, la fel ca rechizitoriul, ceea ce înseamnă că judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 2, îşi va verifica propria competenţă şi legalitatea sesizării prin raportare la toate dispoziţiile legale incidente în cauză, având în vedere atât actul de sesizare primară, cât şi actul de sesizare derivată.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, cu toate că de esenţa fazei procesuale a camerei preliminare este verificarea actelor de urmărire penală şi a rechizitoriului, prin Legea nr. 187/2012, legiuitorul a adăugat acestor verificări şi pe aceea privind competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu. Adăugirea a fost considerată necesară pentru următoarele motive: între condiţiile privind valabila învestire a unei instanţe cu soluţionarea fondului, chestiunea competenţei primează asupra tuturor celorlalte; competenţa judecătorului de cameră preliminară coincide cu cea a instanţei, astfel că efectuarea verificărilor asupra actului de sesizare şi asupra lucrărilor de urmărire penală nu putea reveni decât acelui judecător care, în prealabil, şi-a stabilit competenţa materială, după calitatea persoanei sau teritorială; mai mult, dacă verificarea competenţei instanţei ar fi avut loc abia în faza de judecată, s-ar fi putut ajunge la inacceptabila situaţie în care actele procurorului să fi fost validate sau invalidate de un judecător de cameră preliminară de la o instanţă, iar judecata să aibă loc la o altă instanţă, aceea ulterior stabilită ca fiind competentă.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că excepţia de necompetenţă este mijlocul procesual prin care se invocă necompetenţă unui organ judiciar sesizat cu o cauză penală, solicitându-se totodată trimiterea cauzei organului judiciar competent. În ceea ce priveşte regimul juridic al excepţiei de necompetenţă, judecătorul de cameră preliminară mai reţine că actualul C. proc. pen. a prevăzut expres termenele în care pot fi invocate excepţiile de necompetenţă. Astfel, potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive. Conform alin. (2) al art. 47 C. proc. pen., excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti. Potrivit alin. (3) al art. 47 C. proc. pen., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile alin. (2), respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti.

Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen.., art. 346 alin. (6) din C. proc. pen.. şi art. 47 C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară trage concluzia că, în cauzele care parcurg faza camerei preliminare, excepţia necompetenţei teritoriale se impune a fi invocată şi soluţionată, in limine litis, în termenul prevăzut de lege (înainte de începerea cercetării judecătoreşti aferentă camerei preliminare), cu prioritate faţă de celelalte cereri şi excepţii vizând legalitatea sesizării instanţei, precum şi a probelor şi actelor de procedură din faza de urmărire penală, întrucât o eventuală necompetenţă a judecătorului de cameră preliminară şi ulterior, a instanţei de judecată constituie un impediment legal imperativ în privinţa analizării celorlalte cereri şi excepţii, indiferent că sunt invocate din oficiu, de procuror ori de către părţi. Ca atare, verificarea competenţei trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri. Declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanţei competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, depăşirea momentului începerii cercetării judecătoreşti circumscrise obiectului camerei preliminare face ca instanţa să rămână competentă teritorial să judece cauza, competenţa acesteia fiind câştigată prin prorogare legală de competenţă - extindere pe orizontală a competenţei teritoriale a unei instanţe de judecată, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, asupra unei cauze penale cu care a fost sesizată, dar care nu intră în competenţa sa obişnuită.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că, în mod constant, în literatura de specialitate şi în jurisprudenţa instanţelor, s-a apreciat că este nelegală hotărârea prin care prima instanţă, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, şi-a declinat pe acest temei competenţa, dacă excepţia de necompetenţă teritorială a fost pusă în discuţia părţilor după începerea cercetării judecătoreşti. (a se vedea, în acest sens, Trib. Suprem, s.pen., dec. nr. 4205/1971 în R.R.D. nr. 12/1971, Trib. Suprem, s.pen., dec. nr. 507/1978 în R.R.D. nr. 8/1976, T. Constanţa, dec. pen. nr. 849/1976, în R.R.D. nr. 8/1976, apud. Gh. Mateuţ, Procedură penală Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019, p. 351)

Astfel, plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti nu este absolută, ea putând fi structurată prin instituirea unor termene procesuale care asigură ordinea de drept, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a celor drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari. Conform art. 47 alin. (3) C. proc. pen.., şi judecătorul de cameră preliminară este ţinut de termenul de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială, respectarea acestuia fiind obligatorie nu numai atunci când excepţia de necompetenţă teritorială este ridicată de părţi sau de procuror, ci şi atunci când este pusă în discuţie din oficiu, întrucât, raportat la competenţa pe orizontală caracteristică celei teritoriale, ceea ce primează este celeritatea procesului penal. În acest caz, deşi este nesocotit un termen procesual legal imperativ, nu se poate considera că operează sancţiunea decăderii cu privire la judecătorul de cameră preliminară, întrucât acesta nu are drepturi procesuale, ci obligaţii, dar decăderea din exerciţiul dreptului de a invoca excepţia necompetenţei este incidentă cu privire la procuror, părţi sau persoana vătămată. Pe de altă parte însă, judecătorul nu mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, deoarece, ca efect al depăşirii acestui moment procesual, încetează vocaţia celorlalte instanţe la judecarea cauzei potrivit locului săvârşirii infracţiunii, iar competenţa recunoscută instanţei prim sesizate devine efectivă prin faptul învestirii sale.

De altfel, judecătorul a subliniat că şi în jurisprudenţa instanţei supreme, relativ recentă, s-a validat acest mod de a interpreta dispoziţiile ce reglementează regimul juridic al excepţiei de necompetenţă teritorială. Astfel, sub imperiul vechiul C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin Decizia nr. 751/2011, publicată în Buletinul Casatiei nr. 10 din 31 octombrie 2011 şi în toate lucrările de specialitate relevante, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. proc. pen.. [art. 47 alin. (3) conf. noului C. proc. pen., n.n.], excepţia de necompetenţă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată [începerea cercetării judecătoreşti conf. noului C. proc. pen., n.n.]. În consecinţă, dacă excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată după citirea actului de sesizare [începerea cercetării judecătoreşti conf. noului C. proc. pen., n.n.] hotărârea prin care prima instanţă, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, şi-a declinat competenţa pe acest temei, este nelegală, întrucât, odată cu începerea cercetării judecătoreşti, prima instanţă a câştigat definitiv, prin prorogare legală, competenţa teritorială de judecată a cauzei.

Având în vedere aceste argumente, în opinia judecătorului de cameră preliminară, în condiţiile în care în obiectul camerei preliminare intră şi obligaţia de verificare a competenţei instanţei, competenţă ce se determină prin raportare la competenţa materială/teritorială/personală a instanţei din care face parte, potrivit regulilor generale prevăzute la art. 54 rap. la 35 - 42 C. proc. pen.., dispoziţiile art. 47, art. 50 şi art. 51 C. proc. pen.., dispoziţii generale, care se aplică, în principal, în faza de judecată sau în cauzele care nu parcurg şi faza camerei preliminare (e.g. reabilitarea judecătorească, sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, confiscarea specială, plângerea împotriva soluţiei de clasare etc.), sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi fazei procesuale a camerei preliminare. Astfel, aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate şi în jurisprudenţa instanţei supreme, deşi C. proc. pen. nu cuprinde o reglementare explicită a acestor situaţii, regulile prevăzute de lege pentru soluţionarea conflictului de competenţă în faza de judecată se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care conflictul intervine între doi judecători de drepturi şi libertăţi sau între doi judecători de cameră preliminară. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 570/2016 (www. scj.ro)] De asemenea, noţiunea de "instanţă" utilizată în dispoziţiile art. 47 şi 51 C. proc. pen.., referitoare la excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă, include şi judecătorul de cameră preliminată, întrucât una dintre atribuţiile judecătorului de cameră preliminată în procedurile reglementate în art. 341 şi art. 342 C. proc. pen.. constă în verificarea propriei competenţe. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 409 din 31 octombrie 2019, Î.C.C.J., secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 1064 din 14 noiembrie 2017 (www. scj.ro)]

Pe de altă parte, pentru aceleaşi considerente, în cauzele care parcurg faza camerei preliminare, noţiunea de "cercetare judecătorească" din conţinutul art. 47 C. proc. pen.. trebuie interpretată în lumina art. 342 C. proc. pen.., referindu-se la cercetarea judecătorească circumscrisă obiectului camerei preliminare, respectiv verificarea legalităţii sesizării instanţei, legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această interpretare se impune prin prisma faptului că faza procesuală a camerei preliminare, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile instanţei de contencios constituţional, are un caracter jurisdicţional şi cunoaşte, în mod obligatoriu, o etapă a cercetării judecătoreşti bazată pe principii precum contradictorialitatea, nemijlocirea şi oralitatea, în cadrul acesteia judecătorul de cameră preliminară putând încuviinţa administrarea oricăror probe cu privire la aspectele ce ţin de legalitatea sau loialitatea efectuării urmăririi penale. (e.g., a se vedea deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 641/2014, par. 24, 26, 32 şi nr. 802/2017) Sintagma "cercetare judecătorească" nu poate fi privită numai în sens restrâns, ca etapă a judecăţii în primă instanţă. Cercetarea judecătorească trebuie văzută în concordanţă cu specificul procedurii şi obiectul fiecărei cauze şi reprezintă întreaga activitatea procesuală desfăşurată de instanţa de judecată ori de judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi şi libertăţi constând în administrarea şi/sau analizarea probelor într-o cauză penală, cu respectarea principiului legalităţii administrării probelor, precum şi a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, în vederea judecării cauzei.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, aceasta este singura interpretare coerentă. A considera că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti din faza de judecată ar echivala cu golirea de conţinut a dispoziţiilor art. 342 şi art. 346 alin. (6) C. proc. pen.., art. 47 alin. (3) şi cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, deşi legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepţiei necompetenţei teritoriale până la începerea cercetării judecătoreşti, din examinarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. pen.., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni, iar aspectele referitoare la competenţă, care au fost lămurite în procedura camerei preliminare, nu mai puteau fi repuse în discuţie, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secţia. penală, încheierea nr. 1/2021 din 4 ianuarie 2021 (www. scj.ro); a se vedea şi decizia Curţii Constituţionale a României nr. 641/2014, par. 59]

Prin urmare, având în vedere că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a invocat excepţia de necompetenţă teritorială (ce atrage nulitatea relativă) cu nesocotirea termenului prevăzut de lege, după efectuarea cercetării judecătoreşti aferente camerei preliminare, pe baza actelor de urmărire penală, după deschiderea dezbaterilor şi după rămânerea în pronunţare şi repunerea cauzei pe rol, Judecătoria Suceava a devenit competentă teritorial să judecere prezenta cauză, prin prorogare legală de competenţă.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze, solicitând unei a treia instanţe stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa".

Examinând actele şi lucrările cauzei, se constată că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 31.01.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de două infracţiuni de viol în formă continuată, două infracţiuni de agresiune sexuală în formă continuată şi două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. şi ped. de art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) şi alin. (31) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) şi c) şi (21) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen. şi B. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., persoane vătămate fiind B. şi C..

Având în vedere că locul săvârşirii infracţiunilor (localitatea Bucşoaia, strada x, nr. 4, oraşul Frasin, jud. Suceava, staţiunea Costineşti, jud. Constanţa respectiv spaţiul aparţinând S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, Sector 2 Bucureşti) era în raza Judecătoriei Gura Humorului, Judecătoriei Constanţa şi Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, se constată că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet care nu era competentă (Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava), întrucât pe raza oraşului Suceava nu a avut loc nicio activitate infracţională.

Competenţa teritorială sau ratione loci presupune determinarea instanţei în a cărei circumscripţie se află locul săvârşirii infracţiunii, stabilit conform unuia dintre criteriile stabilite prin lege. Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute în art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiunii (forum delicti commissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Art. 41 alin. (2) C. proc. pen. prevede că prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Aşa fiind, în cauză, revine ordinea de preferinţă generală care face ca Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti să fie competentă pentru judecarea cauzei în consisderarea unuia dintre locurile unde s-au petrecut faptele penale (S.C. D. S.R.L. din mun. Bucureşti, str. x, Sector 2 Bucureşti).

Procedura camerei preliminare constituie o fază de sine stătătoare a procesului penal, separată atât de faza de urmărire penală, cât şi de cea de judecată. Faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcţiei de judecată.

Procedura camerei preliminare presupune, ea înseşi, stabilirea competenţei (art. 342 C. proc. pen. - Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală).

În speţa de faţă, la termenul de judecătă din data 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuţie cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi a rămas în pronunţare asupra acestora, amânând pronunţarea la data de 31.03.2023, când a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava şi a fixat termen de judecată la data de 03.04.2023, în cameră de consiliu, pentru când au fost citaţi inculpaţii şi persoanele vătămate atât la adresa de domiciliu, cât şi prin afişare la uşa instanţei.

Prin urmare, raportat la modul în care s-a desfăşurat procedura de camerei preliminare la Judecătoria Suceava nu se poate vorbi despre dezbaterea tadivă a excepţiei necompetenţei teritoriale, atâta vreme cât procedura camerei preliminare nu se finalizase.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpata B. şi părţile civile C. şi B., în cuantum de câte 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpata B. şi părţile civile C. şi B., în cuantum de câte 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2023.