Challenge to pre-trial chamber order inadmissible against final appellate decision

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2023

Asupra căii de atac de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 09 iunie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022(1323/2022), au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat competenţa şi legalitatea sesizării Curţii de Apel Bucureşti prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 843/P/2019 din 6 mai 2022, precum şi legalitatea administrării probelor şi a actelor de urmărire penală efectuate în dosarul mai sus rubricat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. şi a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 06.05.2022 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost trimis în judecată inculpatul A., sub aspectul infracţiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. şi a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

Clasarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (reprezentată de falsificarea contractului de comodat) şi fals în declaraţii, prev. de art. 326 din C. pen. (reprezentat de falsificarea declaraţiilor de avere ale inculpatului).

S-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarca Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în vederea soluţionării plângerii formulate de inculpatul A., faţă de persoana vătămata B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) din C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331 şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Cu privire la legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că principiul legalităţii administrării probelor este acea regulă potrivit căreia, în procesul penal trebuie administrate probele obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, prin mijloace de probă prevăzute de lege.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 din C. proc. pen., care ar putea fi invocat din oficiu.

Totodată, referitor la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, fără excepţie, acestea au fost administrate, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 101 din C. proc. pen. în lumina principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor.

De asemenea, cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că urmărirea penală a parcurs etapele obligatorii prescrise de dispoziţiile procesual penale, existând concordanţă între actele efectuate şi dispoziţiile legale care reglementează efectuarea acestora.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., invocând neregularitatea rechizitoriului, nelegalitatea administrării probelor pe care se bazează acuzaţiile parchetului, precum şi nulitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2019 prin raportare la încălcarea dreptului la apărare, a caracterului echitabil al procesului penal şi al principiului aflării adevărului.

Prin încheierea penală nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022(1323/2022).

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, din perspectiva dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., legalitatea rechizitoriului, ca act de sesizare al instanţei, presupune ca acesta să se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala, să cuprindă în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., să cuprindă datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, să menţioneze probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 330 şi art. 331 din C. proc. pen. şi să continuă expres dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Astfel, instanţa de contestaţie a apreciat că rechizitoriul cuprinde toate elementele esenţiale cerute de dispoziţiile legale invocate anterior, respectiv: denumirea parchetului şi data emiterii, numele, prenumele şi calitatea celor care l-au întocmit, fapta care constituie obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, datele privitoare la persoana inculpatului, obiectul actului, motivele de fapt şi de drept, semnătura celor care au întocmit rechizitoriul, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare şi dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi o descriere exhaustivă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului cu indicarea participării concrete a acestuia, actele materiale fiind prezentate din perspectiva elementelor esenţiale, respectiv dată, loc, şi care se circumscriu infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Cu referire la celelalte solicitări formulate de contestator, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că acestea exced procedurii de cameră preliminară.

Împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a formulat prezenta cale de atac revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 10 februarie 2023 când s-a fixat termen pentru soluţionare la data de 20 aprilie 2023.

Examinând calea de atac formulată în cauză de revizuentul A. Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei căi de atac îl constituie încheierea nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată, conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., care prevăd că încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.

Pentru considerentele prezentate, constatând că revizuentul A. a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2023.