Inadmissibility of extraordinary appeal against procedural decisions lacking merits resolution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the applicant’s final appeal against the Court of Appeal’s decision of 20 February 2023, thereby upholding the lower court’s ruling and leaving the applicant liable to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute involved a procedural challenge where the applicant attempted to file a "contestație în anulare" (extraordinary appeal) against a decision that had already rejected a previous extraordinary appeal as inadmissible, rather than against a substantive final judgment resolving the criminal case on the merits. Relying on Articles 426, 428, and 431 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that the extraordinary appeal is strictly limited to challenging final judgments that resolve the underlying criminal matter on the merits, not procedural orders rejecting prior appeals; consequently, the filing violated the principle of legality and the public order nature of procedural norms, resulting in the mandatory dismissal of the challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 426 C. proc. pen, art. 431 C. proc. pen, art. 428 C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal against procedural decisions lacking merits resolution: Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2023
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Iniţial;
Prin încheierea pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, la data de 04 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondata, a plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonatei nr. 811/P/2022 din data de 19.07.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a ordonanţei nr. 88/II/2/2022 din data de 05.08.2022 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 RON.
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucuresti, la data de 04 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022, petentul A. a formulat contestatiei în anulare.
Prin sentinţa penală nr. 4/F din 12.01.2023 pronunţată de judecătorul de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibila, contestatia în anulare formulata de contestatorul A. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucuresti, la data de 04 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022.
Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 4/F din 12.01.2023 pronunţată de judecătorul de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023, petentul A. a formulat contestatiei în anulare.
Prin sentinţa penală nr. 39/F din 20 februarie 2023 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare declarată de către petentul A. împotriva deciziei penale nr. 4/F din data de 12.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 500 de RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 39/F din 20 februarie 2023 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, petentul A. a formulat contestaţie în anulare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub nr. x/2023.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din 20 februarie 2023 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.
În această etapă procesuală instanţa examinează dacă respectiva cale de atac, contestaţia în anulare, priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Examinând, cu precădere, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi folosită doar împotriva hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, prin care cauza a fost soluţionată pe fond.
În cauză, initial, petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri ce nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal.
Petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 39/F din 20 februarie 2023 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023, sentinţă prin care fusese respinsă ca indadmisibilă contestaţia în anulare împotriva unei alte sentinţe (nr. 39/F din 20 februarie 2023 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2023).
Înalta Curte constată că petentul a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, astfel încât o cala de atac declarată împotriva acesteia este inadmisibilă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din data de 20 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din data de 20 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2023.