Unconstitutionality challenge to criminal procedure law time-barred: 48-hour appeal deadline against admissibility rejection

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din 08 decembrie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 29 alin. (5) cu referire la dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 135/2010.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate expres şi limitativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din analiza dispoziţiilor art. 29 ale Legii nr. 47/1992, astfel cum sunt redate în paragraful precedent, a rezultat că una dintre cauzele de inadmisibilitate o constituie irelevanţa, adică situaţia în care excepţia nu este pertinentă pentru soluţionarea procesului de către instanţa de judecată.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect numai o dispoziţie legală de care depinde soluţionarea cauzei. Soluţia adoptată de legiuitor este una judicioasă, justificată de faptul că doar în aceste condiţii, cel ce a ridicat excepţia justifică un interes legitim pentru controlul constituţionalităţii legii, iar dacă excepţia a fost invocată din oficiu, judecătorul în mod legitim poate impune exercitarea acestui control, de care depinde însăşi îndeplinirea funcţiei sale jurisdicţionale.

S-a mai arătat că excepţia de neconstituţionalitate constituie atât o garanţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor conferite cetăţenilor, pentru apărarea lor împotriva unor eventuale erori ale legiuitorului prin instituirea unor reguli neconstituţionale, cât şi un incident ivit în desfăşurarea unui proces în faţa instanţei judecătoreşti, constând în contestarea legitimităţii constituţionale a unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă de urgenţă de care depinde judecarea cauzei.

Curtea a reţinut că dispoziţiile invocate de petent nu au legătură cu soluţionarea pricinii, neexistând o motivare cu privire la modul în care prevederile constituţionale invocate ar fi afectate de dispoziţiile C. proc. pen. în ansamblul său. Din actele şi lucrările dosarului s-a reţinut că petentul a înţeles să formuleze o plângere în temeiul art. 340 din C. proc. pen. împotriva ordonanţei procurorului din data de 27.05.2022, solicitând desfiinţarea soluţiei de netrimitere în judecată şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, înşelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual.

Or, s-a arătat că prevederile a căror neconstituţionalitate este invocată pe calea excepţiei nu au legătură nici cu textele conţinând normele de incriminare a căror incidenţă a fost reclamată prin plângerea penală şi nici cu dispoziţiile procedurale care au fundamentat soluţia de netrimitere în judecată, respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Astfel, s-a apreciat că simpla enumerare a unor texte constituţionale ori din tratate internaţionale presupus afectate de normele criticate nu reprezintă o veritabilă critică, instanţa de judecată neputându-se substitui autorului în motivarea acesteia.

Raportând toate aceste considerente la demersul petentului, Curtea a reţinut că aspectele a căror neconstituţionalitate este invocată sunt, de fapt, chestiuni care ţin de reglementarea fazei de urmărire penală şi de rolul organelor de urmărire penală, criticile expuse în motivarea excepţiei nefiind de fapt contradicţii cu textele constituţionale, ci probleme de aplicare concretă a dispoziţiilor legale din materia urmăririi penale.

Împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., a declarat recurs petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022.

Prin cererea de recurs formulată la data de 12.12.2022, s-a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum aceasta a fost formulată, cu consecinţa sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, privind Accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (1) din Constituţie, privind Instanţele judecătoreşti şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, privind Statutul procurorilor.

S-a precizat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată priveşte o lege în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei, a fost ridicată la cererea uneia dintre părţi şi nu priveşte prevederi care să fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Recurentul a considerat că admiterea de către Curtea Constituţională a prezentei excepţii de neconstitutionalitate ar avea ca efect implicit atât anularea (desfiinţarea) actelor de cercetare penală efectuate în dosarul nr. x/2021 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, anularea (desfiinţarea) ordonanţei de clasare emise la data de 27.05.2022 de procurorul de caz, cât şi a ordonanţei nr. 172/II-2/2022 emise la data de 15.07.2022 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare, cât şi anularea (desfiinţarea) hotărârii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată.

Au fost formulate precizări la cererea de recurs formulată la data de 12.12.2022, prin care recurentul a arătat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. a fost respinsă de instanţa de fond cu încălcarea normelor de drept material, întrucât erau îndeplinite cerinţele legale de admisibilitate, astfel cum acestea sunt prevăzute prin dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale şi, pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 126 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie.

De asemenea, recurentul a precizat că, în subsidiar, solicită admiterea în parte a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor articole din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.:

1. art. 3 alin. (1)- (4) şi (6) privind Separarea funcţiilor judiciare;

2. art. 30 privind Organele judiciare;

3. art. 32 alin. (2) privind Părţile;

4. art. 285 alin. (1) privind Obiectul urmăririi penale;

5. art. 286 privind Actele organelor de urmărire penală;

6. art. 288 alin. (1) privind Modurile de sesizare;

7. art. 289 alin. (1) şi (2) privind Plângerea;

8. art. 294 privind Examinarea sesizării;

9. art. 305 alin. (1) şi (2) privind Începerea urmăririi penale;

10. art. 306 alin. (1), (2) si (4) privind Obligaţiile organelor de urmărire penală;

11. art. 100 alin. (3) si (4) privind Administrarea probelor;

12. art. 314 privind Soluţiile de neurmărire şi netrimitere în judecată;

13. art. 315 privind Clasarea;

14. art. 327 privind Rezolvarea cauzelor;

15. art. 336 - art. 339 privind procedura Plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală;

16. art. 340 şi art. 341 privind plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, precum şi soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară raportat la dispoziţiile următoarelor articole din Constituţie:

- art. 21 privind Accesul liber la Justiţie - alin. (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor si a intereselor sale legitime, alin. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, alin. (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil;

- art. 126 privind Instanţele judecătoreşti - alin. (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege;

- art. 132 privind Statutul procurorilor - alin. (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Recurentul a considerat că dispoziţiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. stabilesc şi definesc în mod neconstitutional atribuţiile şi competenţele procurorului în procesul penal, în sensul în care, atât organele de cercetare penală, cât şi procurorul sunt puse la nivel de egalitate cu judecătorul de drepturi si libertăţi, cu judecătorul de cameră preliminară, inclusiv, cu instanţele judecătoreşti.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 08 decembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a pronunţat încheierea prin care, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 135/2010.

La data de 12 decembrie 2022, petentul A. a formulat recurs împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată .

În contextul acestor elemente factuale, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, poate fi atacată la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În lipsa unor dispoziţii exprese şi derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., normă procesual penală cu caracter general.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."

În raport de aceste dispoziţii exprese, Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A. este tardiv, calea de atac fiind declarată la data de 12 decembrie 2022, după expirarea termenului de 48 de ore de la data pronunţării încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Împrejurarea că termenul procedural prevăzut de lege pentru exercitarea recursului s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (respectiv, la data de 10.12.2022) este irelevantă sub aspectul tardivităţii căii de atac, întrucât termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziţie legală în acest sens.

Prevederile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la împlinirea termenelor a căror ultimă zi cade într-o zi nelucrătoare, reglementează exclusiv ipopteza termenelor pe zile, fiind strict aplicabile acestei categorii de termene şi neputând fi extinse, prin analogie, la situaţia distinctă a termenelor pe ore.

Prin urmare, exercitarea recursului după expirarea celor 48 de ore de la pronunţarea hotărârii atacate atrage, în speţă, incidenţa dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Pe cale de consecinţă, constatând întemeiată excepţia tardivităţii recursului, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2023.