European arrest warrant execution: scope of judicial review and validity of execution without domestic arrest mandate

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au respins cererile privind sesizarea CJUE, formulate de către avocaţii persoanei solicitate.

S-a respins cererea formulată de avocatul ales al persoanei solicitate, privind efectuarea urmăririi penale, de către autorităţile judiciare din Polonia, prin videoconferinţă.

S-a admis solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Polonia privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată către autorităţile judiciare din Polonia în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004 republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane", prevăzută de art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) şi art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform ordonanţei nr. 50/II/5/2023 emisă la data de 13/03/2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 13/03/2022, orele 14:55 până la data de 14 martie 2023, orele 14:55 şi apoi a fost supusă măsurii preventive a controlului judiciar în baza încheierii din data de 13 martie 2023 - pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 martie 2023 până la 11 aprilie 2023, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Polonia, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Polonia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că mandatul european de arestare nr. x emis la data de 15 decembrie 2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, a fost depus în original şi tradus, în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de dispoziţiile art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) şi art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia, ce are corespondent în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din C. pen. român.

Curtea a reţinut că infracţiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară poloneză solicitantă face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în dispoziţiile art. 211; că infracţiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancţionată de dispoziţiile legii penale poloneze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare; că nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatelor europene de arestare şi că în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prevăzută de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o cauză penală; că persoana solicitată, fiind audiată, nu a exprimat consimţământul la predare şi a declarat că nu renunţă la regula specialităţii.

În ceea ce priveşte apărările persoanei solicitate, Curtea a reţinut că aspectele legate de starea de sănătate nu sunt prevăzute între motivele de refuz obligatoriu sau opţional ale executării mandatului european de arestare.

De asemenea, referitor la efectuarea actelor de urmărire penală prin videoconferinţă, Curtea a reţinut că solicitarea autorităţilor judiciare din Polonia a vizat strict executarea mandatului european de arestare, instanţa nefiind investită de autorităţile judiciare din Polonia cu o cererea de audiere prin videoconferinţă.

Cu referire la cele două solicitări de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte interpretarea art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, aceasta a fost transpusă de statul român în Legea nr. 302/2004, iar potrivit dispoziţiilor din decizia-cadru invocate de apărare, mandatul european de arestare conţine următoarele informaţii, prezentate în conformitate cu formularul anexă, respectiv "indicarea existenţei unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii, având acelaşi efect..."

Curtea a reţinut că în formularul anexă prezentat de către autorităţile judiciare din Polonia la punctul b) se indică drept mandat de arestare sau hotărâre judecătorească având acelaşi efect (conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru) sentinţa definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

Curtea a avut în vedere că în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru sunt enumerate alternativ hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii, având acelaşi efect şi nu este obligatorie înaintarea mandatului de arestare preventivă naţional, în cauză fiind indicată sentinţa definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

În acest sens, Curtea nu a împărtăşit susţinerile apărării, în sensul că mandatul european de arestare ar fi lipsit de legalitate în lipsa unui mandat naţional de arestare şi nici motivele invocate de apărători. Sub acest aspect, Curtea a arătat că apărarea a invocat Cauza C-241/15 a CJUE, cauză ce vizează o altă situaţie, respectiv executarea unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria, cu privire la cetăţeanul român B., cauză în care instanţa de trimitere a arătat la lit. (b) din mandatul european de arestare, la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare este menţionat "Parchetul de pe lângă Nyiregyhazi jarasbirosag, iar la litera (b) punctul 1 din acel mandat de arestare, care prevede indicarea mandatului de arestare sau a deciziei judiciare cu acelaşi efect, se face referire la mandatul european de arestare faţă de care se solicitase executarea. În aceste împrejurări, CJUE a dispus cum trebuie interpretat art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia cadru 2002/584/JAI, în sensul existenţei unui mandat de arestare intern, în afara mandatului european de arestare, însă situaţia nu este aplicabilă în cauza de faţă, atât timp cât mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată A. se întemeiază pe sentinţa definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x, iar la punctul II din mandatul european de arestare se arată că persoana este solicitată pe teritoriul Republicii Polonia conform mandatului de arestare emis la 06 decembrie 2022, ceea ce Curtea a reţinut că reprezintă mandatul naţional/intern de arestare.

În ceea ce priveşte cea de-a doua solicitare de sesizare a CJUE, Curtea a reţinut, pe de o parte că motivele invocate ţin de fondul cauzei, de acuzaţiile aduse, iar apărările expuse în faţa instanţei (lipsa citării persoanei solicitate, lipsa deplasării acesteia în Statele Unite ale Americii, ş.a.) îşi vor putea găsi rezolvarea doar la instanţa emitentă, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta temeinicia emiterii mandatului de arestare.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că întrebările pe care persoana solicitată intenţiona să le adreseze Curţii de Justiţie, în esenţă nu au legătură cu obiectul cauzei. Astfel, în ceea ce priveşte existenţa mai multor mandate interne de arestare (dacă primul apărător invoca lipsa unei mandat naţional, cel de-al doilea indică existenţa mai multor astfel de mandate) Curtea a reţinut că în mandatul european de arestare sunt indicate numerele dosarelor în care a fost pronunţata sentinţa definitivă pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x, numărul dosarului în care organele de urmărire penală efectuează cercetări/urmărirea penală, respectiv nr. x/2017 - Parchetul Regional din Szczecin, iar dosarul nr. x este dosarul în care a fost emis mandatul european de arestare, în realitate nefiind mai multe mandate de arestare sau mai multe dosare penale în care persoana solicitată ar fi urmărită penal. Totodată, cu privire la neconcordanţa acuzaţiei, în sensul că acuzaţiile ar fi şi altele decât cea indicată în mandatul european de arestare, Curtea a reţinut că a fost indicată o singură acuzaţie ce vizează persoana solicitată, acuzaţie care este descrisă în mod clar şi care a fost încadrată juridic în dispoziţiile din C. pen. din Polonia.

De asemenea, Curtea a reţinut, cu privire la ambele solicitări de sesizare a CJUE, că la pct. II din mandatul european de arestare se arată că persoana este solicitată pe teritoriul Republicii Polonia conform mandatului de arestare emis la 06 decembrie 2022, ceea ce s-a apreciat că reprezintă mandatul naţional/intern de arestare, chiar autorităţile emitente şi-au întemeiat mandatul european de arestare pe sentinţa definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x.

Cu privire la aspectele invocate în susţinerea întrebărilor preliminare, Curtea a reţinut că în esenţă acestea nu vizează soluţionarea cauzei de faţă, raportat la obiectul cauzei şi că nu reprezintă aspecte de nelegalitate a mandatului european de arestare, nefiind cauze de refuz obligatoriu sau opţional a executării mandatului.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Prin contestaţia formulată s-a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare şi refuzarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Polonia. Contestatoarea a arătat că mandatul european de arestare nu întruneşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de art. 8 din Decizia-cadru 2002/584/JAI şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că eventuala predare a persoanei solicitate încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil şi executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate nu este proporţională în raport cu situaţia personală şi medicală a acesteia (vârsta extrem de înaintată, diverse afecţiuni medicale), motivele pe larg ale contestaţiei scrise fiind reluate de apărătorul ales în cuvântul acordat asupra căii de atac şi consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, respingerea cererii autorităţilor poloneze şi refuzarea predării persoanei, concluzii scrise susţinute şi citite de al doilea apărător ales al contestatoarei în şedinţă publică, consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Polonia, constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleaşi cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare nr. x a fost emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, având la bază sentinţa definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03.10.2022 în dosarul nr. x.

De asemenea, se reţine că mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Polonia pe numele persoanei solicitate în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de dispoziţiile art. 189 A alin. (2) din C. pen. din Polonia, coroborat cu art. 21 A alin. (1) din C. pen. din Polonia, în coroborare cu art. 233 alin. (3), cu art. 21 alin. (2), (11) alin. (2) şi art. 12 alin. (1), toate din C. pen. din Polonia.

Prin urmare criticile apărării referitoare la neîntrunirea condiţiilor de fond şi formă prevăzute în Decizia-cadru şi legea naţională sunt neîntemeiate. Relativ la susţinerea că autoritatea emitentă a mandatului european de arestare ar fi indicat două acte distincte care stau la baza acestuia, se observă că sentinţa penală definitivă cumulată pronunţată de Judecătoria Szczecin - Centrum din Szczecin, din data de 03 octombrie 2022 în dosar nr. x este actul care stă la baza emiterii mandatului european de arestare din prezenta cauză, că mandatul european de arestare a fost emis în dosarul nr. x şi că urmărirea penală pentru a cărei efectuare este solicitată numita A. se realizează în dosarul nr. x/2017 al Parchetului Regional din Szczecin.

Aşadar, în realitate nu sunt mai multe mandate de arestare sau mai multe dosare penale în care persoana solicitată A. ar fi urmărită penal.

În fapt, autorităţile judiciare solicitante au reţinut că persoana solicitată A. este suspectată că împreună cu C., D. şi alte persoane, în perioada ianuarie 2014 şi 11 august 2016, cu scopul unui câştig financiar, încălcând prevederile Art. V din Legea Sprijinului pentru Familie şi Plasament Temporar şi pe cele ale Convenţiei pentru Protecţia Copilului şi Cooperarea în materie de Adopţii între ţări elaborată la 29 mai 1993 în Haga (Monitorul Legilor din 2000 nr. 39, art. 448, cu modificările ulterioare) au organizat adoptarea ilegală a minorului E. de către soţii F. şi G., comiţând infracţiunea de trafic de persoane cu victimele E. şi H., constând din transportul, livrarea, predarea, acceptarea, păstrarea şi primirea, prin înşelăciune şi inducere în eroare a angajaţilor de la I. (Centrul naţional de adopţii) din Varşovia, Centrul de adopţii J. şi Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin, exploatând starea de neajutorare a victimei E., rezultând din vârsta ei şi din uşorul retard mintal, în aşa fel încât să creeze aparenţa de păstrare a condiţiei de adopţie simultană a numitelor E. şi H., o condiţie necesară pentru a obţine decizia afirmativă a unui tribunal naţional, şi anume:

a) în cursul procedurii de adopţie a depus mărturie falsă în faţa angajaţilor de la Centrul de Adopţii J. şi K. din Varşovia cu privire la soţii Roumpos cu intenţia de a adopta simultan două surori, E. şi H., în vreme ce soţii intenţionau să o adopte doar pe H.;

b) urmare a faptului că C., acţionând ca traducător autorizat, întocmind şi certificând traducerea din limbă străină în limba poloneză, în mod fals, certificând în mod fraudulos documentul Actualizare a anchetei sociale de adopţie şi documentul SIM x, al cărui conţinut englezesc indicând pe soţii L. şi M. ca având intenţia de a adopta un copil din Polonia a fost tradus în limba poloneză ca având intenţia de a adopta doi copii din Polonia, cu scopul ca: în documentul Actualizare a anchetei sociale de adopţie întocmită de un asistent social în partea intitulată "Copilul dorit" s-a indicat faptul că solicitanţii "sunt dispuşi să ia în considerare minor cu nevoi speciale";

în partea intitulată "Tatăl adoptiv" cu referire la L., s-a indicat faptul că "este foarte preocupat de bunăstarea familiei, inclusiv orice copil pe care urmează să îl adopte în viitor" şi că "toate rudele lui N. îi sprijină în decizia lor de a adopta copii din Polonia", în vreme ce conţinutul documentului în limba engleză afirmă că "toate rudele lui N. îi sprijină în decizia lor de a adopta un copil din Polonia"; în partea intitulată "Mama adoptivă" cu referire la M., s-a indicat că părinţii M. "sunt fericiţi că tinerii Roumpos adoptă din Polonia" şi că "toată lumea este fericită şi îi sprijină pe N. şi Anna în îndeplinirea planurilor lor de a adopta din Polonia" în timp ce conţinutul documentului în limba engleză afirmă că " toată lumea este fericită şi îi sprijină pe N. şi Anna în îndeplinirea planurilor lor de a adopta un copil din Polonia";

în partea numită "Atitudinea faţă de înfiere referitoare la familia Roumpos" s-a indicat că "sunt foarte fericiţi în speranţa că îşi vor împărtăşi iubirea şi viaţa cu alţi copii", în vreme ce conţinutul documentului în limba engleză afirmă că "sunt foarte fericiţi în speranţa că îşi vor împărtăşi iubirea şi viaţa cu un alt copil", în documentul SIM x din data de 28 iulie 2014, emis de Departamentul pentru Imigrări şi Cetăţenie al Statelor Unite ale Americii cu privire la consimţământul de adopţie a unui copil dintr-o ţară care este membră a Convenţiei, de către M.

şi L., s-a indicat faptul că acel consimţământ de adopţie se referă la doi copii introducându-se cifra 2 la rubrica "numărul de copii" în vreme ce conţinutul documentului în limba engleză indică faptul că acel conţinut se referă la un copil, întrucât era trecută cifra 1. Rubrica "numărul de copii" a permis depunerea acestor documente la Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin în dosarul numărul VIII RNSM 734/15 pentru emiterea unei hotărâri ca O. şi E. să fie adoptate de solicitanţii M. şi L.;

c) în cursul procedurilor din cauza numărul VII RNSM 734/15 de la Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze l Zachod din Szczecin, a permis să se facă mărturie falsă de către soţii Roumpos, cu privire la intenţia lor de a adopta pe E. şi H., în vreme ce aceştia nu intenţionau să o adopte decât pe H. şi depunerea de documente, întocmite în timpul procedurilor de adopţie specificate în art. V al Legii Sprijinului pentru Familie şi Plasament Temporar, certificând în mod fraudulos aceste circumstanţe;

d) din cauza acţiunilor specificate la punctele a) - c), a) provocat emiterea Deciziei din 12 iunie 2015 de către Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin în legătură cu adopţia lui E. şi H., cauza nr. VIII RNSM 734/15, care a fost obţinută prin infracţiune;

e) din cauza Deciziei emise de Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin la data de 12 iunie 2015, cauza nr. VIII RNSM 734/15, obţinute în mod fraudulos prin infracţiune, la data de 4 iulie 2015, a transportat-o pe E. din Varşovia cu avionul în Dallas - Forth Worth în Texas, Statele Unite ale Americii;

f) împotriva Deciziei emise de Judecătoria Szczecin - Prawobrzeze I Zachod din Szczecin la 12 iulie 2015, la data de 4 iulie 2015 în Aeroportul Dallas - Forth Worth, a predat şi a transferat pe E. pentru adopţie soţilor F. şi P., care au primit victima şi apoi în februarie 2016 au obţinut Decizia nr. 325-591568-16 emisă de Judecătorul de la Tribunalul Tarrant pentru adopţia lui E. de către F. şi P., în vreme ce F., fiind o persoană condamnată anterior în legătură pentru infracţiuni cu violenţă nu era potrivit pentru a deveni părinte adoptiv, conform legilor poloneze şi americane;

g) împotriva obligaţiei rezultând din articolul 572 din C. proc. civ., ştiind că E. a fost în custodia altor persoane în afară de soţii Roumpos de la 4 iulie 2015, adică ziua în care a fost predată soţilor Tufts, până la 11 august 2016, când victima E. a fost internată în spitalul din Forth Worth ca victimă a faptelor săvârşite de F. la 9 august 2016, constând din: 1. penetrarea vaginului sau anusului ei cu o păpuşă sau un instrument necunoscut, 2. loviri cu mâna sau un obiect necunoscut, 3. lipsirea ei de asistenţă medicală în calitate de susţinător legal al ei, pentru care F. a fost condamnat la o pedeapsă cumulată cu închisoare de 48 de ani prin sentinţă definitivă şi irevocabilă de către Tribunalul Denton la 6 martie 2019, nu a informat Tribunalul de Familie în legătură cu aceste evenimente.

Aşadar, Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare este suficient de clar descrisă fapta pentru care autorităţile judiciare poloneze efectuaează cercetări şi pentru care solicită predarea persoanei A., de aşa manieră încât aceasta să înţeleagă acuzaţiile care i se aduc.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

În acord cu instanţa de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

De altfel, faptele sunt incriminate şi de legea penală română, circumscriindu-se infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din C. pen. român, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani.

În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004 republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Referitor la susţinerea apărării cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil în eventualitatea predării, în sensul că sistemul judiciar din Polonia nu respectă cerinţa imparţialităţii, Înalta Curte apreciază că nu se poate afirma că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiecare stat membru al Uniunii Europene având obligaţia de a asigura un proces echitabil cu toate componentele sale ce rezultă din art. 6 CEDO, nefiind indicate temeiuri concrete pentru justificarea acestei susţineri.

Aspectele de natură medicală ale persoanei solicitate şi vârsta înaintată a acesteia, respectiv 72 de ani, invocate de apărătorul ales, nu se regăsesc printre motivele obligatorii sau facultative de refuz al predării şi prin urmare nu pot fi avute în vedere la pronunţare unei soluţii de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare.

Persoana solicitată A., prin apărătorii aleşi, a mai invocat şi faptul că autorităţile judiciare poloneze nu au citat-o niciodată, însă se observă că aceasta este lipsită de temeinicie dat fiind faptul că nici acest motiv nu face parte din cele obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează situaţiile în care persoana solicitată nu a fost citată, nu a fost asistată de apărător sau nu a fost prezentă la judecarea cauzei pe fond. Mai mult, se aminteşte că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autorităţile judiciare din Polonia, unde persoana solicitată are posibilitatea să-şi facă apărările ce le consideră de cuviinţă pentru combaterea acuzaţiilor care i se aduc.

Înalra Curte reţine că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, astfel cum rezultă din declaraţia dată în faţa primei instanţe în şedinţă publică, însă constată că în astfel de situaţii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

Nici susţinerile apărării vizând reţinerea motivului facultativ de refuz al executării, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind prescripţia răspunderii penale în raport cu faptele presupus comise, nu pot fi primite în condiţiile în care, chiar în contextul evaluării potrivit legislaţiei interne a materiei prescripţiei răspunderii penale, având în vedere că fapta de trafic de minori s-a epuizat cel mai târziu la data de 11.08.2016, iar termenul general de prescripţie de 8 ani, fără luarea în considerare a eventualelor cauze de întrerupere, s-ar împlini cel târziu la 10.08.2024.

Persoana solicitată prin apărători aleşi a susţinut că urmărirea penală efectuată de autorităţile judiciare din Polonia se poate realiza şi prin videoconferinţă, astfel că nu ar fi necesară predarea sa. Înalta Curte însă aminteşte că obiectul prezentei cauze îl constituie solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de a se aprecia asupra predării persoanei solicitate A. în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 15.12.2022 de un judecător de la Tribunalul din Szczecin - Polonia pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane, procedură reglementată în Titlul III din Legea nr. 302/2004 şi nu audierea prin videoconferinţă, procedură distinctă, reglementată în Tilul VIII, capitolul I din Legea nr. 302/2004.

În concluzie, reţinând în baza propriului examen că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşteri şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din data de 03 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2023.