Reclassification of smuggling acts to complicity after partial decriminalization: validity of appellate re-qualification and statutory limits of cassation review

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2023

Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., împotriva deciziei penale nr. 913 din data de 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196/11.11.2020 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 270 alin. (1) şi (3) în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (republicată) în referire la art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălarea banilor în forma participaţiei improprii.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare (3 ani închisoare), astfel că inculpatul va executa o pedeapsă principală totală de 10 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca restul de 140 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din data de 05.12.2011 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 3791 din data de 02.12.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să fie executat alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare, astfel că, inculpatul va executa o pedeapsă de 10 ani şi 140 zile închisoare.

În baza art. 45 C. pen., alături de pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 270 alin. (1) şi (3) în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 28 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare sporită la 8 şi 8 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul va executa restul de 954 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 220 din data de 27.05.2010 a Tribunalului Galaţi definitivă prin decizia penală nr. 1034 din data de 17.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă principală de 8 ani, 8 luni şi 954 zile închisoare.

În baza art. 45 C. pen., alături de pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 270 alin. (1) şi (3) în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse, 2 ani şi 4 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă totală de 9 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre şi restul de 541 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 345 din data de 05.11.2010 a Tribunalului Constanţa definitivă prin decizia penală nr. 499 din data de 12.02.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă de 9 ani, 4 luni şi 541 zile închisoare.

În baza art. 45 C. pen., inculpata va executa alături de pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia, precum şi pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Brăila, inculpaţii A., C. şi B., precum şi partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională Finanţelor Public Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi.

1.2. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 913 din 2 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, au fost admise, printre altele, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Brăila, de apelanţii-inculpaţi A., C. şi B., precum şi de apelanta-parte civilă Statul Român - Autoritatea Vamală Iaşi, prin Direcţia Regională Vamală Iaşi.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în latura penală în ceea ce priveşte soluţiile date acţiunii penale cu privire la inculpaţii A., C. şi B..

Rejudecând cauza, în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, a fost achitat inculpatul C., cu privire la actele materiale din conţinutul infracţiunii de contrabandă reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1), cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălarea banilor în forma participaţiei improprii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019) cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului C., aplicând pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, de 3 ani, rezultând pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, pe care o va executa inculpatul efectiv, în regim de detenţie.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii menţionate anterior restul de 140 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din data de 05.12.2011 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 3791 din data de 02.12.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani, 6 luni şi 140 zile de închisoare.

În baza art. 45 alin. (3), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante pe care o va executa inculpatul C. durata reţinerii de la 20.04.2017, perioada arestului preventiv de la data de 20.04.2017 până la data de 27.02.2018, precum şi a arestului la domiciliu pe următoarele perioade: 27.02.2018 - 19.06.2019, de la 18.12.2019 la 11.11.2020 şi durata arestului la domiciliu şi arestului preventiv de la 11.11.2020 la 26.05.2022.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare).

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului B., aplicând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, de 1 an şi 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii menţionate anterior restul de 954 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 220 din data de 27.05.2010 a Tribunalului Galaţi definitivă prin decizia penală nr. 1034 din data de 17.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni şi 954 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante pe care o va executa inculpatul B. durata arestării preventive de la data de 09.12.2017 până la data de 27.02.2018 şi a arestului la domiciliu cu începere de la data de 27.02.2018 şi până la data de 21.05.2019.

În baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi 297/2018 şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 67/2022, s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din 19.04.2017), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen., rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare).

S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei sau considerarea ca fiind executată a acesteia.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului A., aplicând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte două pedepse, de 1 an şi 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii menţionate anterior restul de 541 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 345 din data de 05.11.2010 a Tribunalului Constanţa definitivă prin decizia penală nr. 499 din data de 12.02.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni închisoare şi 541 de zile.

În baza art. 45 alin. (3), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, precum şi pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 20.04.2017 şi până la data de 27.02.2018 şi a arestului la domiciliu, de la data de 27.02.2018 până la data de 29.03.2019.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost desfiinţată sentinţa penală apelată în latura civilă şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Brăila.

Au fost menţinute actele procedurale efectuate în cauză în latura civilă a cauzei.

Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.06.2022, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în privinţa inculpatului A.: din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. în privinţa inculpatului B.: din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa în cauza de faţă în sarcina inculpaţilor D., E., F., A., G. şi B. s-a reţinut comiterea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În sarcina acestor inculpaţi, la rubrica "În drept" s-a reţinut în esenţă că, în perioada 2016 - 2017 (perioada nu este aceeaşi pentru toţi inculpaţii), acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, au introdus în mod ilegal, din Ucraina în România, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal - "frontiera verde", prin promisiunea anterioară îndeplinită ulterior primirii ţigărilor, cantităţi importante de ţigări diverse mărci, şi de asemenea au participat nemijlocit la preluarea, deţinerea, transportarea, depozitarea, predarea şi vânzarea respectivelor cantităţi de ţigări, prejudiciind prin aceasta bugetul de stat.

Aşadar, faţă de inculpaţii D., E., F., A., G. şi B. s-a reţinut comiterea de acţiuni de introducere în mod ilegal de ţigări în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, specifice infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât şi acte specifice infracţiunii de contrabandă asimilată prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, respectiv au preluat, deţinut, transportat, depozitat, predat şi vândut diverse cantităţi de ţigări provenite din contrabandă.

Însă, din expozitivul rechizitoriului, precum şi din probatoriul administrat în cauză rezultă că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii susmenţionaţi, cu excepţia inculpatului F., a constat, în fapt, în preluarea de la inculpatul C., în mod repetat, în baza unor înţelegeri anterioare şi a promisiunii comercializării, a unor diverse cantităţi de ţigări provenite din contrabandă, introduse în mod ilegal din Ucraina în România de acesta din urmă, urmată apoi de transportul, depozitarea şi vânzarea/predarea ţigărilor respective către alte persoane în vederea comercializării. Această activitate infracţională constituie complicitate morală la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. care absoarbe în mod natural infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Complicitatea morală la activitatea infracţională continuată de introducere în ţară de ţigări de contrabandă a inculpatului C. este cea mai evidentă în cazul inculpatului A., cel care a intermediat între inculpatul Plămadă şi ramura grupului infracţional organizat având ca obiect comiterea infracţiunii de contrabandă din mun. Galaţi din care făceau parte, între alţii, inculpaţii B. şi E., preluarea ţigărilor de contrabandă şi care l-a asigurat pe cel dintâi de seriozitatea celor din urmă inculpaţi. Dovada elocventă şi irefutabilă a acestui rol avut de inculpatul A. în angrenajul infracţional îl constituie interceptările convorbirilor telefonice înregistrate autorizat ce au relevat discuţiile dintre acesta şi coinculpaţii C. şi B. referitoare la preluarea de către cel din urmă a ţigărilor provenite din contrabandă de la inculpatul C..

În cazul inculpaţilor D., E., F., A., G. şi B., s-a apreciat că nu sunt probe la dosarul cauzei care să releve că aceştia au comis acte de coautorat la introducerea în ţară de ţigări provenite din Ucraina.

Amplul probatoriu administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, expus pe larg în cuprinsul actului de sesizare şi în considerentele sentinţei apelate şi evaluat în mod corespunzător de judecătorul fondului, pe care instanţa de apel şi l-a însuşit, a relevat în mod neechivoc că inculpaţii menţionaţi anterior au comis faptele descrise în actul de sesizare, cu privire la care instanţa de apel le-a încadrat juridic ca acte de complicitate morală la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, iar apărările lor formulate în faţa primei instanţe, precum şi a instanţei de control judiciar sunt neîntemeiate.

Inculpaţii D., H. şi E. au declarat în faţa primei instanţe că recunosc comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi au solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, declaraţii ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar în faţa instanţei, cei trei inculpaţi nu au prezentat dovezi sau apărări care să combată probele care susţin acuzaţiile aduse acestora.

Inculpaţii A., G. şi B. au avut în cursul procesului penal o atitudine de negare a comiterii infracţiunilor de care sunt acuzaţi. Însă, declaraţiile celor doi inculpaţi susmenţionaţi şi celelalte probe administrate în cauză au înlăturat prezumţia de nevinovăţie de care au beneficiat aceştia conform art. 4 C. proc. pen.

Singurul inculpat care a introdus în mod repetat mari cantităţi de ţigarete din Ucraina în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal este inculpatul C. care a jucat rolul de lider al grupului infracţional organizat pe teritoriul României, care a tranzacţionat cu persoane necunoscute din Ucraina trecerea ţigărilor de contrabandă peste graniţă şi care s-a ocupat efectiv de preluarea ţigărilor, la diferite intervale de timp prestabilite. Acesta este şi motivul pentru care în privinţa acestuia nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii complicităţii la infracţiunea de contrabandă.

În privinţa inculpatului F., Curtea, de asemenea, a considerat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa că ar fi introdus în mod ilegal în România, în calitate de coautor, ţigări provenite din Ucraina. Din actele şi probele dosarului cauzei a rezultat în mod evident că acesta doar a sprijinit o anumită perioadă de timp activitatea infracţională a inculpatului C. de introducere de ţigări de contrabandă in România. În acest sens relevante sub aspect probatoriu sunt declaraţiile date de inculpatul F. în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut comiterea infracţiunii de contrabandă.

În sprijinul ipotezei că inculpatul F. a avut doar un rol de complice, şi nu de autor, stă faptul că acesta a lucrat pentru inculpatul C., care i-a asigurat cazarea şi plata pentru diverse activităţi gospodăreşti efectuate în interesul acestuia. Aşadar, relaţia dintre cei doi era practic una de subordonare, în activitatea infracţională cercetată în prezenta cauză, inculpatul F. acţionând în baza ordinelor primite de la inculpatul C..

Inculpatul F. nu a acţionat în mod independent şi nu a avut iniţiativă proprie sau putere de decizie în privinţa traseului sau a destinaţiei ţigărilor în activităţile legate de contrabanda cu ţigări provenite din Ucraina, el având rolul de executant.

Prin decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de I. în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Ţinând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi de decizia Curţii Constituţionale nr. 651/2018, decizia instanţei de contencios constituţional menţionată la paragraful anterior are efectul similar unei norme de dezincriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Având în vedere decizia susmenţionată, precum şi faptul că în sarcina inculpatului C. s-a reţinut şi comiterea de acte materiale specifice infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sub forma autoratului, a dispus, în baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, achitarea acestuia cu privire la actele materiale din conţinutul infracţiunii de contrabandă reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Întrucât infracţiunea de contrabandă asimilată reglementată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este în esenţă o formă de tăinuire a unor bunuri provenind din comiterea de infracţiuni, autorul infracţiunii din care provin bunurile nu răspunde penal şi pentru infracţiunea subsecventă de tăinuire a bunurilor respective.

Cu privire la actele materiale din conţinutul infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, contrar apărărilor formulate de inculpatul C., instanţa de control judiciar a constatat că acesta a comis această infracţiune, în modalitatea expusă în actul de sesizare, probele administrate în cauză relevând în mod neechivoc temeinicia acuzaţiei aduse acestuia.

Inculpatul C. nu a oferit o explicaţie plauzibilă şi rezonabilă cu privire la provenienţa cantităţii de 4.895 pachete cu ţigări marca x fără timbru fiscal şi 3.420 pachete cu ţigări marca x fără timbru fiscal, identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la imobilul situat în oraş Vicovu de Sus, localitatea Bivolaria, judeţul Suceava, unde locuiau fără forme legale inculpatul şi concubina sa, făptuitoarea J. şi nici cu privire la cele 24 pachete cu ţigări marca x fără timbru de acciză şi 6 pachete cu ţigări marca x fără timbru de acciză, identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa sa situată în oraş Vicovu de Sus, localitatea Bivolaria, str. x, jud. Suceava

Acesta a invocat în apărarea sa faptul că, în perioada 28.10.2016 - 16.11.2016 a fost internat la Spitalul Judeţean "Sf. Ioan Cel Nou" Suceava, ca urmare a unui accident rutier în care a fost implicat la data de 2.10.2016.

Această apărare a inculpatului nu a fost primită de instanţa de apel, în primul rând, pentru că activitatea infracţională reţinută în sarcina acestuia se întinde pe o perioadă mult mai mare (august 2016 - aprilie 2017) decât intervalul de timp în care inculpatul s-a aflat în spital, iar, în al doilea rând, în rechizitoriu nu sunt descrise acte materiale specifice infracţiunii de contrabandă care să fi fost comise efectiv de inculpatul C. în perioada în care a fost spitalizat. Dimpotrivă, în actul de sesizare se face referire la accidentul rutier suferit de inculpat şi la spitalizarea sa, cu precizarea că în perioada susmenţionată activitatea infracţională pe linia introducerii şi furnizării de ţigări de contrabandă s-a redus, fără însă ca acest lucru să însemne destructurarea grupului infracţional organizat, inculpatul C. fiind preocupat permanent de păstrarea contactului cu persoanele importante implicate în activităţile infracţionale.

De asemenea, s-a considerat de instanţa de apel că, în mod întemeiat, prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de instigare la spălarea banilor în forma participaţiei improprii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019) cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen.

Inculpatul C. nu a prezentat dovezi în sensul că în perioada anterioară achiziţionării imobilului situat în extravilanul oraşului Vicovu de Sus, la locul numit "K.", judeţul Suceava, constând din suprafaţa de teren de 4.900 mp, teren fâneaţă, cu numărul cadastral x din Cartea Funciară nr. x a comunei Vicovu de Sus (provenit din dezmembrarea imobilului cu numărul cadastral x), la preţul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare de 2.500 RON, în realitate la preţul de 5.000 RON, prin intermediul minorului L. (fiul său), obţinea câştiguri licite din muncă sau din alte surse. Disimularea preţului real al vânzării constituie un argument important care demonstrează intenţia inculpatului C. de a transfera o parte din banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi contrabandă calificată în formă continuată, în patrimoniul unei rude apropiate, prin achiziţionarea unui bun imobil aparţinând în realitate şi folosit exclusiv de inculpatul C., pentru a ascunde originea ilicită a banilor proveniţi din infracţiunile predicat.

De asemenea, cu privire la inculpatul A., s-a apreciat de către Curtea de Apel Bacău că sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi 297/2018 şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 67/2022, cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă din 19.04.2017), pentru care a dispus încetarea procesului penal faţă de acest inculpat, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Referitor la criticile inculpaţilor D., E., F., A., G., C. şi B. cu privire la neîntrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., s-au reţinut următoarele:

Aceştia au invocat fie că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., fie că nu au avut cunoştinţă de existenţa grupului.

Curtea a considerat, însă, că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor susmenţionaţi prin actul de sesizare există în materialitatea ei, constituie infracţiune şi a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege de către inculpaţi.

Elementul material la infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat se realizează prin iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea sub orice formă, a unui astfel de grup.

Fapta se consumă în momentul comiterii celei dintâi activităţi care reprezintă modalitatea normativă de săvârşire a infracţiunii (una din cele patru indicate mai sus), indiferent dacă scopul grupului infracţional, adică săvârşirea unei infracţiuni, a fost realizat sau nu.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi prezintă toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Pentru reţinerea grupului infracţional organizat este necesară existenţa a cel puţin trei persoane, care acţionează o anumită perioadă de timp, după o coordonare ierarhică prestabilită, rolul fiecărui membru fiind determinat în mod concret.

Prima instanţă a avut o reprezentare corectă a conceptului teoretic de grup infracţional organizat, apreciind că membrii care constituie grupul se cunosc între ei şi iau în comun decizii cu privire la modul de acţiune în vederea atingerii scopului infracţional, acţiunea coordonată a membrilor grupului privind săvârşirea infracţiunilor după un program în vederea căruia s-a constituit grupul şi presupunând o concertare a acţiunilor şi o împărţire a rolului fiecărui membru, în vederea creşterii şanselor de reuşită.

Faptul că unii membri ai grupării infracţionale, în speţă persoanele de cetăţenie ucraineană care i-au transferat inculpatului C. cantităţile de ţigarete, sunt încă necunoscuţi organelor de cercetare penală, pentru că nu au putut fi identificaţi cu exactitate, nu afectează existenţa şi răspunderea penală a membrilor cunoscuţi ai grupării pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen.. Esenţial este, din perspectiva prevederilor art. 367 alin. (6) C. pen., ca cel puţin trei membrii ai grupului infracţional organizat să fie cunoscuţi, care să aibă anumite roluri în angrenajul infracţional şi un anumit scop bine determinat constând în comiterea de infracţiuni, cerinţe ce sunt îndeplinite în cauza de faţă.

Prin apărările sale, apelantul-inculpat C. pare să confunde grupul infracţional organizat incriminat prin dispoziţiile art. 367 C. pen. cu o persoană juridică licită a cărei înfiinţare şi funcţionare se bazează pe acte scrise - act constitutiv, statut, în care sunt descrise în mod precis organizarea, scopul, regulile sale de funcţionare, funcţiile deţinute de membrii acesteia.

Din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de judecătorul competent rezultă caracterul de continuitate al înţelegerii prealabile dintre inculpaţi, cantitatea deosebit de mare de ţigări şi frecvenţa mare a tranzacţiilor, ceea ce demonstrează că este exclusă o colaborare ocazională.

Pentru a se reţine în sarcina inculpaţilor comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen. nu este obligatoriu ca inculpatul să-i cunoască pe toţi ceilalţi membri ai grupării infracţionale, ci este suficient ca acesta să cunoască faptul că activităţile lor infracţionale se desfăşoară în mod organizat, în mod continuu, în care sunt implicate mai multe persoane care acţionează în baza unor înţelegeri exprese sau tacite şi cu un scop bine stabilit.

Curtea a observat că probele administrate în cauză au stabilit faptul că toţi inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire sau aderare al un grup infracţional organizat aveau reprezentarea că fac parte dintr-un grup infracţional organizat, alcătuit din trei sau mai multe persoane, în care fiecare avea un rol bine definit şi care a acţionat o perioadă de timp în scopul săvârşirii infracţiunii asimilate contrabandei.

În cauza de faţă, toţi inculpaţii au fost implicaţi în activităţi legate de introducerea în mod repetat în ţară din Ucraina a unor cantităţi importante de ţigări prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, eventual depozitarea lor temporară (inculpatul C., ajutat de inculpatul F.), de preluare contra cost a acestor cantităţi de ţigări de la inculpatul C. (ceilalţi inculpaţi) şi apoi de comercializare a acestora în diferite zone.

Probele administrate în cauză au relevat că grupul infracţional organizat era compus din inculpaţii C., F., A., B., E. precum şi făptuitori neidentificaţi, în special cetăţeni ucraineni ca şi membri constituenţi ai grupului infracţional organizat şi respectiv din inculpaţii G., D. şi M., ca şi membri aderenţi ai grupului infracţional organizat, de la sfârşitul lunii septembrie 2016 şi, respectiv din luna octombrie 2016.

Inculpaţii A., C., B. şi făptuitori neidentificaţi - cetăţeni ucraineni ce asigurau livrarea ţigaretelor peste frontiera de stat, au constituit palierul de conducere şi decizie al grupului infracţional organizat, fiecăruia revenindu-i roluri bine stabilite în ceea ce priveşte activităţile de planificare şi realizare a activităţilor de contrabandă.

Preluarea imediată a ţigaretelor de contrabandă introduse în România peste frontiera verde se făcea de către inculpatul membru constituent C., ajutat moral şi material de către inculpatul F. şi alţi făptuitori - membri constituenţi şi aderenţi, cu ajutorul unor autovehicule performate, de teren.

Inculpaţii G. şi D. aveau rolul de a realiza transportul ţigărilor din spaţiile de depozitare către beneficiarii care se ocupau cu comercializarea acestora en-detail, atunci când inculpatul C. convenea cu aceştia din urmă să le livreze către locaţiile din ţară.

Inculpatul A. era "veriga de legătură" între ramura grupului infracţional ce se ocupa de distribuţie en gross a ţigărilor introduse în România din Ucraina, din care făceau parte inculpaţii B. şi E., de ramura grupului infracţional condusă şi coordonată de inculpatul C..

Rolul bine definit pe care l-au jucat aceşti inculpaţi (furnizori), perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea ilicită, cantităţile mari de ţigarete colectate, transportate şi livrate, precum şi frecvenţa ridicată a tranzacţiilor, constituie elemente suficiente a crea în conştiinţa inculpaţilor reprezentarea că acţionează în cadrul unui grup infracţional organizat. Împrejurarea că autorii care i-au furnizat ţigaretele de contrabandă inculpatului C. sau au ajutat la trecerea ilicită peste graniţă a acestora nu au fost identificaţi este irelevantă, întrucât, pentru existenţa pluralităţii constituite, nu este necesar ca toţi autorii să fie identificaţi, să acţioneze cu vinovăţie sau să răspundă penal.

De altfel, jurisprudenţa naţională şi a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie este tranşantă în ce priveşte subiecţii neidentificaţi ai infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., în sensul că, faptul că anumiţi autori ai infracţiunii de constituire sau aderare la grupul infracţional organizat nu au fost încă identificaţi nu lipseşte de tipicitate infracţiunea pentru care au fost trimişi alţi inculpaţi.

În Decizia nr. 416 din 27.10.2016, decizie de speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, chiar în condiţiile în care identitatea acestor persoane nu a putut fi stabilită cu certitudine, instanţa de fond a apreciat corect că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii întrucât, pe de o parte, textul de lege nu impune identificarea tuturor membrilor.

Faţă de argumentele învederate mai sus, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a făcut dovada unei structuri clare de coordonare, a unui mod de acţiune în cadrul grupului, a legăturilor stabilite între membrii acestuia în îndeplinirea atribuţiilor, situaţie faţă de care în mod întemeiat prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor D., E., F., A., G., C. şi B. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

De altfel, în faţa primei instanţe inculpaţii D. şi E. au recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată în cauza pendinte, deci implicit şi a infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 6 decembrie 2022, inculpatului B. la data de 21 noiembrie 2022 şi inculpatului C. la data de 18 noiembrie 2022.

Data până la care inculpaţii aveau posibilitatea să declare recurs în casaţie este:

- pentru inculpatul A. - 5 ianuarie 2023 inclusiv;

- pentru inculpatul B. - 22 decembrie inclusiv;

- pentru inculpatul C. - 19 decembrie inclusiv.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie la data de 2 decembrie 2022, prin avocat ales N. (împuternicire avocaţială dosar recurs în casaţie).

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat de recurent că a fost condamnat de prima instanţă pentru infracţiunea pentru care a fost cercetat, respectiv art. 270 alin. (1) şi (3) rap. la art. 274 din Legea 86/2000, însă, ulterior condamnării, dispoziţiile art. 270 alin. (3) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale.

Se apreciază de către recurent că faptele pentru care a fost condamnat, nu mai sunt infracţiuni. Cu toate acestea, Curtea de Apel Bacău, după publicarea deciziei menţionate, fără o reapreciere a faptelor de care a fost acuzat, a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

Recurentul a solicitat să se analizeze nu schimbarea de încadrare în sine, ci fapta pentru care a fost trimis în judecată şi dacă aceasta era incriminată conform încadrării originale sau nu.

Astfel, dacă se va aprecia că această faptă era infracţiune conform încadrării iniţiale, se va constata faptul că nu este prevăzută de legea penală, ceea ce impune admiterea recursului în casaţie.

În continuare, a arătat că a fost acuzat de conducerea unui palier gălăţean al grupului infracţional şi de cumpărarea de ţigări de contrabandă de la C. şi de distribuirea în Galaţi, însă nu ar rezulta în vreun fel când şi cum au fost importate ţigările de contrabandă. Dacă se analizează rezoluţia sa infracţională prin prisma celor reţinute în decizia penală atacată, a solicitat să se observe că interesul său nu era să introducă cineva ţigări în ţară, ci acela de a genera profit din cumpărat şi vândut ţigări, ceea ce, conform deciziei penale, a şi făcut.

S-a subliniat faptul că analiza sa nu porneşte de la ceea ce a arătat că s-a întâmplat cu adevărat, ci de la ceea ce este reţinut de către instanţă.

Revenind, a menţionat faptul că este vorba de două infracţiuni diferite, una care vizează introducerea în ţară a ţigărilor (alin. (1) şi una care vizează distribuirea lor (alin. (3).

Astfel, în lipsa implicării sale în introducerea în ţară a ţigărilor, în lumina rezoluţiei infracţionale, este clar că urmărea distribuirea acestor ţigări. Mai mult, instanţa de apel, dacă aprecia că ceea ce a făcut a contribuit şi la introducerea în ţară efectivă nu trebuia să schimbe încadrarea juridică, ci să aplice instituţia extinderii procesului penal, conform art. 311 C. proc. pen., ceea ce nu a făcut.

Având în vedere că faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat constituie latura obiectivă şi subiectivă a unei infracţiuni dezincriminate, a solicitat admiterea în principiu şi în fond a cererii de recurs în casaţie şi aplicarea art. 448, alin. (2), lit. a) C. proc. pen., respectiv achitarea sa.

Totodată, a solicitat şi suspendarea executării deciziei penale, conform art. 441 alin. (1) C. proc. pen., putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Inculpatul B. a declarat recurs în casaţie la data de 7 decembrie 2022, prin avocat O. (fără împuternicire avocaţială).

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat de recurent că din hotărârea atacată rezultă faptul că instanţa nu a ţinut cont de situaţia de fapt, de mijloacele de probă administrate în cauză şi nici de apărările făcute şi a pronunţat o pedeapsă ce contravine limitelor legale.

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că, deşi inculpatul a fost prezent la Tribunalul Brăila, unde s-a judecat fondul cauzei, la termenul în care s-au luat poziţiile procesuale ale inculpaţilor, a precizat ca doreşte sa se judece în procedura simplificată. Instanţa, la acel termen a admis judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificată atât pentru B., cât şi pentru E..

În schimb, atât în primă instanţă, cât şi în apel, instanţa a dispus condamnarea fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precizând în mod greşit faptul că inculpatul s-a sustras cercetării şi nu a dat declaraţii în cauză.

Astfel, consideră condamnarea în limitele actuale greşite, având în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen la Tribunalul Brăila cât si la Curtea de Apel Bacău.

Al doilea motiv de recurs se referă la condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă prevăzuta de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

În acest sens, a solicitat să se observă că nu s-a făcut dovada unei treceri efective a frontierei cu ţigări de contrabandă.

Inculpatul B. nu a trecut niciodată vama la Suceava şi nici în alte locaţii, ori disp. art. 270 alin. (1) prevăd "introducerea sau scoaterea prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor".

Complicitatea la care Curtea de Apel Bacău face referire îl priveşte pe inculpatul C., cetăţean domiciliat în Suceava, despre care se presupune că ar fi introdus ţigări de contrabandă în România, dar inculpatul B. nu se cunoştea cu acesta, nu există convorbiri între ei, deci, nu poate fi vorba despre vreo complicitate la introducerea în ţară.

S-a mai arătat că inculpatul B. este vizat de un singur act material, când, fiind în maşină cu E., ar fi fost depistaţi cu o cantitate de ţigări, act material recunoscut. Aceştia au declarat că au achiziţionat acele ţigări de la o persoana din Suceava.

În opinia inculpatului, se consideră că se afla sub incidenţa dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.

Astfel, s-a solicitat reanalizarea întregului material probator administrat în cauză, urmând a constata faptul ca aceasta este încadrarea corectă pentru inculpatul B., iar ca urmare a acestei încadrări să se constate că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Un al treilea motiv se referă la faptul că instanţa de apel a dispus restituirea cauzei la instanţa de fond în ceea ce priveşte latura civilă, admiţând faptul că suma la care inculpaţii au fost obligaţi este dispusă prin copierea sumei stabilite prin rechizitoriu, deşi în cauză s-a efectuat o expertiza prin care s-au stabilit sume de plată pentru fiecare inculpat în parte.

Inculpatul B. era obligat la plata sumei de 16000 RON în solidar cu E., pentru singurul act material de care era acuzat.

Ori, daca instanţa de apel a admis faptul că sumele sunt stabilite greşit, în mod legal trebuia să constate şi faptul că inculpatul B. nu poate fi condamnat conform rechizitoriului.

Un ultim motiv de recurs se referă la faptul că în urma schimbării încadrării juridice a faptei din oficiu, dispusă de instanţa de apel, soluţia corectă ar fi fost trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de fond.

Ca urmare a condamnării în rejudecare, instanţa de apel a privat pe toţi inculpaţii la o cale de atac de care ar fi trebuit sa beneficieze în mod legal.

Prin urmare, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie şi, în baza art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei, impunând obligaţiile prevăzute de art. 215 C. proc. pen., faţă de situaţia personală a inculpatului.

Inculpatul C. a formulat recurs în casaţie la data de 29 noiembrie 2022, prin avocat P. (cu împuternicire avocaţială la dosarul de recurs în casaţie al Curţii de Apel Bacău).

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1), cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., în raport de decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale care a statuat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sunt neconstituţionale, considerând că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată.

În continuarea argumentării acestui motiv de casaţie, recurentul, analizând probatoriul, a făcut aprecieri la lipsa unui probatoriu apt să conducă la condamnarea sa. Totodată, recurentul a mai invocat încălcarea dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen., încălcarea dreptului la apărare şi nulitatea absolută a sentinţei penale nr. 196 din 11 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Brăila.

Sub acest ultim aspect, a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestei sentinţe întrucât nu a fost redactată de judecătorul în faţa căruia au avut loc dezbaterile, fiind semnată de către preşedintele Tribunalului Brăila, urmare pensionării preşedintelui de complet.

Referitor la cazul de casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., recurentul nu a motivat sub niciun aspect incidenţa acestui caz.

De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de inculpatul C..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 13 ianuarie 2023, procedura de comunicare a recursurilor în casaţie fiind îndeplinită.

La dosar au mai fost depuse alte concluzii scrise după expirarea termenului prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., respectiv la data de 10 februarie 2023, de către inculpatul C..

Prin notele scrise completatoare, inculpatul C. a reiterat, practic, concluzii cu privire la motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7, din perspectiva declarării neconstituţionale a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022. S-a subliniat, de asemenea, că la dosarul cauzei nu există suficiente probe care să contureze întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, fapta nefiind tipică, rămânând, în opinia sa, probe din care rezultă faptul că elementul "introducerii" nu poate fi incident în prezenta cauză, întrucât activitatea materială a inculpatului nu poate fi circumscrisă noţiunii de introducere în ţară a bunurilor menţionate.

De asemenea, s-a formulat şi o cerere de suspendare a executării hotărârii, cu stabilirea, eventual, a obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

La data de 10 februarie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 14 februarie 2023, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., Înalta Curte,în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu aceste cereri numai sub următoarele aspecte:

Astfel, pentru inculpatul A., care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., doar din perspectiva faptului că, în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, faptele pentru care a fost cercetat penal şi trimis în judecată nu ar fi prevăzute de legea penală.

Pentru inculpatul B., care a invocat cazul de recurs casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., doar din perspectiva faptului că s-ar fi aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport cu neaplicarea dispoziţiilor art. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru inculpatul C., care a invocat cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., doar din perspectiva faptului că ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., în raport de decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale.

Examinând recursurile în casaţie formulate în cauză, Înalta Curte, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi de încheierea de admitere în principiu din data de 14 februarie 2023, apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi C., aceştia au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., din perspectiva faptului că, în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, ar fi fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în speţă pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (complicitate la această infracţiune în cazul inculpatului A.).

Pe de o parte, se observă că, în fapt, ceea ce se critică de către inculpatul A. este schimbarea încadrării juridice dispuse de instanţa de apel.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.06.2022, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în privinţa inculpatului A. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., iar în privinţa inculpatului B. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

Pe calea recursului în casaţie nu se verifică conformitatea situaţiei de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, cu materialul probator administrat în cauză, ori greşita înlăturare sau apreciere a unor probe de către cele două instanţe şi nici nu se poate reaprecia asupra corectitudinii încadrării juridice, ci doar dacă faptele reţinute ca fiind comise de inculpaţi, în modalitatea stabilită anterior de instanţa de apel, întrunesc elementele de tipicitate sub aspect obiectiv.

Astfel, analiza incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se va efectua strict în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea de către instanţa de apel, respectiv cea prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, faţă de inculpatul A. şi cea prevăzută de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, faţă de inculpatul C., motiv pentru care devin nerelevante discuţiile în raport cu consecinţele Deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curţii Constituţionale (mai ales, atâta vreme cât faţă de inculpatul C. instanţa de apel a dispus achitarea sa pentru parte din actele materiale tocmai pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006).

Starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în faptul că inculpaţii D., E., F., A., G. şi B. au preluat de la inculpatul C., în mod repetat, în baza unor înţelegeri anterioare şi a promisiunii comercializării, a unor diverse cantităţi de ţigări provenite din contrabandă, introduse în mod ilegal din Ucraina în România de acesta din urmă, urmată apoi de transportul, depozitarea şi vânzarea/predarea ţigărilor respective către alte persoane în vederea comercializării.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., la reţinerea complicităţii morale la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa de apel a stabilit că acesta este cel care a intermediat constant între inculpatul Plămadă şi ramura grupului infracţional organizat având ca obiect comiterea infracţiunii de contrabandă din mun. Galaţi din care făceau parte, între alţii, inculpaţii B. şi E., preluarea ţigărilor de contrabandă şi care l-a asigurat pe cel dintâi de seriozitatea celor din urmă inculpaţi.

Pe de altă, parte, se observă că recurentul inculpat C. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, reţinându-se de către instanţa de apel că este singurul inculpat care a introdus în mod repetat mari cantităţi de ţigarete din Ucraina în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, care a jucat rolul de lider al grupului infracţional organizat pe teritoriul României, care a tranzacţionat cu persoane necunoscute din Ucraina trecerea ţigărilor de contrabandă peste graniţă şi care s-a ocupat efectiv de preluarea ţigărilor, la diferite intervale de timp prestabilite, acesta fiind, de altfel, şi motivul pentru care în privinţa sa nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii complicităţii la infracţiunea de contrabandă.

Or, cerinţa pentru existenţa acestei infracţiuni este doar aceea ca bunurile sau mărfurile - indiferent de natura acestora - să fie introduse sau scoase din ţară, prin orice mijloace şi prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal (în speţă, inculpatul a introdus în mod repetat mari cantităţi de ţigarete din Ucraina în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal).

Se constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi recurenţi inculpaţi corespund faptelor reţinute în concret în sarcina lor. Astfel, elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A. s-a concretizat în acţiunea de a prelua de la inculpatul C., în mod repetat, în baza unor înţelegeri anterioare şi a promisiunii comercializării, a unor diverse cantităţi de ţigări provenite din contrabandă, introduse în mod ilegal din Ucraina în România de acesta din urmă, urmată apoi de transportul, depozitarea şi vânzarea/predarea ţigărilor respective către alte persoane în vederea comercializării, iar, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., în acţiunea de introducere în mod repetat mari cantităţi de ţigarete din Ucraina în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Prin urmare, aceste elemente se suprapun textului de incriminare al infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, motiv pentru care, în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că acţiunile inculpatului A., constituie complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar cele ale inculpatului C. constituie infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

Totodată, se observă că recurentul inculpat C. solicită, de fapt, reaprecierea materialului probator administrat încât să se constate că fapta dedusă judecăţii are un alt conţinut şi, în raport cu acesta, să se observe că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin criticile formulate, se contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie pornind de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpaţilor, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate de recurenţii inculpaţi ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele ordinare au reţinut, pe baza probelor din dosar, existenţa infracţiunii, sub aspectul laturii obiective şi subiective a acesteia.

Inculpatul B. a invocat cazul de recurs casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., din perspectiva faptului că s-ar fi aplicat pedepse în alte limite, având în vedere faptul că s-a prezentat la fiecare termen în faţa instanţelor de fond şi de apel, dar şi că aceste instanţe nu au aplicat dispoziţiile art. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. deşi a recunoscut faptele.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Totodată, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalităţii sancţiunilor, fără ca Înalta Curte să poată proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanţa de recurs.

În aceste coordonate, în raport de dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul inculpat a invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie, că au fost aplicate pedepse în alte limite, cu alte cuvinte nelegale.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. este închisoarea de la 3 la 10 ani. În cauză, pentru această infracţiune, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Totodată, constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 48 alin. (2) rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar pentru această infracţiune recurentul inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Se constată, aşadar, caracterul legal al pedepselor aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.

Sub aspectul atitudinii invocate de recurentul inculpat (s-a prezentat la toate termenele, a recunoscut, dar nu i s-a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), Înalta Curte reţine că procesul individualizării pedepsei este atributul instanţei de fond sau de apel care are libertatea alegerii sancţiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanţei de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei.

Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei şi de incidenţa unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reţinute prin hotărârea definitivă, instanţa de recurs în casaţie neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permiţând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.

În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către prima instanţă, respectiv instanţa de apel şi solicitarea acestuia de a se reţine cauza de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate.

Mai mult decât atât, susţinerile recurentului inculpat sunt neîntemeiate, având în vedere că acesta nu a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, aşa cum reiese din încheierea din data de 31 octombrie 2017 a Tribunalului Galaţi, aspecte reţinute atât în sentinţa penală, cât şi în decizia penală recurată .

Aşadar, în raport de considerentele mai sus precizate, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului B. pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. şi de contrabandă, prevăzută de art. 48 alin. (2) rap. la art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 au caracter legal, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 913 din data de 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., împotriva deciziei penale nr. 913 din data de 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2023.