Abuse in office conviction: inadmissibility of execution complaint to clarify cassation reasoning on statutory duties and ultima ratio principle

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra cauzei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 28 februarie 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2010.

În acest sens, contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justiţie să dispună lămurirea deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, cu privire la considerentele determinante ale soluţiei de respingere de la pagina 20, al 7-lea şi al 8-lea aliniat, respectiv:

"Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă si subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, având în vedere că, în speţa dedusă judecăţii, atribuţiile de serviciu încălcate de către membrii comisiilor locale şi judeţene de fond funciar îşi au izvorul în lege, respectiv Legea nr. 18/1991, soluţia dispusă în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi fiind pe deplin acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, la care apărarea a făcut referire" şi considerentul următor:

"În acelaşi sens, se reţine că decizia pronunţată de către instanţa de apel îndeplineşte exigenţele de legalitate impuse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, inclusiv prin prisma aplicării principiului "ultima ratio", aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora "încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală după caz".

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1100/A din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justiţie să dispună lămurirea deciziei penale nr. 446/RC pronunţată la data de 10 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2014, în ceea ce priveşte considerentele determinante ale soluţiei pronunţate, motivat de faptul că există o nelămurire cu privire la hotărâre şi o împiedicare la executare.

Or, contestaţia la executare este acţiunea îndreptată contra executării pedepsei, iar nu contra hotărârii, aceasta conferindu-i natura juridică de sine stătătoare, neputând fi inclusă în categoria căilor de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind, în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate).

Aşadar, pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii. Or, decizia prin care s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie, deşi este una cu caracter definitiv, nu este o hotărâre care se execută, astfel cum prevede art. 598 alin. (2) teza I-a din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2023.