Inadmissibility of appeal against final execution objection decision in conditional release annulment case

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. , recidivist, deţinut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei penale nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin decizia penală nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 85 pronunţată la data de 28.04.2022 de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. x/2021.

S-a reţinut referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A. că, faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen. aceasta a fost just dimensionată, fiind aptă să corespundă scopului preventiv-educativ, dar şi coercitiv al pedepsei.

Astfel, în mod corect, instanţa a avut în vedere ca şi criterii de individualizare gradul de pericol social al faptei săvârşite şi periculozitatea inculpatului, deduse din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, acesta acţionând în sfidarea legii şi cu toate ca mai suferise condamnări în trecut, nu a înţeles să-şi conformeze comportamentul normelor legale.

Curtea a constatat că, nu se impune stabilirea unei pedepse cu amenda penală, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, urmările produse, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii în perioada liberării condiţionate din executarea unei condamnări anterioare, ceea ce demonstrează că pedepsele anterior aplicate nu şi-au atins, în ceea ce-l priveşte scopul educativ şi preventiv.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că, nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, al căror cuantum a fost stabilit spre nivelul minimului special, şi cu atât mai mult pentru aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în raport cu circumstanţele concrete în care s-au comis fapta, precum şi de persoana inculpatului care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a făcut decât să persiste pe calea infracţională în total dispreţ faţă de lege şi valorile morale ale societăţii.

În acest context, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, ca urmare a anulării liberării condiţionate şi adăugării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză la restul rămas de executate, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Cu privire la contestaţia la excutare formulată, Curtea de Apel Craiova a constatat că aceasta este nefondată.

În acest sens, s-a menţionat că au fost invocate prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. susţinând că există o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1281/2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală, în sensul că s-a reţinut greşit că fapta a fost comisă în timpul liberării condiţionate.

Astfel, în ceea ce priveşte dispozitivul deciziei penale nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 s-a observat că acesta este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispoziţiile cerute de lege şi aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc şi poate fi pus în executare.

De altfel, s-a pmenţionat că, pe calea contestaţiei la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie.

La termenul din data de 16 martie 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate.

Examinând încheierea atacată Înalta Curte constată:

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie.

Raportând aceste texte legale la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că, în faţa Curţii de Apel Craiova, contestatorul A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. susţinând că există o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1281/2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală, în sensul că s-a reţinut greşit că fapta a fost comisă în timpul liberării condiţionate, decizie ce este definitivă de la data pronunţării acesteia, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen.. Ca atare, şi hotărârea pronunţată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de contestator este definitivă, neputând fi atacată în temeiul dispoziţiilor procedurale invocate de acesta.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie numai hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că a fost promovată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunţată într-o contestaţia la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României. În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2023.