Expiry of the statute of limitations for human trafficking due to the unconstitutional interruption of prescription and the prohibition of combining pre- and post-constitutional review legal norms

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea. art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. şi F., efect al recunoaşterii hotărârii judecătoreaşti străine, respectiv sentinţa penală nr. 40/2009 pronunţată de instanţa din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore din data de 23.10.2012 şi arestul preventiv din perioada 24.10.2012-04.03.2013.

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A.. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatului în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata G. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinute în sarcina inculpatei, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. şi F., ca efect al recunoaşterii hotărârii judecătoreaşti străine, respectiv sentinţa penală nr. 40/2009 pronunţată de instanţa din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnată inculpata G. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore din data de 23.10.2012 şi arestul preventiv din perioada 24.10.2012-04.03.2013.

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata G.. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatei în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile I..

A fost obligat inculpatul A.: la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale în favoarea părţii civile J.; la plata sumei de 1000 Euro daune morale în favoarea părţii civile K.; la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale în favoarea părţii civile L..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale în favoarea părţii civile M..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile N..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale în favoarea părţii civile O..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 800 RON reprezentând daune materiale în favoarea părţii civile P..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale şi 500 Euro daune morale în favoarea părţii civile Q..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale în favoarea părţii civile R..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale şi 1000 Euro daune morale în favoarea părţii civile S..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 800 Euro reprezentând daune materiale şi 400 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile T..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile U..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 650 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile V..

Au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale şi 1500 Euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile W..

Prin încheierea din 09 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 278 C. proc. pen.., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 34/F din data de 30.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în sensul că se va consemna la paragrafele 2 şi 9 "Înlătură din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. şi F., ca efect al recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen., respectiv sentinţa penală nr. 40/2009 pronunţată de Instanţa din Korinthos la data de 12.06.2009.", în loc de "Înlătură din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. şi F.", cum din eroare s-a redactat iniţial.

Deopotrivă, prin încheierea din 16 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 278 C. proc. pen.., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 34/F din data de 30.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în sensul că se va consemna art. 367 C. pen. în loc de art. 376 C. pen., la infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, cum din eroare s-a redactat iniţial.

Instanţa de fond a reţinut că, în drept:

Fapta inculpatului A., zis şi Clari, constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - februarie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii G. zisă şi Elena şi H., un grup infracţional organizat, specializat pe comiterea de infracţiuni de trafic de persoane, în formă continuată, grup la care au aderat şi sprijinit (cu acte de executare) multe alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate (la care îşi aduceau contribuţia diferite alte persoane) respectiv recrutarea persoanelor vătămate prin inducere în eroare, transportul persoanelor vătămate, transferarea persoanelor vătămate, cazarea persoanelor vătămate, exploatare efectivă, prin obligarea la muncă forţată a persoanelor vătămate, supravegherea persoanelor vătămate şi controlul exercitat asupra persoanelor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 376 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta inculpatului A., zis şi Clari, constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - 04.02.2010 a participat la recrutarea, prin inducere în eroare, cu privire la condiţiile de muncă, de salarizare, de cazare şi de trai, a finanţat şi facilitat transportarea, a organizat transferarea, primirea, cazarea, precum şi exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW., în scopul supunerii persoanelor mai sus menţionate la executarea unor munci sau servicii în agricultură, în mod forţat şi prin ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, coroborat şi cu exploatarea efectivă a acestor persoane vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, 69 de acte materiale, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut că fapta inculpatei G., constând în aceea că, în perioada iunie 2006 - februarie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii H. şi A., zis şi Clari, un grup infracţional organizat, specializat pe comiterea de infracţiuni de trafic de persoane, în formă continuată, grup la care au aderat şi sprijinit (cu acte de executare) multe alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate (la care îşi aduceau contribuţia diferite alte persoane) respectiv recrutarea persoanelor vătămate prin inducere în eroare, transportul persoanelor vătămate, transferarea persoanelor vătămate, cazarea persoanelor vătămate, exploatare efectivă, prin obligarea la muncă forţată a persoanelor vătămate, supravegherea persoanelor vătămate şi controlul exercitat asupra persoanelor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 376 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faptele inculpatei G., constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - 04.02.2010, a participat la recrutarea, prin inducere în eroare, cu privire la condiţiile de muncă, de salarizare, de cazare şi de trai, a facilitat transportarea, a participat la organizarea transferarea, primirea, cazarea precum şi exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW., în scopul supunerii persoanelor mai sus menţionate la executarea unor munci sau servicii în agricultură, în mod forţat şi prin ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, coroborat şi cu exploatarea efectivă a acestor persoane vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, 69 de acte materiale, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2016, au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A. şi G..

Inculpaţii A. şi G., în esenţă, au apreciat că s-a efectuat o greşită individualizare a pedepsei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G., aceasta a arătat că faptele sunt multe, dar pe de o parte, nu au fost dovedite, iar, pe de altă parte, nu în modul descris de parchet.

Referitor la inculpatul A., acesta a precizat că este de acord să plătească, însă în ceea ce priveşte pedeapsa, aceasta să fie redusă, în aşa fel încât măcar să fie egală cu a inculpatului H., care are vina cea mai mare. În ceea ce priveşte latura civilă, a arătat că este de acord să achite despăgubirile civile.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum prevede art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Cluj a constatat că sunt nefondate criticile formulate în cauză de inculpaţi.

S-a reţinut că, în baza materialului probator administrat în cauză, faptele inculpaţilor A., H. şi G., constând în aceea că, în perioada 2006 - 2010, au constituit un grup infracţional organizat, specializat în comiterea de infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată, grup la care au aderat şi sprijinit cu acte de executare şi alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate, constând în recrutarea, persoanelor vătămate prin inducerea în eroare, transportul acestora, transferarea şi cazarea şi apoi exploatarea efectivă prin obligarea la muncă forţată şi supravegherea şi controlul persoanelor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev de art. 376 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în mod corect a apreciat instanţa de fond că legea penală mai favorabilă este legea nouă şi, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă, sunt incidente dispoziţiile art. 153-155 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale calculat de la data epuizării infracţiunii, februarie 2010, fiind împlinit în luna februarie 2020.

În consecinţă, în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi G., în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, prev de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale), infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor, Curtea de Apel Cluj a constatat că şi criticile formulate cu privire la această infracţiune sunt neîntemeiate.

Astfel, în sarcina inculpaţilor A. şi G. s-a reţinut că, în perioada 26 mai 2006 - 04 februarie 2010, au participat la recrutarea prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, de salarizare, cazare şi trai, au finanţat şi au facilitat transportarea, au organizat transferarea, primirea, cazarea şi exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW..

Probele administrate au relevat faptul că toate persoanele vătămate provin din mediul rural şi au situaţie financiară şi familială dificilă şi majoritatea, până în momentul traficării, nu au părăsit niciodată teritoriul României şi nu aveau cunoştinţe de limbă greacă sau vreo altă limbă străină pentru a se descurca pe cont propriu în Grecia. Inculpaţii au profitat de aceste împrejurări şi i-au recrutat cu puţin timp înainte de realizarea trnasporturilor pentru ca acestea să nu aibă timp să se intereseze despre munca desfăşurată în străinătate. De asemenea, niciuna dintre persoanele traficate nu a avut asupra sa sume de bani, iar în momentul debarcării lor în Grecia li se solicitau actele de identitate sub pretextul că urmează a li se întocmi acte de şedere şi de muncă, în Grecia.

Pe parcursul perioadelor de exploatare majoritatea persoanelor vătămate au fost private de hrană şi au fost dependente sub acest aspect de alimentaţia pe care le-o furnizau fie cetăţenii de naţionalitate greacă, la care aceştia prestau servicii în agricultură, fie inculpaţii, relevant fiind faptul că toate aceste alimente erau contabilizate de inculpata G., cu ajutorul unui caiet.

S-a reţinut că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică şi în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond reţinând în mod corect că o pedeapsă în cuantum de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A., respectiv de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei G. vor fi în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor, neimpunându-se sub acest aspect reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

La aplicarea acestor pedepse, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptelor comise, persoana inculpaţilor şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În ceea ce priveşte pericolul social concret, acesta a fost apreciat raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, împrejurările în care faptele au fost comise, urmarea produsă, persoana şi conduita inculpaţilor. În acest context s-a avut în vedere că inculpaţii nu figurează cu antecedente penale, însă activitatea infracţională este de amploare, vizează un număr mare de victime şi multiple modalităţi alternative de săvârşire. Activitatea infracţională a fost minuţios organizată, de lungă durată şi cu consecinţe grave asupra victimelor infracţiunii de trafic de persoane.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 139/A din 02 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 34 din data de 30.03.2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie în anulare inculpaţii A. şi G., care au solicitat suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se solicită, în temeiul art. 430 C. proc. pen.., până la soluţionarea contestaţiei în anulare şi admiterea căii extraordinare de atac, desfiinţarea hotărârii a cărei anulare se solicită şi, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În opinia contestatorilor, se impune analizarea situaţiei privind omisiunea instanţei de a se pronunţa la data judecării cauzei cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal care reprezintă o eroare de procedură şi permite posibilitatea promovării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare. Textul de lege prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen.. echivalează cu asigurarea garanţiilor procesuale suplimentare în scopul corectării erorilor de fapt sau de drept comise la judecarea cauzei cu încălcarea legii penale.

Făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi nr. 297/2018, contesattorii au susţinut că forma C. pen. existentă între 25.06.2018 şi 30.05.2022 reprezintă legea mai favorabilă care se aplică proceselor penale aflate în curs de judecată.

În opinia contestatorilor, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel s-a bazat pe un caracter interpretativ al legii, cu ignorarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

S-a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra existenţei cauzei de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de trafic de persoane, deşi această cauză de încetare a procesului penal exista la data condamnării inculpaţilor, fiind obligatorie analizarea prescripţiei răspunderii penale până la soluţionarea definitivă a cauzei, faţă de modificările aduse C. pen., care au intervenit după data de 25.06.2018, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

În cauză, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni, fiind vorba despre o infracţiune continuată. Contesattorii au precizat că au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., ultimele fapte reţinute în sarcina lor fiind comise la data de 10 februarie 2010, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare.

Întrucât termenul de prescripţie al răspunderii penale se determină în concret în funcţie de maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., conform cărora dacă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani, dar nu depăşeşte 10 ani, termenul general de prescripţie este de 8 ani.

S-a solicitat să se constate că atât la data de 30.03.2020, când a fost pronunţată hotărârea, în primă instanţă, de către Tribunalul Bistriţa, cât şi la data judecării apelului de către Curtea de Apel Cluj, termenul general de prescripţie a răspunderii penale era împlinit încă din data de 10 februarie 2018.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost formulată.

Procedând la analiza admisibilităţii în principiu, dar şi pe fond a cererii de contestaţie în anulare, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Procedând la analiza admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, instanţa a reţinut că, în lumina dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., examinarea se limitează la verificarea termenului de declarare (oricând, pe temeiul invocat, conform prevederilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen..), invocarea unuia dintre temeiurile prevăzute în mod limitativ de prevederile art. 426 C. proc. pen.., precum şi depunerea/invocarea unor dovezi în sprijinul cazului de contestaţie în anulare invocat.

Astfel, deşi textul legal evocat impune efectuarea unei minime verificări cu privire la baza factuală invocată în susţinerea motivelor de contestaţie în anulare, s-a apreciat că acestă condiţie este îndeplinită în cauză.

Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpatul a invocat în sprijinul cazului de contestaţie în anulare preexistenţa la dosar a unor probe care ar fi impus pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal, referitoare la data săvârşirii faptei care a atras condamnarea (2006- iunie 2010) şi la data actului procesual de soluţionare definitivă a cauzei (2 februarie 2021), susţinând că până la pronunţarea hotărârii care a soluţionat definitiv acţiunea penală s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Or, modul de aplicare în cauză a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, inclusiv sub aspectul aplicării în timp, presupune o analiză care excede examenului admisibilităţii în principiu, urmând a face obiectul fondului căii extraordinare de atac.

Prin urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate cerinţele legale impuse de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestaţia în anulare formulată în cauză de contestatorii condamnaţi A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 139/02.02.2021 a Cuţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Pe fondul contestaţiilor în anulare, instanţa a reţinut că data de început a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale este dictat de data săvârşirii faptelor pentru care au fost condamnaţi contestatorii, respectiv 2006- iunie 2010, disputa participanţilor procesuali purtând asupra valabilităţii actelor presupus întreruptive de prescripţie îndeplinite anterior publicării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în contextul în care instanţele ce au soluţionat fondul cauzei au stabilit cu autoritate de lucru judecat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

Sub acest aspect, s-a reţinut, cu titlu preliminar, că, la data de 09 iunie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. De la data publicării, această decizie devine opozabilă erga omnes, fiind obligatorie pentru instanţe atât în privinţa dispozitivului, cât şi a considerentelor pe care se sprijină.

În considerentele acestei decizii (nr. 358/2022), Curtea Constituţională a tranşat în mod explicit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018 ca fiind una simplă/extremă, extrăgând şi consecinţele asociate pronunţării deciziei anterior amintite, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului: absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cauză nu se contestă natura instituţiei prescripţiei răspunderii penale ca fiind una de drept penal substanţial (chestiune tranşată, de altfel, prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1092/2012, nr. 650/2018 - pragraf 431 şi nr. 265/2014 şi prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1/2014, nr. 2/2014 şi nr. 10/2014), natura şi durata termenelor de prescripţie, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenţei şi a conţinutului) subsumându-se instituţiei prescripţiei răspunderii penale ca instituţie de drept substanţial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

Procedând la evaluarea globală a legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în speţă, C. pen. în forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018 (data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi până la data de 30.05.2022 (data intrării în vigoare as O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispoziţiilor art. 155 C. pen.) reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripţie prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În ceea ce priveşte valabilitatea şi efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate contestatorilor în calitate de inculpaţi, anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, Curtea de Apel Cluj a reţinut că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a fost sancţionată (prin declararea ca neconstituţională) unica soluţie normativă prevăzută de legislaţia penală privind instituţia întreruperii termenului de prescripţie. Ca o consecinţă a publicării acestei prime decizii a Curţii Constituţionale (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigenţele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în pofida evocării orientative a soluţiei legislative din C. pen. din 1969 în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanţial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului C. pen. şi până la data împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripţie.

În acest sens, în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (par. 68), instanţa de contencios constituţional a reţinut în mod explicit că "nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplinească exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional."

În continuare a reţinut Curtea Constituţională că "a statuat constant, în jurisprudenţa sa, că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", iar competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale (Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează şi aplică legea penală, în absenţa unei norme exprese, să stabilească el însuşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevăd şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie."

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripţie" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză, întrucât s-ar obţine rezultatul combinării dispoziţiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Faţă de aceste considerente, s-a conchis că termenul de prescripţie a răspunderii penale faţă de contestatorii condamnaţi se impune a fi calculat prin raportare la durata termenului general de prescripţie prev. de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. Pentru infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, situaţie în care termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt de 10 ani.

Aceste termene s-au împlinit în august 2020 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripţie a fost suspendat pe durata stării de urgenţă în baza decretelor prezidenţiale, conform prevederilor art. 156 C. pen.), anterior pronunţării deciziei penale nr. 139/A din data de 02 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2016, care face obiectul căii extraordinare de atac.

Contrar celor afirmate de către reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel Cluj a constatat că instanţele învestite cu soluţionarea fondului nu au analizat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., referindu-se exclusiv la această instituţie din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu privire la care a şi pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal.

Au fost avute în vedere considerentele deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform cărora cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanţei de apel de a judeca şi nu pe modul în care aceasta a examinat şi motivat neincidenţa cazului de încetare a procesului penal. Numai în situaţia în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluţia de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunţare imputabilă instanţei care, prejudiciind interesele legitime ale părţii, îi dă dreptul să formuleze contestaţie în anulare. Or, în cauza concretă dedusă judecăţii instanţele nu au dezbătut şi nici analizat prescripţia răspunderii penale referitoare la infracţiunea de trafic de persoane.

În concluzie, Curtea de Apel Cluj a apreciat că cererea de contestaţie în anulare este întemeiată.

Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.., au fost admise în principiu şi în fond contestaţiile în anulare formulate de contestatorii-condamnaţi A. şi G., împotriva deciziei penale nr. 139/A/02.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în parte pe latura penală cu privire la aceşti inculpaţi şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. şi G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii trafic de persoane prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., fapte comise în iunie 2006- februarie 2010, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturând toate consecinţele condamnărilor.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor nr. 38/03.02.2021 şi nr. 37/03.02.2021 emise de Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe numele contestatorilor şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

S-a constatat că A. şi G. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv din 23.10.2012-04.03.2013 şi că executarea pedepselor aplicate prin decizia contestată a început la data de 07.02.2021 pentru G. şi la 03.02.2021 pentru A..

Împotriva hotărârii pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, la data de 03 octombrie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpaţilor A. şi G..

În acest sens, s-a învederat că infracţiunea de trafic de persoane, reţinută în sarcină celor doi inculpaţi, s-a epuizat în luna februarie 2011 şi este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie generală este de 8 ani, iar, conform art. 155 alin. (4) C. proc. pen.., termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 16 ani.

S-a susţinut că actul întreruptiv al cursului termenului prescripţiei răspunderii penale este esenţialmente un act de procedură, iar valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, în speţă, au fost îndeplinite mai multe astfel de acte de procedură, indicându-se, cu titlu de exemplu, ordonanţa din 26 august 2015, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, extinderea acţiunii penale şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi G. şi rechizitoriul, emis la 21 martie 2016, prin care a fost sesizat Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a arătat că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului din 21 martie 2016 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 8 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 02.02.2021, data soluţionării definitive a cauzei.

S-a mai arătat că, în cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a reţinut că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

În opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale în perioada mai 2018-mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie a răspunderii penale îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În situaţia interpretării cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, s-ar ajunge în situaţia ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte si pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat casarea deciziei penale nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj şi respingerea, ca nefondate, a contestaţiilor în anulare formulate de condamnaţii A. şi G., cu consecinţa menţinerii deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 a aceleiaşi instanţe.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a fost admisă în principiu.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul întrunirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen.., decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac (fiind dată de Curtea de Apel Cluj ca instanţă de apel, în rejudecarea acestei căi de atac, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare). Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, care se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 435 C. proc. pen.. - art. 436 C. proc. pen.

S-a constatat că cererea de recurs în casaţie întruneşte şi cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac şi organul judiciar din care face parte, este indicată hotărârea atacată şi conţine semnătura persoanei care a întocmit cererea. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat că a fost invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. cu argumentarea că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpaţilor A. şi G., având în vedere că la momentul pronunţării de către Curtea de Apel Cluj a deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 nu era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale raportat, pe de o parte, la data epuizării infracţiunii de trafic de persoane, respectiv luna februarie 2011, şi la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. (în conformitate cu care termenul de prescripţie generală este de 8 ani şi cel de prescripţie specială este de 16 ani), iar, pe de altă parte, la împrejurarea că, în cauză, au fost efectuate mai multe acte de procedură (atât anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, cât şi ulterior) care sunt supuse principiului tempus regit actum şi nu legii penale mai favorabile.

În consecinţă, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen..-art. 438 C. proc. pen.., Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., dispunându-se încetarea procesului penal.

În cauză, prin sentinţa penală nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnată inculpata G. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 139/A din 02 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 34 din data de 30.03.2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.., au fost admise în principiu şi în fond contestaţiile în anulare formulate de contestatorii-condamnaţi A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 139/A/02.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în parte pe latura penală cu privire la aceşti inculpaţi şi pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. şi G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii trafic de persoane prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., fapte comise în iunie 2006- februarie 2010, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturându-se toate consecinţele condamnărilor.

Prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa A. şi G. pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că la momentul pronunţării de către Curtea de Apel Cluj a deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 nu era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Aşadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin această hotărâre.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Deopotrivă, instanţa are în vedere şi decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Înalta Curte constată că infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru care recurenţii A. şi G. au fost trimişi în judecată, se pedepseşte cu închisoare de la de la 3 la 10 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.".

Drept urmare, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de 8 ani, curge de la data de la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv de la 04.02.2010 şi s-a împlinit la 03.02.2018.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că la data soluţionării apelurilor, respectiv la 02 februarie 2021, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. şi G. pentru comiterea acestor infracţiuni, ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimaţii inculpaţi G. şi A..

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi G. şi A., în cuantum de câte 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimaţii inculpaţi G. şi A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi G. şi A., în cuantum de câte 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 aprilie 2023.