European Arrest Warrant Enforcement: Mandatory Preventive Arrest for Surrender and Double Incrimination of Minor Trafficking

Şedinţa publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 47 din data de 09 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare din Franţa, la data de 04.03.2023, faţă de cetăţeanul român A..

A luat act de lipsa consimţământului persoanei solicitate A. la predarea către autorităţile judiciare din Franţa şi a dispus predarea sa către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialităţii si cu respectarea condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A dispus arestarea în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 09.03.2023 şi până la data de 07.04.2023 inclusiv şi a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 08.03.2023, ora 17:15, până la data de 09.03.2023, ora 17:15.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 9.03.2023, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2023, sesizarea nr. 472/115/2023 din data de 09.03.2023, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze la data de 04.03.2023, faţă de A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, prevăzute de art. 225-4-1 şi art. 225-4-2 din C. pen. francez.

La dosarul cauzei, a fost ataşat mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze la data de 04.03.2023, faţă de A..

Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă. A procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea sa si înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, în privinţa persoanei solicitate A., autorităţile judiciare franceze au emis la data de 04.03.2023, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori.

În esenţă, autorităţile judiciare franceze au reţinut că faptele cercetate ar fi fost comise la Paris, intre 1 ianuarie 2015 si 18 februarie 2023. În data de 19 februarie 2023, salariatul şi directorul unui cinematograf au fost martorii unor atingeri sexuale realizate de către B., asupra numitei C.. Autorul a fost interpelat pe loc, împreună cu mama tinerei, D.. Tatăl minorei, A., fugise cu fiica sa înainte de sosirea poliţiei. S-a stabilit că E., care nu avea un adăpost, trăind pe strada, îl întâlnise pe numitul B.. S-au descoperit numeroase conversaţii între B. şi această familie, despre minoră, precum şi fotografii şi video-uri sugestive cu minora. B. a transferat suma de 89.000 de euro familiei în perioada ianuarie 2022 si ianuarie 2023, dar el a negat acest lucru. În data de 22.02.2023, a fost deschisă o anchetă judiciară împotriva lui B. si D. au fost puşi sub investigaţie fiind amândoi acuzaţi de trafic cu fiinţe umane, fapta agravată pentru că era împotriva unui minor, săvârşită între 01.01.2015 si 18.02.2023, la Paris.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în cuprinsul acestuia, sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia din Franţa pentru acestea.

Totodată, s-a menţionat că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi faptul că nu este incident niciun motiv de refuz al executării, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Curtea a mai constatat că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Franţa şi nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 09 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puţin restrictivă.

Analizând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate; mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004). Apărările pe fond, cu impact asupra soluţiei acţiunii penale ori ce influenţează cursul procesual, se valorifică exclusiv în faţa autorităţii judiciare solicitante.

În cauză, cererea înaintată se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa.

Obiectul cercetării în statul solicitant îl constituie comiterea infracţiunilor de trafic de minori, prevăzute de art. 225-4-1 şi art. 225-4-2 din C. pen. francez, ce are correspondent în legislaţia naţională, în art. 211 din C. pen., astfel că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau

(ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte apreciază că, nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu ori facultativ al predării persoanei solicitate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu există niciun impediment la executare.

În ceea ce priveşte consimţământul persoanei solicitate, Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, nu este obligatoriu când persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România, astfel cum este şi situaţia dlui A..

Cu privire la măsura preventivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia şi măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea în vederea predării. Măsura preventivă dispusă astfel se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Măsura privativă este considerată singura utilă demersului asumat, o măsură restrictivă de libertate fiind ineficientă punerii în executare a mandatului european.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A., în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 09 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2023.