Cassation inadmissibility of subjective intent and evidentiary review in child pornography possession charge

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 71 din data de 18.02.2022 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, între altele, referitor la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 (opt) luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, ce se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii, documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la Primăria municipiului Craiova jud. Dolj sau la Primăria comunei Cârcea jud. Dolj, în condiţiile enunţate de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2(doi) ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 03.02.2021-25.06.2021.

Prin decizia penală nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, între altele:

S-au admis apelurile declarate de PIICJ - DIICOT S.T Craiova şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 71 din data de 18.02.2022 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, privind şi pe inculpatul B..

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, şi, rejudecând,

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 şi urm. din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) tz. I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (luni) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 5 luni închisoare, calculat ca 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni, în regim de detenţie conform disp. art. 60 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 422 din C. proc. pen. s-a dedus, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii, de la 03.02.2021 la 04.02.2021 şi a arestului la domiciliu, de la 04.02.2021 la 25.06.2021.

S-au înlăturat disp. art. 91 şi urm. din C. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut cu privire la apelentul inculpat A., că pe parcursul soluţionării cauzei în apel, la data de 24.03.2022, Curtea Constituţională a României a pronunţat Decizia nr. 176/2022, prin care a statuat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind codul vamal sunt neconstituţionale.

Astfel, la momentul publicării deciziei susmenţionate în Monitorul Oficial, a fost dezincriminată infracţiunea de contrabandă în forma asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal, reţinându-se că acestea aduc atingere principiului constituţional al statului de drept consacrat la art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin faptul că nu reglementează un prag valoric sau temporar cât priveşte faptele asimilate ale contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală.

De asemenea, s-a apreciat că neconstituţionalitatea se pune în evidenţă şi din perspectiva stabilirii, de către instanţă, a pericolului social concret pe care îl reprezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor consituţionale prev. de art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Prin raportare la considerentele deciziei susmenţionate, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. nu se circumscrie dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora constituie infracţiune deţinerea de către orice persoană, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, atât vreme cât în sarcina inculpatului au fost reţinute cantităţi de ţigări sub această cantitate, respectiv 30 pachete ţigări x.

În ceea ce priveşte critica formulată de Parchet, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpatului A. sunt prea blânde, raportat la circumstanţele reale şi personale ale acestuia.

Inculpantul apelanat a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare solicitând ca judecata să se efectueze conform procedurii simplificate reglementate de dispoziţiile art. 374-375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Instanţa de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, corespunzătoare unor încadrări juridice adecvate stării de fapt prezentate în actul de inculpare, însă, în cauză, nu a făcut o justă individualizare a pedepselor, prin fixarea unor pedepse orientate spre minimul special, însă, pe de altă parte, în mod eronat, ca modalitate de executare a pedepsei, cu privire la inculpatul A., a decis aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea şi adaptarea acestor sancţiuni în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi al periculozităţii făptuitorului. Atingerea dublului scop, educativ şi preventiv al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de corelarea optimă între gravitatea faptei şi periculozitatea sociala a infractorului pe de o parte, şi de durata, natura şi modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.

Individualizarea judiciară a sancţiunii nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabileşte criterii de individualizare expres reglementate de art. 74 C. pen.

Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca, elementele referitoare persoana făptuitorului, reprezentând criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Astfel, după aprecierea gravităţii faptei, instanţa a luat în considerare un complex de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criterii care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

În speţă, apreciind că periculozitatea faptele reţinute în sarcina inculpatului apelant este una ridicată, astfel încât critica inculpatului A. privind conformitatea aplicării unor pedepse mai blânde, în raport cu gravitatea faptei, scopul şi funcţiile pedepsei apare ca fiind nepertinentă.

Examinând circumstanţele cu caracter personal ale inculpatului A., instanţa de control judiciar constată că acestea nu sunt de natură să atenueze în aşa măsura gravitatea faptei săvârşite încât să ducă la aprecierea că ar fi oportună redozare a pedepsei.

Astfel, atitudinea sinceră manifestată în faţa instanţei de fond trebuie apreciată în contextul în care activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită fără dubiu, aceştia urmărind exclusiv să îşi asigure beneficiul aplicării art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

De asemenea, conduita corespunzătoare în intervalul ulterior săvârşirii infracţiunii nu justifică o altă dozare a pedepsei, mai indulgentă, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite. In concreto, conduita bună presupune şi atitudinea corectă şi firească faţă de muncă şi în general, faţă de societate, doar conduita de după comiterea infracţiunii şi situaţia personală neputându-se constitui în motive care să determine pronunţarea unei pedepse mai blânde, întrucât nu s-ar mai atinge scopul preventiv al pedepsei.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că aplicarea unei pedepse care să îşi atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor şi care are prioritate faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a considerat că doar un regim sancţionator mai aspru, cu executare în regim de detenţie conform disp. art. 60 din C. pen., este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpatului.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din antetul şi dispozitivul deciziei penale nr. 1605 din 14.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 în sensul că se va menţiona "Şedinţa publică de la 14 decembrie 2022" şi "Pronunţată azi, 14 decembrie 2022, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei." în loc de "Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2022" şi "Pronunţată azi, 23 noiembrie 2022, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei."

II. Împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, îndreptată prin încheierea din 20 decembrie 2022 cu referire la data şedinţei de judecată şi pronunţării de 14 decembrie 2022, recurentul A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.01.2023, când s-a stabilit termen la data de 02 martie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a susţinut, în esenţă, că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât primirea unor materiale pornografice prin intermediul unei aplicaţii informatice de transmitere a datelor, fără ca această transmitere să fie solicitată de către destinatar şi, ulterior omisiunea de a verifica şi şterge din memoria aparatului telefonic a fişierelor care se stochează autormat nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale unei infracţiuni de pornografie infantilă în modalitatea deţinerii sau stocării de materiale pornografice cu minori prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a arătat că, din situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond şi apel, neconstestată de inculpat, nu se poate reţine că inculpatul a deţinut sau stocat cu intenţie indirectă materialele pornografice cu minori identificate în memoria aparatului său telefonic, transmiterea acestor materiale fiind consecinţa deciziei unui terţ, prin intermediul aplicaţiei whatsapp, fără ca inculpatul să solicite transmiterea fişierelor, astfel că existenţa materialelor pornografice în memoria telefonului s-a datorat modalităţii de funcţionare a aplicaţiei software de transmitere date, însă nicio probă nu a relevat faptul că inculpatul a mai accesat respectivele materiale.

În accepţiunea apărării, omisiunea de a şterge imediat fişierele transmise inculpatului de către un terţ, transmitere ce a avut ca şi consecinţă stocarea acestora în memoria telefonului inculpatului, nu constituie o faptă săvârşită de inculpat în contextul în care acesta trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, modalitatea de funcţionare a aplicaţiei şi lipsa oricărei accesări a acestor fişiere după primirea lor atestând o lipsă de prevedere şi, în consecinţă, neprevederea faptei în legea penală ca fiind o infracţiune.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02 martie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A..

III. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

De esenţa reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de ape; instanţa de recurs nu poate examina vinovăţia.

Sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului, s-a menţionat că aceasta a constat în aceea că a deţinut (stocat - începând cu toamna anului 2019) în telefonul mobil personal marca x, materiale pornografice (trei filmuleţe în care apare un minor având un comportament sexual explicit şi un filmulteţ în care apar mai mulţi minori care întreţin relaţii sexuale cu o minoră).

Înalta Curte reţine că inculpatul, în faţa instanţei de fond, a recunoscut personal faptele, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, iar în cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată dosarului, în sensul recunoaşterii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza procedurii aplicabilă în cazul recunoaşterii învinuirii.

Ambele instanţe au constatat că sub aspectul laturii obiective, fiind o infracţiune cu conţinuturi alternative, elementul material al infracţiunii de pornografie poate fi reţinut atunci când faptele constau alternativ sau cumulativ în producerea, deţinerea, stocarea, procurarea, expunerea, promovarea, distribuirea, punerea la dispoziţie, în orice mod, ori în accesarea fără drept, prin intermediul sistemelor informatice, de materiale pornografice cu minori, aşa cum sunt definite în alin. (4) al art. 374 din C. proc. pen.

Totodată, s-a menţionat că elementul material al infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen. este realizat în prezenta cauză în modalitatea deţinerii şi stocării, iar, din punct de vedere subiectiv, s-a reţinut că inculpatul A. a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, acceptând posibilitatea ca prin acţiunile sale să pună în pericol valorile sociale ocrotite de legea penală.

Critica recurentului, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât primirea unor materiale pornografice prin intermediul unei aplicaţii informatice de transmitere a datelor, fără ca această transmitere să fie solicitată de către destinatar şi, ulterior omisiunea de a verifica şi şterge din memoria aparatului telefonic a fişierelor care se stochează autormat, nu poate fi primită, pe de o parte, reţinându-se că inculpatul a recunoscut săvărşirea faptei iar, pe de altă parte, pentru ca să fie considerată infracţiune textul legal cere ca fapta să fie realizată în una din modalităţile descrise în art. art. 374 alin. (1) din C. pen., în acest caz prin deţinerea în telefon a materialelor pornografice, neprezentând relevanţă dacă acestea au fost solicitate a fi transmise sau că nu a procedat la ştergerea lor ulterior primirii.

Expresia "deţinerea (…) de materiale pornografice cu minori" din conţinutul constitutiv al infracţiunii de referinţă presupune primirea şi păstrarea de către o persoană a acestor materiale, indiferent cu ce titlu şi în ce modalitate. Nu are nicio importanţă dacă acestea sunt deţinute fără ca transmiterea lor să fie solicitată de către destinatar.

Înalta Curte constată că, de fapt, criticile invocate de recurent nu vizează în realitate corespondenţa între norma de incriminare şi situaţia de fapt reţinută, ci antamează o justificare a acţiunilor lui care însă nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, fiind o împrejurare de fapt ce vizează elementul subiectiv a cărui analiză excedează prezentei.

Prin urmare, cu privire la criticile formulate de recurentul A. ce vizează latura subiectivă, Înalta Curte reţine că aspectele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei de legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2023.