Validity of recidivism based on prior conviction for smuggling where the specific incrimination was declared unconstitutional but conduct remains criminalized under tax code

Şedinţa publică din data de 07 martie 2023

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 259/P.I. din 30 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiş, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de migranţi în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 263 alin. (2) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., i s-au aplicat inculpatului A. pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, de la inculpatul A., a sumei de 3.000 în RON, din valoarea autovehiculului marca x, an fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare x şi serie şasiu x, proprietatea sa.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) şi (5) C. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a 1 bucată telefon mobil marca x, IMEI x şi IMEI x; 1 bucată cartelă sim marca x, seria x şi 1 bucată cartelă sim marca x, seria x ridicate de la acesta de organele de cercetare penală şi i s-a pus în vedere obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 06 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiş, în temeiul art. 279 C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de avocat ales pentru inculpaţii B., C., C. privind înlăturarea omisiune vădită din dispozitivul sentinţei penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiş dată în acelaşi dosar.

S-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului sentinţei penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022, în sensul adăugării la fiecare din pct. I - III a următoarelor alineate:

I. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) şi (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul B. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, model x, dual sim, Serial Number x, IMEI x şi IMEI x, fără cartelă SIM ridicat de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 şi îi pune în vedere obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei."

II. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) şi (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul C. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, dual sim, Serial Number x, IMEI x şi IMEI x, fără cartelă SIM ridicat de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 şi îi pune în vedere obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei."

III. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) şi (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul C. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, model x, dual sim, Serial Number x, IMEI x şi IMEI x ridicate de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 şi îi pune în vedere obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei."

Au fost menţinute neschimbate, în rest, dispoziţiile sentinţei penale.

Prin decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii C., B., D. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpata E. împotriva sentinţei penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul nr. x/2022, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare:

(...)

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., B., D. şi A. la plata sumei de 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Totodată, s-a dispus plata sumei de 3759 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a acordat asistenţa juridică şi reprezentarea inculpaţilor C., B. şi C., precum şi plata sumei de 1300 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu care a acordat asistenţa juridică inculpaţilor E., D. şi A..

Curtea de apel a reţinut că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de migranţi prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 12.11.2021, conducând autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, a îndeplinit rolul de antemergător pentru inculpata E., în sensul verificării traseului Banloc - Deta de echipaje de poliţie, pentru ca inculpata E. să transporte, fără a fi depistată, un număr de 8 migranţi.

În faţa primei instanţe, inculpatul, alături de ceilalţi doi inculpaţi, au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei (declaraţiile de la dosar fond).

Faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale şi poziţia inculpaţilor, care au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, fiind judecaţi în primă instanţă potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 375 C. proc. pen., Curtea a reţinut ca dovedite acuzaţiile aduse acestora.

S-a reţinut că cei trei inculpaţi au învederat primei instanţe că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviinţată de instanţă în condiţiile prevăzute de art. 374-375 C. proc. pen.

În sarcina inculpatului A., prin raportare la condamnarea de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei, rămasă definitivă prin d.p. nr. 707/04.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, a fost reţinută starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., în privinţa sa fiind incidente prevederile art. 43 alin. (5) C. pen.

În consecinţă, inculpatul A. a beneficiat, în prezenta cauză, de o cauză reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor, în sarcina sa fiind reţinută şi o cauză de agravare a răspunderii penale (art. 41 alin. (1) C. pen.), sancţiunea fiind necesar a fi stabilită între 2 an şi 7 ani închisoare.

Curtea a constatat că inculpatului A. i-a fost aplicată o pedeapsă echivalentă cu minimul prevăzut de legiuitor pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa. În lipsa altor împrejurări care să conducă la atenuarea răspunderii penale, această pedeapsă nu poate fi coborâtă sub cuantumul stabilit de prima instanţă. Or, în prezenta cauză, s-a apreciat că nu există niciun element care să poată fi apreciat ca şi circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului.

S-a reţinut că inculpatul are 38 de ani şi este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, anterior organele judiciare dispunând condamnarea sa la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Deşi termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei se împlinise abia la data de 04.05.2020, după doar aproximativ un an şi jumătate inculpatul a săvârşit, din nou, o infracţiune, ceea ce, reţine instanţa de apel, confirmă că pentru acesta comiterea unor fapte prevăzute de legea penală nu reprezintă o întâmplare. Instanţa a mai reţinut şi că inculpatul a adoptat un comportament procesual corect, iar în comunitatea în care trăieşte, potrivit caracterizărilor depuse la dosar, este cunoscut ca o persoană integrată. Însă toate aceste împrejurări au fost valorificate de către prima instanţă, conducând la reducerea limitelor de pedeapsă şi determinând Tribunalul Timiş să-i aplice o pedeapsă minimă, dar, în acelaşi timp, aceleaşi împrejurări nu pot fi interpretate ca reprezentând circumstanţe atenuante, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 75 C. pen.

Conform art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. pot constitui circumstanţe atenuante doar împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Or, în prezenta cauză, s-a apreciat că împrejurările legate de fapta comisă nu doar că nu diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, ci chiar o agravează, infracţiunea fiind comisă de o persoană care nu se află la prima abatere de acest gen, care, împreună cu alţi inculpaţi, au stabilit un plan menit să le asigure succesul în obţinerea unor foloase patrimoniale ilicite, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea migranţilor aflaţi ilegal pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului inculpatului A., referitoare la înlăturarea stării de recidivă ca urmare a dezincriminării infracţiunii de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat anterior, instanţa de apel a considerat că aceasta este eronată.

Prin sentinţa penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Prin hotărârea de condamnare s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 01.10.2015, a deţinut, în pereţii compartimentului de marfă a unei autoutilitare marca x cu nr. de înmatriculare x, care erau dublaţi, 1300 pachete de ţigări de contrabandă. În total inculpatul a deţinut 26.000 fire ţigarete.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, s-a statuat "că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.". Această decizie este o decizie simplă, care, odată publicată în Monitorul Oficial, a scos din fondul activ legislativ prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 651/2018 din 25 octombrie 2018, efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare sunt similare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, în condiţiile art. 4 din C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, în toate formele şi variantele sale, reprezintă o infracţiune complexă, prin care se incriminează modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Totodată infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului (când obiectul material al infracţiunii priveşte bunuri accizabile), dacă provenienţa acestor bunuri este din contrabandă.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă, când are ca obiect material bunuri accizabile, este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri. Infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă), reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea şi deţinerea acestora în ţară în mod fraudulos.

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a verifica în condiţiile 3 din Legea 187/2012, dacă în cauză este aplicabil art. 4 C. pen. sub aspectul dezincriminării faptei, respectiv are obligaţia de a verifica dacă fapta inculpatului A., pentru care a fost condamnat anterior, este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar şi sub o altă denumire.

Or legiuitorul, în condiţiile art. 452 alin. (1) lit. h) şi 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal în vigoare la data faptei imputate inculpatului, sancţionează penal deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; cu pedeapsa închisorii de la un an la 5 ani.

Şi în prezent această faptă este incriminată, chiar dacă textul de lege anterior menţionat a fost modificat prin O.U.G. nr. 85/2022. De altfel, prin această ordonanţă, legiuitorul a înăsprit răspunderea penală pentru această faptă.

Luând în considerare infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 42/2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, instanţa de apel, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din Legea 187/2012, ce stipulează că dispoziţiile art. 4 C. pen. (ce reglementează dezincriminarea faptei) nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, a constatat că faptele inculpatului sunt incriminate de legiuitor şi potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) şi 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal - în vigoare la data săvârşirii infracţiunii ce sancţionează penal deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete.

Altfel spus, chiar dacă infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 a fost declarată neconstituţională, ieşind din fondul activ legislativ o perioadă scurtă de timp, totuşi faptele inculpatului şi-au păstrat conotaţia infracţională chiar şi în această perioadă de vid legislativ, fiind incriminate prin norma anterior menţionată din Codul fiscal.

Ca atare, fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat anterior nu este dezincriminată.

Prin urmare, apelul inculpatului A., care a solicitat reducerea pedepsei, atât ca urmare a dezincriminării infracţiunii pentru care a fost condamnat anterior, cât şi ca urmare a reţinerii, în favoarea sa, a unor circumstanţe atenuante, nu poate fi admis.

Pe de altă parte, nici apelul procurorului, care a solicitat, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., majorarea pedepsei, nu a fost admis, prin raportare la contribuţia avută de acesta la desfăşurarea activităţii infracţionale. Inculpatul a îndeplinit doar rolul de antemergător, pentru o distanţă scurtă, astfel că pedeapsa stabilită de către prima instanţă apare ca fiind echitabilă, motiv pentru care nu va fi modificată.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (la 01 noiembrie 2022) şi inculpaţilor A. (la 07 noiembrie 2022), B. (la 01 noiembrie 2022, prin afişarea înştiinţării), C. (la 01 noiembrie 2022, prin afişarea înştiinţării), D. (la 04 noiembrie 2022) şi E. (la 04 noiembrie 2022).

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 07 decembrie 2022, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. (prin avocat F., care a ataşat împuternicirea avocaţială x din 02.12.2022, dosar nr. x/2022), invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reţinut greşit starea de recidivă, împrejurare care a condus la imposibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în condiţiile art. 91 C. pen.

În acest sens, a învederat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen., sub aspectul dezincriminării faptei pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind contrabanda asimilată cu ţigări (1300 pachete) săvârşită de inculpat şi pentru care acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 42 din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, definitivă prin decizia penală nr. 707 din 04 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 91 C. pen. Astfel, cele două instanţe au reţinut univoc că, deşi prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05 mai 2022, s-a statuat că "dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sunt neconstituţionale", eliminând din fondul activ legislativ aceste prevederi, coroborat cu decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din 25 octombrie 2018, prin care se consacră că efectele unei decizii ale instanţei de contencios constituţional prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare sunt similare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare în condiţiile art. 4 C. pen., conţinutul acestei infracţiuni se regăseşte, chiar sub o altă denumire, în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În opinia recurentului, fapta incriminată de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal nu are în vedere şi situaţia ţigaretelor introduse în ţară ca urmare a săvârşirii infracţiunii de contrabandă, ci exclusiv situaţia ţigaretelor produse fără forme legale în afara unui antrepozit fiscal din România (depozite clandestine de produse accizabile) sau cele scoase fără forme legale dintr-un asemenea antrepozit. Prin urmare, această infracţiune distinctă continuă să se aplice şi ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca şi cel anterior deciziei, neputându-se considera că prin soluţia instanţei de contencios constituţional trebuie aplicată infracţiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege (în acest sens, decizia nr. 455 din 11 august 2022 a Curţii de Apel Oradea).

Recurentul a apreciat că pentru toate situaţiile juridice existente până la 17 iunie 2022 (dată când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 85/2022), în care a fost reţinută ca stare de fapt şi încadrare juridică infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se impunea a se dispune o soluţie de achitare, iar în cazul său intervenţia dispoziţiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen. Urmarea firească a acestei constatări era înlăturarea stării de recidivă ca urmare a dezincriminării infracţiunii de contrabandă asimilată pentru care recurentul a fost anterior condamnat.

În consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de apel.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., raportat la împrejurările cauzei şi la motivele invocate în susţinerea recursului în casaţie, a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 09 decembrie 2022 şi inculpaţilor B. (la 08 decembrie 2022, prin afişarea înştiinţării), C. (la 08 decembrie 2022, prin afişarea înştiinţării), C. (la 08 decembrie 2022, prin afişarea înştiinţării), D. (la 15 decembrie 2022, la domiciliul procesual ales) şi E. (la 15 decembrie 2022, la domiciliul procesual ales).

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 04 ianuarie 2023.

Prin încheierea din 07 februarie 2023, Înalta Curte În baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii atacate şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.

A fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 07 martie 2023, pentru când a fost citat recurentul inculpat A., la locul de detenţie şi a fost încunoştinţat apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat F., cu privire la termenul acordat în cauză.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat F., care a ataşat împuternicirea avocaţială x din 02.12.2022, dosar nr. x/2022), persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de către Curtea de Apel Timişoara.

Cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul şi locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reţinut greşit starea de recidivă, în raport de o condamnare pentru o infracţiune dezincriminată, conform susţinerilor apărării.

În dezbateri, apărarea a susţinut că infracţiunea de contrabandă asimilată a fost dezincriminată, astfel încât nu s-ar putea reţine starea de recidivă în raport cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în anul 2017.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reţinut greşit starea de recidivă, în raport de o condamnare pentru o infracţiune dezincriminată.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 259/P.I. din data de 30 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală (atacată în cauză cu recurs în casaţie), a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani închisoare - pentru săvârşirea complicităţii la trafic de migranţi în stare de recidivă postexecutorie, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 263 alin. (2) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au aplicat inculpatului A. pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

Conform celor ce preced, criticile recurentului au în vedere încălcarea limitelor pedepsei prevăzute de lege ca urmare a reţinerii greşite, susţine apărarea, a stării de recidivă post executorie, în raport de dezincriminarea faptei care a fost reţinută ca prin termen al pluralităţii. Deoarece efectele pluralităţii de infracţiuni se produc asupra pedepsei stabilite, iar în cazul de faţă, conform art. 41 alin. (5) C. pen., ca urmare a recidivei post executorii, sunt agravate limitele sancţiuni (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate), o eventuală lipsă a pluralităţii de infracţiuni permite analiza sancţiunii conform cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege)

Conform art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală (...). Apărarea susţine că a fost dezincriminată infracţiunea din art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care a reprezentat primul termen al recidivei postexecutorii.

Apărarea este nefondată, făcându-se confuzie între abrogarea unui text de lege care prevede o incriminare şi dezincriminarea unei infracţiuni. În cazul declarării ca neconstituţional a unui text de lege care cuprinde o incriminare, la fel ca în cazul ieşirii din vigoare a legilor penale, printr-o lege nouă care abrogă expres sau nu mai prevede ca infracţiune fapta incriminată prin acea dispoziţie, se pune problema naturii soluţiei: de dezincriminare a faptei sau doar de abrogare a textului de lege.

Abrogarea unui text de lege nu echivalează cu dezincriminarea faptei, deoarece, în cazul abrogării, norma este preluată într-o altă lege sau, dimpotrivă, incriminarea există şi într-o altă lege. Instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corect efectele deciziei CCR constatând că nu sunt întrunite condiţiile art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanţa de apel, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a constatat că faptele inculpatului sunt incriminate de legiuitor şi potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) şi 2 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal - în vigoare la data săvârşirii infracţiunii ce sancţionează penal deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete. Altfel, chiar dacă infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost declarată neconstituţională, ieşind din fondul activ legislativ o perioadă scurtă de timp, s-a apreciat că faptele inculpatului şi-au păstrat conotaţia infracţională chiar şi în această perioadă de vid legislativ, fiind incriminate prin norma anterior menţionată din Codul fiscal. Ca atare, instanţa de apel a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat anterior nu este dezincriminată.

În plus, ulterior pronunţării deciziei din apel prin sentinţa penală nr. 720 din 15 decembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 595 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., s-a respins cererea formulată de A., privind intervenirea unei legi penale noi, împotriva sentinţei penale nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/A/04.05.2017 a Curţii de apel Cluj în dosar penal nr. x/2016.

Judecătoria Sighetu Marmaţiei a avut în vedere la soluţionarea contestaţiei Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii şi a reţinut că, din coroborarea celor două decizii, în măsura în care realizarea uneia dintre acţiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 vizează cel puţin 10.000 ţigarete, sunt incidente dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, apreciind, aşadar, că nu a intervenit dezincriminarea activităţii desfăşurate în concret de către A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal.

Aşadar, criticile recurentului inculpat A. privind aplicarea unui regim sancţionator eronat în prezentul dosar în care a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la trafic de migranţi în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că, faţă de modificările legislative, instanţa de apel a reţinut în mod corect starea de recidivă postexecutorie în raport de infracţiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, având în vedere că nu a intervenit dezincriminarea activităţii desfăşurate de A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal, fiind prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) şi 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal. În acelaşi sens a fost şi soluţia pronunţată cu privire la cererea formulată de condamnat în temeiul art. 595 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. (sentinţa penală nr. 720 din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei).

Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la trafic de migranţi se circumscrie limitelor legale, în condiţiile în care s-a făcut şi aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din data de 27 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, parţial, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit . 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din data de 27 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, parţial, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 martie 2023.