Revision of final criminal conviction for fraud barred by lack of new factual elements and res judicata

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2023

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 383 din 19 decembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală s-au hotărît următoarele:

În baza art. 244 alin. (1), (2) noul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 67 alin. (1), (2) noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (1), (2) noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (39) lit. 1 lit. b) noul C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare la care a adăugat o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (reprezentând 6 luni închisoare), în final inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) noul C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) noul C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 noul C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) noul C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.186.569,1 RON actualizată cu rata inflaţiei de la data de 27.11.2008 şi până la achitarea integrală a debitului, sumă reprezentând daune materiale.

A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN -prin Ministerului Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P a Mun. Bucureşti ca neîntemeiată.

A menţinut măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale prin ordonanţa din data de 11.04.2012 vizând poprirea sumelor de bani prezente şi viitoare din conturile deschise la C. S.A. şi D. pe numele inculpatului precum şi măsura sechestrului asupra bunului imobil - apartamentul nr. x, situat în Bucureşti dispusă prin ordonanţa din data de 04.10.2012.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat parţial înscrisul intitulat contract de asistenţă juridică nr. x din data de 12.10.2007, respectiv a anulat menţiunea dar nu mai puţin de 400.000 EURO (patru sute mii) la cursul BNR efectuată plata în ziua încheierii tranzacţiei respectiv încheierii contractului de vânzare cumpărare aflată la art. 2 din contract. (fl. 231 vol. I dup).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2800 RON, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 12.10.2007 între inculpatul A. şi S.C. B. S.R.L., prin reprezentant E., s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x având ca obiect prezentarea şi negocierea în numele şi pe seama clientului pentru imobilul din şos. x nr. 87-91-113, respectiv intermedierea vânzării terenului proprietatea persoanei vătămate, având natura unui contract de comision. Onorariul cuvenit a fost în cuantum de 2% din preţul pe care îl va încasa clientul din vânzare. De asemenea, termenul contractual a fost stabilit pentru două săptămâni, respectiv până la data de 30.10.2007. În perioada următoare inculpatul a purtat discuţii cu un posibil cumpărător, fără însă ca până la termenul limită prevăzut să se fi îndeplinit condiţia convenită, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare, situaţie în care părţile au stabilit prelungirea convenţiei iniţiale până la data de 30.11.2007. Nici la această dată contractul de vânzare-cumpărare nu s-a concretizat, astfel că persoana vătămată, după o perioadă de timp în care inculpatul nu a mai prezentat alte oferte, a considerat reziliat de drept contractul încheiat cu inculpatul şi s-a orientat spre alţi intermediari.

Astfel, la data de 04.03.2008, între persoana vătămată şi S.C. F. S.R.L. s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată de notarul public G. vizând mai multe imobile teren şi construcţii, preţul total al vânzării fiind stabilit la 25.098.652 euro. La data de 09.04.2008 a fost încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare între cele două societăţi având ca obiect terenurile descrise în promisiunea de vânzare-cumpărare pentru preţul de 24.500.000 euro. Persoana vătămată a plătit comision aferent intermedierii acestei tranzacţii către societăţile S.C. H. S.R.L. şi S.C. I. S.A., inculpatul neavând nicio contribuţie la încheierea contractului amintit.

Cu toate acestea, începând cu luna martie 2008, inculpatul a efectuat demersuri în vederea obţinerii onorariului menţionat în convenţia încheiată cu persoana vătămată. În prealabil, acesta a adăugat pe exemplarul contractului aflat în posesia sa o menţiune suplimentară cu privire la suma cuvenită, respectiv dar nu mai puţin de 400.000 euro la curs BNR, efectuată plata în ziua încheierii tranzacţiei respectiv încheierii contractului de vânzare-cumpărare după care a efectuat demersuri în vederea executării silite a contractului de asistenţă juridică, depunând cererea cu acest obiect la data de 19.06.2008, la BEJA "J. ŞI K.". În cuprinsul cererii depuse inculpatul a menţionat în mod necorespunzător realităţii că între părţi a intervenit prorogarea tacită a contractului de asistenţă juridică precum şi că ar fi asistat la negocierile purtate de către S.C. F. S.R.L., intermediind vânzarea în numele şi pe seama persoanei vătămate. Inculpatul a solicitat calcularea onorariului său prin raportarea la procentul de 2% din valoarea vânzării fără a se folosi de menţiunea adăugată ulterior ca urmare a faptului că menţiunea iniţială îi era în mod evident mai favorabilă, onorariul său astfel calculat fiind de 583.100 euro. În baza acestei cereri executorul a pornit executarea silită şi a dispus poprirea pe contul debitoarei deschis la L. care a procedat la blocarea sumei de 2.186.569,10 RON. La data de 18.11.2008 executorul a solicitat băncii virarea sumei menţionate în contul Cabinetului de avocat A. deschis la M. precum şi a sumei de 26.714,35 RON în contul biroului executorului, sumele fiind transferate la data de 27.11.2008.

După încasarea acestei sume de bani inculpatul a transferat la data de 28.11.2008 întreaga sumă în contul său personal deschis la aceeaşi bancă după care, în aceeaşi zi, suma a fost schimbată în euro şi transferată în contul numitului N., tatăl soţiei inculpatului. La data de 02.12.2008 suma a fost ridicată în numerar de soţia inculpatului, numita O.. Dobândirea acestei sume nu a fost declarată organelor fiscale în vederea impozitării, prin aceasta creându-se bugetului statului un prejudiciu de 345.576 RON reprezentând impozit datorat în cuantum de 16% din venitul realizat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

Prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunţată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2013 a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 383 din data de 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

A fost înlăturată aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor i pentru fiecare infracţiune.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

A fost înlăturată aplicarea art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat, din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi hotărâri.

A fost obligată apelanta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. apelantul inculpat A. a fost obligat la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă S.C. B. S.R.L..

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia I Penala sub nr. x/2022, A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 383 din 19.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunţată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2013.

În esenta, revizuentul a invocat disp. art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sustinand ca nu au fost analizate de către instanţele care au dispus condamnarea sa următoarele:

"Executorul judecătoresc nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii, vezi deciziile 449/2015 şi 156/2018 ale ICCJ.

Contractul de asistenta juridica este titlu executoriu, instanţele condamnâdu-mă pentru o fapta eminamente civila şi derivată dintr-un raport juridic civil, aceste aspect nefiind analizate de către instanţa.

Au fost sustrase documente oficiale din dosarul penal şi care nu se regăsesc în dosarul penal, nu au fost cunoscute de către instanţe, chiar judecata revizuirea după admisibilitate instantele nu s-au pronunţat pe acesta proba nouă, considerând ca ar fi fost invocata într-o alta cerere de revizuire.

A fost pus în executare un contract de asistenta juridica legal încheiat, fiind condamnat nelegal pentru neexecutarea culpabila a unui contract.

Nu am semnat nici o cerere de începere a executării silite, cererea fiind semnată de către avocat aşa cum reiese din înscrisurile de la dosar.

Nu puteam să instig executorul judecătoresc să înceapă executarea silita deoarece acesta conform legii este obligat sa îndeplinească un act de autoritate publica iar cererea neînsoţită de titlu executoriu nu putea să producă efecte în sensul începerii actelor de executare.

Contractul de asistenta juridica deşi este titlu executoriu nu a fost niciodată desfiinţat, fiind condamnat pentru o fapta eminamente de natura civila."

A mai sustinut revizuentul ca singurele probe în baza carora a fost condamnat au fost declaraţiile martorilor E. şi P.. Or, martorul E. a fost audiat doar în faza de urmărire penala deoarece ulterior în anul 2012 a fost expulzat în baza legii siguranţei natuonale, nu a fost audiat de instanţele naţionale ceea ce înseamnă ca singura declaraţie care a fost temei de condamnare a fost declaraţia contabilei societăţii, martora P..

Prin sentinţa penală nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022 în baza art. 459 alin. (3) si 5 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulata de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 383/19.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunţată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2013.

Revizuentul A. a fost obligat pe la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa de fond a reţinut că cerere de revizuire reiterează şi alte argumente, deja analizate în cadrul altor cereri de revizuire respinse definitiv, nereprezentand aspecte noi, necunoscute instanţelor care au soluţionat cauza finalizată prin condamnarea revizuientului.

Curtea de Apel a arătat că a avut în vedere susţinerile revizuientului privind imposibilitatea inducerii în eroare a executorului judecătoresc în condiţiile în care contractul de asistenţă juridică era învestit cu formulă executorie (dosar nr. x/2016 al C.A.B.), existenţa unei convenţii încheiate de revizuent la data de 15.10.2007 cu martora P. şi cu alte persoane privind modul de împărţire a onorariului (dosar nr. x/2016 al C.A.B.).

Împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022 A. a declarat apel, solicitând, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Ca temei de drept al cererii de revizuire au fost invocate dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - dosarul de investire cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 al Judecătoriei Sectorului nr. 5 Bucureşti.

Examinând apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Prealabil analizării apelului formulat, Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452-459 din C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei,

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 383 din 19.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunţată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2013, solicitând, în esenţă, să se constate incidenţa cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării fondului- respectiv dosarul de investire cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 al Judecătoriei Sectorului nr. 5 Bucureşti.

Potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Aşadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că expresia fapte sau împrejurări se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011).

Deopotrivă, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută şi avută în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, în mod corect, a stabilit că împrejurarea la care revizuentul A. a făcut trimitere în cererea formulată nu este de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi nu are aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate

Împrejurările invocate raportat la învestirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nu pot constitui în nici un caz împrejurări noi, care să nu fi fost avute în vedere de instanţă la aplicarea condamnării, acestea fiind aspecte care vizează fondul cauzei, asupra căruia instanţa de judecată competentă s-a pronunţat, nefiind permis a se rejudeca raportul de drept, în absenţa incidenţei unui caz dintre cele limitativ prevăzute, în cadrul căii extraordinare de atac, cu atât mai mult cu cât toate aceste aspecte au fost invocate în faţa instanţelor care s-au pronunţat asupra vinovăţiei petentului pe fond.

Totodată, prezenta cerere de revizuire reiterează şi alte argumente, deja analizate în cadrul altor cereri de revizuire respinse definitiv şi nu prezintă nici din această perspectivă niciun aspect nou, necunoscut instanţelor care au soluţionat cauza finalizată prin condamnarea revizuientului (sentinţa penală nr. 181/F din data de 4 octombrie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018, sentinta penală nr. 47/F din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2016).

Pentru considerentele arătate anterior, întrucât motivele menţionate de apelantul revizuent A. nu fac dovada existenţei unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiaşi articol, Înalta Curte va consta că hotărârea atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2023.