Finality of preliminary admissibility rulings in annulment appeals and prohibition of re-litigating the lex mitior statute

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/14.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosar nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Curtea de apel a reţinut că la data de 13.07.2022, sub nr. x/2022 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Olteniţa contestaţia la executare formulată de contestatorul A., prin care a solicitat să se constate prescrisă fapta de ucidere din culpă (dosar nr. x/2018 - decizia penală nr. 536A/14.04.2021), faptă săvârşită în data de 30.04.2011.

Prin sentinţa penală nr. 196/04.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de contestatorul A., prin avocat ales, cu consecinţa declinării de competenţă de soluţionare a contestaţiei în anulare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În procedura prevăzută de art. 431 C. proc. pen. (admiterea în principiu a contestaţiei în anulare), Curtea de apel Bucureşti a constatat că în cauză a fost atacată o hotărâre definitivă prin care instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la acţiunea penală şi anume decizia penală nr. 536A/14.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, contestaţia în anulare este exercitată de o persoană din cele prevăzute de art. 427 C. proc. pen., contestatorul având calitate de inculpat, că a fost invocat un caz de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 C. proc. pen., însă nu se poate reţine aparenţa de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată pentru dovedirea acestuia.

Contestatorul A. a invocat cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Curtea de apel a constatat că, prin decizia penală nr. 536/A/14.04.2021, instanţa de apel a considerat că, în privinţa inculpatului A., legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1968, reţinând că aceasta se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispoziţiile din materia prescripţiei răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014.

Prin urmare, în condiţiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanţei cu privire la legea penală mai favorabilă şi la efectele produse de trecerea timpului, Curtea opinează că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi incidenţa prescripţiei generale sau speciale se poate realiza numai în condiţiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1968.

Or, prin contestaţia în anulare condamnatul A. a invocat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în condiţiile noului C. pen., invocând efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) şi nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022).

În acest cadru, Curtea de apel a apreciat că dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu pot fi invocate pentru a se obţine schimbarea soluţiei pronunţate cu autoritate de lucru judecat în hotărârea definitivă cu privire la legea penală mai favorabilă.

Orice chestiune de fapt şi de drept care a fost analizată de instanţa de apel prin hotărârea definitivă pronunţată intră în puterea lucrului judecat şi nu poate constitui un motiv de contestaţie în anulare, formulată în faţa unui alt complet de la aceeaşi instanţă; în acest sens instanţa de contencios european a arătat în cauzele Mitrea c. României şi Urbanovici c. României că simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare.

Curtea de apel a apreciat că, în lipsa unei intervenţii legislative prin care să se extindă competenţa instanţei în evaluarea cazurilor de contestaţie în anulare în ipoteza succesiunii de legi penale în timp, faţă de scopul urmărit prin intermediul căii extraordinare de atac de înlăturare a erorilor de procedură, de lege lata instanţa nu poate schimba legea penală substanţială reţinută cu autoritate de lucru judecat ca fiind mai favorabilă la momentul analizei admisibilităţii în principiu ori al soluţionării fondului contestaţiei în anulare.

Evaluarea instanţei de apel atât cu privire la existenţa şi tipicitatea faptei, cât şi cu privire la legea penală mai favorabilă a produs efecte imediate. Această evaluare a intrat în autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii au survenit modificări legislative sau jurisprudenţiale care sunt natură să învedereze caracterul eronat al analizei. Netemeinicia sau nelegalitatea soluţiei instanţei de apel va putea fi contestată numai prin intermediul căilor extraordinare de atac prevăzute de lege şi în condiţiile restrictive stipulate de legiuitor.

În consecinţă, Curtea de apel a apreciat că nu se poate reţine aparenţa de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată de A. pentru dovedirea acestuia, în condiţiile în care legea penală mai favorabilă stabilită cu autoritate de lucru judecată este C. pen. din 1968, iar prin căile extraordinare de atac formulate contestatorul invocă dispoziţiile noului C. pen. şi, implicit, reevaluarea legii penale mai favorabile, adică comiterea de către instanţă a unei erori de judecată, iar nu a uneia de procedură.

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28 martie 2023.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, 18 aprilie 2023, fost ridicată de procuror excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, şi a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018, nr. 22/A/19 aprilie 2022) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Se constată că în cauză condamnatul A. a formulat o cale de atac pe care a denumit-o "apel" împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Condamnatul A. a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, în cauză nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestaţie în anulare), decizia penală atacată de contestator fiind definitivă.

Aşadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile legale precitate şi Decizia nr. 5/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2023.