Recognition of foreign criminal judgment and prison transfer without convict's consent for Romanian nationals under dual incrimination

Şedinţa publică din data de 29 martie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52/PI 01 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia, de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., cetăţean român .

A fost recunoscută decizia penală nr. 2021/VJ11/644 a Curţii de Apel Anvers, din data de 14.07.2021, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care A. a fost condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 3650 zile (10 ani) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt săvârşit cu ajutorul unor violenţe sau ameninţări, cu circumstanţe agravante", conform C. pen. belgian, care îşi regăseşte corespondenţa în infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3650 zile închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost scăzută din pedeapsa de 3650 zile închisoare, durata de 787 de zile executată până la data de 18.10.2022, precum şi durata executată ulterior acestei date, până la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul procedurii au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 1046 de RON, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin sesizarea nr. 196/II/5/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2023, la data de 26.01.2023, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Belgia de recunoaştere a hotărârii penale şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

S-a notat că, prin adresa nr. x/29.12.2022, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, în temeiul art. 10 alin. (1) şi art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara adresa de înaintare a Serviciului Federal de Justiţie al Belgiei nr. x, împreună cu certificatul emis de autorităţile judiciare belgiene la data de 03.11.2022, decizia de condamnare nr. 2021/VJ11/644 a Curţii de Apel Anvers, din data de 14.07.2021, rămasă definitivă la aceeaşi dată, copia cărţii de identitate a persoanei condamnate, formularul privind opinia persoanei condamnate cu privire la transferarea sa, specificată şi în certificat (în limba statului de executare), ordinul de părăsire a teritoriului (în limba statului de executare) şi copia interdicţiei de intrare pe teritoriul belgian (în limba statului de executare), pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., în vederea continuării executării pedepsei.

S-a precizat că, din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Belgia rezultă că numitul A. are de executat o pedeapsă de 3650 zile (10 ani) de închisoare. Din totalul pedepsei, persoana condamnată a executat 787 de zile, conform calculului efectuat la data de 18.10.2022, aceasta urmând a fi finalizată la data de 20.08.2030.

Totodată, a fost arătată că, prin la decizia penală nr. 2021/VJ11/644 a Curţii de Apel Anvers, din data de 14.07.2021, rămasă definitivă la aceeaşi dată, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt săvârşit cu ajutorul unor violenţe sau ameninţări, cu circumstanţe agravante", conform C. pen. belgian.

În cuprinsul sesizării, procurorul a mai notat că fapta este incriminată în legislaţia penală din România prin dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. (tâlhărie calificată).

S-a mai reţinut că, potrivit certificatului, persoana condamnată nu a solicitat şi nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

Conform cazierului judiciar, transmis de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Arad, persoana condamnată are antecedente penale, având înscrisă şi pedeapsa aplicată de către autorităţile judiciare din Belgia, precum şi faptul că, în data de 22.08.2020, aceasta a fost arestată preventiv de Curtea de Apel Timişoara, în baza unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Belgia.

În urma verificărilor efectuate cu privire la emiterea unui mandat european de arestare, s-a constatat că, prin ordonanţa de reţinere nr. 6228/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, din data de22.08.2020, numitul A. a fost reţinut pentru o durată de 24 de ore, în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Belgia, pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie, în noaptea de 30.06 -01.07.2020. La aceeaşi dată, respectiv 22.08.2020, prin încheierea penală pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 22.08.2020 până la data de 05.09.2020, amânând judecarea cauzei pentru data de 31.08.2020, în vederea depunerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a mandatului european de arestare, tradus în limba română.

S-a notat că, prin sentinţa penală nr. 220/PI/31.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Belgia pe numele susnumitului, a dispus executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Belgia, precum şi arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.08.2020 până la data de 29.09.2020, inclusiv.

Din cuprinsul adresei de înaintare a Serviciului Public Federal de Justiţie al Belgiei nr. x, s-a constatat că persoanei condamnate i-au fost deduse din pedeapsă zilele în care s-a aflat arestat în România, în baza mandatului european de arestare, autorităţile judiciare din Belgia precizând că executarea pedepsei aplicate acestuia a început din data de 22.08.2020, urmând a fi executată în întregime la data de 20.08.2030.

În cuprinsul referatului întocmit de procuror s-a mai arătat că, la data de 25.01.2023, au fost efectuate verificări în baza de date B., cu privire la condiţiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că nu este incident nici unul din cazurile prevăzute expres de textul de lege menţionat. De asemenea, au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia, precum şi actele de la dosar, Curtea a reţinut că, prin decizia penală nr. 2021/VJ11/644 a Curţii de Apel Anvers, din data de 14.07.2021, rămasă definitivă la aceeaşi dată, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt săvârşit cu ajutorul unor violenţe sau ameninţări, cu circumstanţe agravante", conform C. pen. belgian.

În raport cu faptele şi baza factuală reţinută în hotărârea definitivă de condamnare, Curtea a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Astfel, s-a arătat că, faptele condamnatului au corespondent şi în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

S-a mai menţionat că, dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Potrivit art. 167 alin. (1) din aceeaşi lege, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil; în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România; consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România; dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată pentru recunoaşterea hotărârii.

Deopotrivă, s-a arătat că, atât Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, cât şi Legea nr. 302/2004 prevăd modul de adaptare a pedepsei în situaţia în care aceasta este incompatibilă cu legislaţia statului de executare în ceea ce priveşte durata sau natura acesteia, instanţa statului de executare putând să adapteze pedeapsa, fără a agrava situaţia persoanei condamnate.

În privinţa adaptării pedepsei, Curtea a observat că, în cauză, s-ar impune această operaţiune doar dacă pedeapsa de 3650 zile de închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare străină, ar fi mai mare decât pedeapsa maximă prevăzută de legea română pentru aceleaşi fapte. Curtea a reţinut, însă, că pentru infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin1 lit. d) şi f) C. pen., se poate aplica o pedeapsă între 3 şi 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Prin urmare, Curtea a constatat că şi potrivit legii române, pedeapsa care s-ar putea aplica pentru faptele săvârşite de persoana condamnată, ar fi egală cu pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare belgiene, apreciind, prin urmare, că nu se impune adaptarea pedepsei privative de libertate aplicată de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cauză nefiind incidentă o situaţie în care ar agrava situaţiei persoanei condamnate.

S-a mai reţinut de către prima instanţă că, din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile belgiene, rezultă că persoana condamnată a executat 787 zile, conform calculului efectuat la data de 18.10.2022, aceasta urmând a fi finalizată la data de 07.11.2023.

A fost constatat, în prezent, condamnatul se află încarcerat în Belgia şi conform certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia Cadru nr. 431/16, nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

În acest context, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 165 şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi Decizia Cadru 2008/909/JAI, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x, precum şi dispoziţiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României. Prin urmare, s-a considerat că, refuzul persoanei condamnate de a fi transferat într-un penitenciar din România nu constituie un impediment.

Pentru motivele expuse, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi transferarea în România a condamnatului, astfel cum sunt prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 20 martie 2023, fiind fixat termen de judecată la data de 29 martie 2023, cu asigurarea apărării obligatorii a apelantului.

Criticile formulate de apărarea apelantului persoană condamnată redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri au vizat, în principal, cuantumul ridicat al pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare belgiene, precum şi faptul că persona condamnată nu a consimţit la predare.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispoziţiile legale incidente şi prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziţii, verificând hotărârea penală nr. 2021/VJ11/644 din 14.07.2021 a Curţii de Apel din Anvers (Belgia), definitivă la data de 14.07.2021, privindu-l pe cetăţeanul român A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin decizia pronunţată în data de 14.07.2021 a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin violenţă sau ameninţări cu circumstanţe agravante, care potrivit legislaţiei statului de condamnare se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 20 de ani (conform menţiunilor din cuprinsul certificatului - lit. h) pct. 1, dosar Curte).

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare belgiene s-a reţinut, că, la data de 01.07.2020, în localitatea Veerle, inculpatul A. a săvârşit un jaf cu violenţă şi ameninţări asupra victimei C., în vârstă de 80 ani. Inculpatul împreună cu complicele său a legat şi bătut victima timp de mai multe ore pentru a-i percheziţiona locuinţa, din care au sustras mai multe bunuri care nu le aparţineau, respectiv suma de 130 euro, un telefon mobil, un ceas de buzunar, bibelouri antice din bronz, bijuterii, un tensiometru, un aparat foto x cu husă, o frânghie şi o valiză rotundă maro cu cheie.

Din cuprinsul deciziei de condamnare mai rezultă că, fapta a fost săvârşită prin efracţie, în toiul nopţii, de către două persoane, prin utilizarea unui autovehicul care a facilitat săvârşirea faptei şi pentru a-şi asigura fuga, precum şi în dauna unei persoane vulnerabile datorită vârstei.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat, printre alţii, A. constituie infracţiunea de furt săvârşit cu ajutorul unor violenţe sau ameninţări cu circumstanţe agravante, prev. de art. 461, art. 468, art. 471, art. 472 şi art. 478 din C. pen. belgian.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare belgiene, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, fapta pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele x pct. i) 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârşirea faptei penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 3650 zile (10 ani) închisoare, iar natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzut de art. 234 alin. (1) C. pen. este de 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că sunt nefondate criticile apărării sub aspectul cuantumului sancţiunii aplicate, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) şi (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de executare adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în ipoteza în care durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Prin urmare, se precizează că în această procedură de recunoaştere a hotărârilor penale străine şi transfer a persoanelor condamnate, instanţele române nu pot proceda la reindividualizarea pedepsei stabilite de autorităţile judiciare străine, iar adaptarea pedepsei de 10 ani închisoare nu se impune în raport de cele expuse mai sus.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român conform menţiunilor din adresa Ministerului Justiţiei nr. x/29.12.2020 .

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu şi-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare belgiene, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că este cetăţean român, cu domiciliul în România. Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autorităţile din Belgia au emis un ordin de părăsire a teritoriului, precum şi o interdicţie de intrare pentru o durată de 15 ani pe teritoriul belgian .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare belgiene şi dispunând executarea pedepsei de 3650 zile (10 ani) închisoare, într-un penitenciar din România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 52/PI din data de 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 52/PI din data de 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2023.