Prosecutor's challenge to limitation-based acquittals rejected; abuse-of-office convictions upheld as prescription expired before appeal ruling

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 742 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

Au fost respinse excepţiile invocate de inculpaţii A. şi B., privind nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică încuviinţate prin mandatul de siguranţă naţională nr. x din 24.12.2013 (declasificat) şi mandatul de supraveghere tehnică nr. x/29.01.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, nulitatea absolută a proceselor-verbale de consemnarea a activităţilor constatate prin filaj şi proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii A. şi B..

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale, faptă comisă în perioada 30.01.2015-15.04.2015);

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- 1 (un) an închisoare şi pedeapsa complementară de 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen. (comisă în cursul lunii aprilie 2015);

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

-1 (un) an închisoare şi pedeapsa complementară de 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, faptă prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (comisă în cursul lunii aprilie 2015);

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (comisă în perioada 01.12.2013-30.04.2015).

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse [1/3 din 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare], respectiv un spor de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., cu ref. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 ore de la data de 01.05.2015, ora 01:15 până la 02.05.2015, ora 01:15 şi durata arestului la domiciliu de la data de la 08.05.2015 până la data de data de 02.07.2015.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la următoarele pedepse:

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director general al Poliţiei Locale şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale, faptă comisă în perioada 30.01.2015-16.04.2015);

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director al Poliţiei Locale şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director general al Poliţiei Locale şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (comisă în perioada 01.12.2013-30.04.2015).

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director al Poliţiei Locale şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpatul B. va executa pedeapsa principală cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare), respectiv un spor de 5 (cinci) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 (patru) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă, s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director general al Poliţiei Locale şi k) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., cu ref. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a hotărât că inculpatul va executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director general al Poliţiei Locale şi k) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. durata reţinerii de 24 ore de la data de 30.04.2015, ora 21:30 până la 01.05.2015, ora 21:30.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Poliţia Locală a Municipiului Iaşi în contradictoriu cu inculpaţii A. şi B., şi în consecinţă:

În temeiul art. 397 cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381, 1382 şi 1385 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească părţii civile Poliţia Locală a Municipiului Iaşi suma de 105.239,43 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 397 cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381 şi 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul B. să plătească părţii civile Poliţia Locală a Municipiului Iaşi suma de 74.517,396 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin:

a) ordonanţa nr. 57/P/2015 din data de 29.09.2015 (aflată la filele1-17 dosar U.P. vol. 21) prin care s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 105.239,43 RON, în vederea reparării prejudiciului produs Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi, respectiv:

- imobil - teren situat în intravilanul extins, conform PUZ, al Mun. Iaşi, jud. Iaşi, deţinut în proprietate, cu o suprafaţă de 1.666 mp conform actelor de proprietate şi 1.483 mp conform măsurătorilor cadastrale, amplasat în tarlaua x, parcela x, categoria de folosinţă "livadă", înscris în cartea funciară a Municipiului Iaşi, jud. Iaşi, sub nr. x;

- imobil - teren situat în intravilanul oraşului Gura Humorului, zona Voroneţ, jud. Suceava, deţinut în proprietate, cu o suprafaţă de 600 mp conform actelor de proprietate, amplasat în parcela x, categoria de folosinţă "fâneaţă", înscris în cartea funciară a oraşului Gura Humorului, jud. Iaşi, sub nr. x.

b) ordonanţa nr. 297/P/2015 din 29.06.2015 (aflată la dosar U.P. vol. 21), prin care s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului B., până la concurenţa sumelor de 105.239,43 RON şi 74.517,396 RON, în vederea reparării prejudiciului produs Poliţiei Locale a Municipilui Iaşi, respectiv:

- imobil - apartament situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, compus din 3 camere cu dependinţe, deţinut în indiviziune cu soţia sa C., având valoarea impozabilă de 154.100,53 RON;

- imobil teren situat în Iaşi, str. x fără soţ, jud. Iaşi, deţinut în indiviziune cu soţia sa C., cu o suprafaţă de 500 mp şi categoria de folosinţă "arabil", înscris în cartea funciară a Municipiului Iaşi sub nr. x (număr CF vechi x);

- imobil construcţie tip chioşc amplasat pe terenul Pieţei Nicolina din Mun. Iaşi, jud. Iaşi, având valoarea impozabilă de 9.540,00 RON şi suprafaţa construită desfăşurată de 25 mp, înregistrat în evidenţa fiscală în indiviziune cu D.;

- autoturism marca x, an fabricaţie 2008, cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x, serie motor x.

c) ordonanţa nr. 57/P/2015 din data de 24.11.2015 (aflată la dosar U.P. vol. 21), prin care s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului pe sumele de bani consemnate la E.., aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 105.239,43 RON, în vederea reparării prejudiciului produs Poliţiei Locale a Municipiului Iaşi, respectiv:

- suma de 55 dolari USD consemnată conform recipisei de consemnare nr. x şi chitanţei seria x/1;

- suma de 1.400 Euro consemnată conform recipisei de consemnare nr. x şi chitanţei seria x/1;

- suma de 6.500 RON consemnată conform recipisei de consemnare nr. x şi chitanţei seria x/1, sume de bani consemnate la E. la data de 17.07.2015 pe numele inculpatului şi la dispoziţia P.Î.C.C.J. - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În temeiul disp. art. 273 alin. (4) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. să plătească expertului contabil F. suma de 2820 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. să plătească statului suma de câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpaţii B. şi A., precum şi partea civilă Poliţia Locală a Municipiului Iaşi.

Prin decizia penală nr. 644 din 30.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de Politia Locală a Municipiului Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 742/29.09.2020 a Tribunalului Iaşi.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 742/29.09.2020 a Tribunalului Iaşi, pronunţate în dosarul nr. x/2016, sentinţă care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi civilă.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 47 raportat la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen., respectiv instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 47 raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind înlăturat sporul de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. raportat la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile de instigare la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 47 raportat la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen., instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 47 raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

A fost majorat cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. de la 4 ani la 5 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen., de la 4 ani la 5 ani.

A fost menţinută pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de primar şi k) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind înlăturat sporul de 5 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. raportat la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. în raport de infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului B..

A fost menţinută pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director general al Poliţiei Locale şi k) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a ocupa funcţia de poliţist local, funcţia de director al Poliţiei Locale şi k) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 397 cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 1357, 1381, 1382 şi 1385 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească părţii civile Poliţia Locală a Municipiului Iaşi suma de 13.429,13 RON.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 57/P/2015 din data de 29.09.2015 (aflată la filele1-17 dosar U.P. vol. 21) şi ordonanţa nr. 57/P/2015 din data de 24.11.2015 (aflată la dosar U.P. vol. 21), prin care s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului A. şi prin încheierea Curţii de Apel Iaşi din 22.02.2022 prin care s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra contului bancar deţinut de inculpatul B., până la concurenţa sumei de 13.429,13 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu au fost contrare deciziei, fiind înlăturate dispoziţiile contrare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligată partea civilă Politia Locală a Municipiului Iaşi la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelurilor declarate de DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpaţii B. şi A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii pronunţate de instanţa de apel, au formulat cereri de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi inculpaţii A. şi B..

Prin încheierea nr. 681/RC din 14 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Iaşi împotriva deciziei penale nr. 644 din data de 30 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Prin aceeaşi încheiere au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Astfel, cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de parchet, Înalta Curte a reţinut că, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a criticat soluţia de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenţei cauzei de nepedepsire prev. de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi a apreciat că, argumentele aduse în susţinerea cererii referitoare la natura juridică a actelor de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanţei de casaţie.

Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a formulat cerere de recurs în casaţie la data de 14.09.2022, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal. S-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel, reţinând împlinirea termenului general de prescripţie în urma pronunţării deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B..

Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu poate fi modificată situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, Parchetul a arătat că instanţa de apel a statuat că inculpatul A., în perioada ianuarie - aprilie 2015, a săvârşit infracţiunile de instigare la acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 47 raportat la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen., instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 47 raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar inculpatul B., în perioada ianuarie - aprilie 2015 a săvârşit infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la aceste fapte, s-a arătat că procurorul a dispus întocmirea rechizitoriului la data de 25.11.2015, în faza de cameră preliminară a fost pronunţată încheierea din 15.02.2016, definitivă prin încheierea nr. 31 din 25.05.2016, iar prin sentinţa nr. 742 din 29.09.2020 prima instanţă - Tribunalul Iaşi, a dispus condamnarea inculpaţilor. S-a arătat că la data întocmirii acestor acte (rechizitorul, precum şi hotărârile judecătoreşti menţionate), ce au fost comunicate inculpaţilor, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. erau în vigoare şi îşi găseau aplicabilitatea prin prisma deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale publicată în M.Of. la data de 25.06.2018.

S-a menţionat că începând cu această dată, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost una constată şi unanimă, în sensul că, singurele acte care întrerupeau cursul prescripţiei erau actele care trebuiau comunicate suspectului/inculpatului, aspect ce rezulta clar din considerentele deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Ca atare, s-a considerat că actele întreruptive ale prescripţiei sunt cele enumerate anterior, respectiv rechizitoriul din 25.11.2015, încheierile de cameră preliminară din 15.02.2016, respectiv 25.05.2016, precum şi hotărârea pronunţată în primă instanţă în 29.09.2020, toate aceste acte de întrerupere producându-şi efectele în condiţiile art. 155 alin. (2) C. pen. În acest context, în raport de data săvârşirii infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, respectiv ianuarie - aprilie 2015, s-a arătat că este aplicabil termenul special de prescripţie de 10 ani.

S-a mai notat că, prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. la data de 09.06.2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale. Înainte, însă, ca această decizie să fie publicată şi să îşi producă efectele doar pentru viitor, legiuitorul delegat, prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în M.Of. din 30.05.2022, a modificat textul art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor statuate prin decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Parchetul a mai susţinut că pentru a produce efecte ca lege penală mai favorabilă, o lege sau o decizie a Curţii Constituţionale, trebuie să intre în vigoare măcar pentru un timp scurt (o zi/câteva ore/minute etc). Or, decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale nu a produs niciun efect, deoarece legiuitorul a intervenit anterior publicării ei. Prin urmare, această decizie a fot lipsită de efecte prin modificarea art. 155 alin. (1) C. pen., anterior publicării în Monitorul Oficial, iar instanţa de apel nu poate să o aplice ca lege penală mai favorabilă, deoarece nu a fost în vigoare niciun moment.

În susţinerea celor arătate, Parchetul a făcut trimitere pe larg, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, la considerentele deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi la modificările legislative aduse art. 155 alin. (1) C. pen. prin O.U.G. nr. 71/2022.

S-a concluzionat, în sensul că, decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a stabilit în mod clar care sunt actele de procedură ce pot conduce la întreruperea termenului de prescripţie, aducând o completare clară, concisă şi previzibilă dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., fiind în vigoare de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial - 25.06.2018 până la data de 30.05.2022, când alineatul textului citat a fost modificat prin O.U.G. nr. 71/2022.

Astfel, procurorul a susţinut că, în cauză, a operat întreruperea cursului prescripţiei la data de 25.11.2015 când a fost emis rechizitoriul, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripţie, la datele de 15.02.2016 şi 25.05.2016, când au început să curgă noi termene de prescripţie, precum şi la data de 29.09.2020, când a fost pronunţată hotărârea primei instanţe, ce a fost comunicată inculpaţilor A. şi B..

Pentru motivele de recurs în casaţie expuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Iaşi pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susţinând, în esenţă, că încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B., în raport de deciziile instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanţa de recurs în casaţie va evalua problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi la decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:

"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională .

Ulterior, prin decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72); în consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (paragraful 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (paragraful 74); aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate (paragraful 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite de inculpatul A., respectiv pentru instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în formă continuată (cinci acte materiale comise în perioada 30 ianuarie 2015-15 aprilie 2015), instigare la acces ilegal la un sistem informatic (comisă în cursul lunii aprilie 2015), instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (comisă în cursul lunii aprilie 2015), precum şi termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată (patru acte materiale) săvârşită de inculpatul B. în perioada 30.01.2015-16.04.2015, se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Iaşi, admiţând, apelurile formulate de inculpaţi, a dispus, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. pentru instigare la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 47 raportat la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen., instigare la infracţiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi B. pentru infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii este sancţionată cu închisoarea de la unu la 5 ani; conform art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen., infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar infracţiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice este sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă în varianta normativă prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă în varianta normativă prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.

Referitor la prescripţia răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Se mai notează că, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., termenele prevăzute în acest articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunii continuate, prev. de 35 C. pen., termenul curge de la data ultimei acţiuni sau inacţiuni.

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptelor, termenul general de prescripţie calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 s-a împlinit la data de 14.04.2020 în cazul inculpatului A. (faţă de ultimul act material comis în data de 15.04.2015) şi la data de 15.04.2020 în cazul inculpatului B. (raportat la ultimul act material comis de acesta în data de 16.04.2015), respectiv în cursul lunii aprilie 2020 pentru săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor prev. de art. 47 rap. la art. 360 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 47 rap. la art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (comise în cursul lunii aprilie 2015), adică anterior pronunţării deciziei nr. 644 din 30 august 2022 de către instanţa de apel, atacată cu recurs în casaţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva deciziei penale nr. 644 din 30 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii A. şi B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva deciziei penale nr. 644 din 30 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii A. şi B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2023.