Procedural lapse of appeal due to failure to cure non-payment of court fees

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin încheierea din 25.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererile de suspendare a judecării cauzei şi de amânare a judecăţii cauzei formulate de către S.C. A. S.A., precum şi excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi inadmisibilităţii capătului 2 de cerere; a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.A. şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu privire la capătul 2 al cererii; a încuviinţat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei; a respins cererea de depunere a fişei furnizor, solicitată de S.C. A. S.A. şi cererea de probatoriu privind efectuarea unei expertize contabile şi interogatoriul reclamantei; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a luat act de recursul declarat în cauză de către S.C. A. S.A. şi a înaintat dosarul completului imediat următor, în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de către aceeaşi pârâtă.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, S.C. A. S.A. a declarat recurs principal, iar S.C. B. ŞI C. S.A., prin administrator judiciar D.. a declarat recurs incident.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2019.

La 16.07.2020 S.C. A. S.A. a depus la dosar o cerere de recuzare a tuturor membrilor completului de judecată 9R, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare.

Prin decizia nr. 578/30.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat recursul principal şi a anulat ca tardiv recursul incident.

Împotriva încheierii din 20.10.2020, recurenta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că, deşi s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în mod greşit, s-a respins solicitarea autoarei căii de atac de suspendare şi cea de amânare a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de contencios constituţional, având în vedere că excepţia fusese invocată cu scopul de a împiedica pronunţarea unei hotărâri întemeiate pe o prevedere legală neconstiuţională.

Potrivit recurentei, refuzul curţii de apel de a dispune măsura supendării sau amânarea cauzei dovedeşte, în realitate, lipsa de imparţialitate a judecătorilor învestiţi să soluţioneze cauzele în care aceasta a avut calitatea de parte.

A mai relevat că lipsa de imparţialitate a membrilor completului C9R derivă din modul de gestionare a cauzei, iar considerentele din cuprinsul încheierii atacate fac dovada excludirii din analiză a argumentelor invocate de recurentă în susţinerea cererii de recuzare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; doar intimata S.C. E. S.R.L., prin administrator judiciar Consorţiul format din F. şi G.. şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 19.05.2021, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul şi a acordat termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia pe fond.

La termenul din 22.09.2021, constatând lipsa părţilor de la judecata cauzei, precum şi faptul că nu a fost solicitată soluţionarea pricinii şi în lipsa lor, Înalta Curte, în temeiul 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

La termenul din 26.02.2022, aceeaşi instanţă a anulat ca netimbrată cererea recurentei de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine cu prioritate următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 22.09.2021, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la această dată părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Aşa fiind, împrejurarea că în cauză s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 10.12.2021, care a fost anulată ca insuficient timbrată, menţinându-se dispoziţia de suspendare a judecăţii, nu este de natură să întrerupă termenul de perimare, potrivit art. 417 C. proc. civ., având în vedere că prin anulare, aceasta a fost lipsită de efecte juridice, sancţiunea intervenind ca o consecinţă a nerespectării obligaţiei achitării taxei judiciare de timbru datorată, conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la data de 22.03.2022, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. (fostă A.) împotriva încheierii din 20.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2023.